Despărţire
Da, mâine anul se înnoieşte. Nu pornesc eu cu pluguşorul, dar tot vreau să vă urez să câştigaţi la loto, să aveţi un X3 şi un garaj în care să-l ţineţi, să nu faceţi cunoaştinţă cu nici un medic, decât dacă îl întâlniţi la o petrecere şi nu a venit cu ambulanţa. În rest, numai bine. Nu ştiu cum alţii, dar eu, când au mai rămas vreo cinci minute din anul vechi, îl privesc cu atenţie, pe an desigur, şi-l întreb: “ei, de ce pot spune că ai fost bun cu mine? De ce să-mi amintesc de tine până la moarte?”
Când eram puşti anul vechi îmi spunea: “păi, uite, ai o nouă jucărie frumoasă, te-ai mai făcut cu o carte extraordinară”. În adolescenţă anul vechi mă îmbăta şi îmi făcea inima să bată mai repede: “ai dansat cu Nataşa, ai sărutat-o pe Lena. Ţii minte?” Când am terminat liceul, anul mă lăuda: “n-ai dat bani la BAC, ai reuşit să treci examenele bine şi ai ajuns la facultate. Bravo!” 25 de ani vechi au tot trecut pe lângă mine povestindu-mi lucruri frumoase, lăudându-mă, îmbărbătându-mă. Anii vechi ştiu că sunt un optimist, aşa că, de se întâmplă ceva rău, îmi zic: “a fost o experienţă, ai trecut prin ea, te-a întărit şi, aşadar, ai devenit mult mai deştept.”
2009 - un an de care nu am cum să mă plâng. O să-l întreb diseară, cu un pahar de şampanie în mână: “bre anule, ai îmbătrânit, la fel şi eu. Numai că eu rămân, iar tu intri în istorie, dar cu ce?” Ştiu deja ce o să-mi răspundă. Mai întâi va face o reverinţă, îmi va spune că a fost unul dintre cei mai buni ani de până acum. Fac o paranteză, toţi anii se laudă astfel, toţi îşi încep discursul cu aceste cuvinte. Eu ştiu, însă, că nu-i aşa, sunt ani şi ani. Închid paranteza şi vă rog să nu mă pârâţi anului nou, îmi place să mai aud aceste cuvinte. Apoi, anul vechi îmi va aminti că am în sfârşit permisul de conducere; va preciza cu tărie că am terminat studiile de masterat, că am susţinut teza pe nota 10. Aici va face o pauză ca să-şi sublinieze importanţa şi diferenţa faţă de alţi ani. Desigur, va omite faptul că pentru nota asta am trudit, iar el, neastâmpăratul s-a scurs pur şi simplu nemilos. He, ce şmecheri sunt anii aceştia vechi! În final, anul vechi va atinge partea sentimentală a sufletului meu. Îmi va picta în culori frumoase, deschise, strălucitoare relaţia cu fata de care sunt îndrăgostit. Îmi va spune că ne iubim ca în poveşti, că suntem atât de frumoşi şi tineri ambii, încât îi pare rău că pleacă şi nu ne va vedea la nuntă sau cu primul prunc în braţe. “5, 4, 3, 2, 1… La mulţi ani!”, vor striga toţi în jurul meu, iar anul vechi va dispărea pentru totdeauna.
Iată-aşa! Voi cum vă despărţiţi de anul vechi?
Sursa
2009-12-31 11:32:21