Ţigări pentru Lenore

căderea e ultimul lucru pe care îl simte un înger
dans între lumînări persistă pe retina tristă…

te simt în ceaţă dar nu te pot atinge
lumea-i prea mică să te pierd
viaţa-i prea scurtă să te pot uita
nu plînge
suntem cu toţi cum suflet care se-noarce în sfîrşit acasă
cu ochii plini de albul celor şapte tristeţi
cu ochi bolnavi de veşnicie mută…

aprinde o ţigară
să fumăm în doi
aici unde nu ne găseşte nimeni
aici unde nu ne mai leagă de pămînt nimic
unde spre cer nu mai priveşte sufletul miop
să bem vin roşu şi să rîdem
viaţa-i un joc fără de sens
un cub a cărui feţe nu le vedem decît de Dincolo
viaţa e sete de ce nu ne ajunge-aici
şi ne drogăm cu fericire
pentru a muri…

aprinde o ţigară
şi-ascultă vocile din capul tău
căderea e primul lucru pe care îl simte un om