“Nu-s vinovat faţă de tara mea” - Andrei Ciurunga (1920 - 2004)

Andrei Ciurunga (1920 - 2004)

Poetul Robert Cahuleanu, care va semna şi Andrei Ciurunga, a văzut lumina zilei în Basarabia, în anul 1920, în oraşul Cahul. Aici a urmat şi şcoala, exceptând ultima clasă de liceu absolvită în Bolgrad. După aceasta a început colaborarea la publicaţiile: “Basarabia”. “Basarabia literară”, “Raza”. Trupele române părăsind provincia de la răsărit, se mută şi el, cu familia, în Brăila unde lucrează la “Expresul”, “Ancheta” şi “Înainte”.
Calvarul său prin temniţele comuniste începe în noiembrie 1945, datorită unui articol anticomunist publicat în “Expresul”, Ciurunga fiind considerat autorul moral al entuziastei manifestări promonarhiste din ziua Sfinţilor Arhangheli. Eliberat, îşi tipăreşte în 1947, cu ajutorul unui zeţar cunoscut, fără ştirea cenzurii, o plachetă de versuri puternic colorată anticomunist, intitulată: “Poeme de dincoace”. Denunţat, este arestat abia peste doi ani, însă ‘corpul delict’ fusese distrus de mama sa, drept pentru care a fost condamnat pentru volumul mult mai vechi “Cântece de dor şi război”, apărut la Chişinău în 1944. Va petrece cei patru ani de condamnare la Canalul Dunăre-Marea Neagră, unde se va împrieteni cu scriitorii George Ivaşcu, I. Peltz, Nicolae Davidescu, Ştefan Ionescu, Horia Niţulescu. Este eliberat la trei luni după termenul aşteptat cu nerăbdare şi se interzice să îi mai apară numele în presă.
A treia sa arestare survine în anul 1958. Va fi condamnat la optsprezece ani închisoare pentru a fi lăsat să circule poemele scrise în minte la Canal. În această perioadă leagă prietenii cu scriitorii Alexandru Ivasiuc, Ion Omescu, Constantin Florin Pavlovici, Alexandru Mihalcea, istoricul Alexandru Zub, şi cu subsemnatul. A fost eliberat odată cu toţi deţinuţii politici, în 1964. Abia în 1967 este reprimit în Uniunea Scriitorilor şi începând cu acest an va publica într-un ritm alert ce vădeşte setea sa de recuperare a anilor pierduţi. După Revoluţia din ‘89, cărţile conţinând stihurile sale de detenţie se vor succeda frenetic, înghiţindu-i toate economiile, dacă se poate presupune că izbutea să aibă şi economii. În plină vigoare creatoare şi editorială, Andrei Ciurunga, ne-a părăsit pentru o lume mai bună.

Consemnări biografice de Mihai Rădulescu

Nu-s vinovat fata de tara mea
La ora cand cobor, legat in fiare,
sa-mi ispasesc osanda cea mai grea,
cu fruntea-n slava strig din inchisoare:
- Nu-s vinovat fata de tara mea.
Nu-s vinovat ca mai pastrez acasa
pe-un raft, intaiul meu abecedar
si ca ma-nchin cand ma asez la masa,
cuviincios ca preotu-n altar.
Nu-s vinovat ca i-am iubit lumina
curata cum in suflet mi-a patruns,
din via data-n parg sau din gradina
in care-atatia serpi i s-au ascuns.
Nu-s vinovat ca-mi place sa se prinda
rotunda ca o tara hora-n prag,
sau c-am primit colindatori in tinda,
cum din bunic in tata ne-a fost drag.
Nu-s vinovat ca toamnele mi-s pline
cu tot belsugul, de la vin la grau,
si c-am chemat la praznic pe oricine,
cat m-am stiut cu cheile la brau.
Dac-am strigat ca haitele ne fura
adancul, codrii, cerul stea cu stea
si sfanta noastra paine de la gura -
nu-s vinovat fata de tara mea.
Nu-s vinovat c-am indarjit sacalii
cand am racnit cu sufletul durut
ca nu dau un Ceahlau pe toti Uralii
si ca urasc hotarul de la Prut.
Pamantul meu, cum spune si-n izvoade,
l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,
si cati prin veacuri au venit sa-l prade
il simt si-acum pe piept cat e de greu.
De-aceea cand cobor legat in fiare,
impovarat de vina cea mai grea,
cu fruntea-n slava gem din inchisoare:
- Nu-s vinovat fata de tara mea.