Viața. După Vonnegut

Tată, suntem aici să ne ajutăm unii pe alții să depășim una sau alta, orice ar însemna asta, i-a răspuns doctorul pediatru Vonnegut tatălui său, Kurt Vonnegut, scriitorul, ajuns un moșneag care îndrugă verzi și uscate.

Ați vrut să fiți Dumnezeu vreodată?

Am vrut să fiu. De două ori.

Ieri. Ca să pot opri zăpada în Londra. Să nu stea copilul prin aeroporturi cu zboruri anulate.

Și cu vreo doi ani în urmă. Ca să dau drumul la apele munților într-un orășel de mineri. 

În rest au fost doar rugăminți. Și apeluri. Către Dumnezeu. 

Nu există niciun motiv pentru ca binele să nu poată învinge răul, cu condiția ca îngerii să se organizeze la fel de bine cum o face mafia. Kurt Vonnegut, scriitorul. Scuzați. Nu știu pe unde sunt ghilimelele acestui computer.

Basarabia tot hodinește. A tăiat porcul. A colindat. Azi umblă cu Steaua. Și o doare capul. Și o doare stomacul. Dumnezeu se uită la ea. Ca la un copil netrebnic. Nu știu de ce, dar nu vreau să fiu Dumnezeu.