Uniformizarea ca semn al intoleranţei

Pe lângă ospitalitatea cu care se laudă atâta moldovenii, am mai remarcat că fac mare caz şi de bunătatea sau toleranţa lor. La prima vedere, parcă le-aş da dreptate. Dar numai la prima. Căci imediat constat că în realitate nici măcar nu le-a fost pusă la încercare toleranţa. Pentru că toţi se comportă de parcă ar fi clonaţi, parcă ar fi crescut în incubatoare. Toţi respectă aparenţele şi normele prescrise. Îmi imaginez ce s-ar întâmpla dacă cineva şi-ar exterioriza necesităţile autentice, mai ales sexuale, nu cele prescrise sau presupuse, dacă s-ar decide să fie liber nu doar în cuget, ci şi în acţiuni. Moldovenii ar demonstra atunci că  adevărata lor casă este grota. Au demonstrat-o de altfel destul de elocvent în ultimul timp, deşi manifestările pe care nu le-au tolerat au fost de natură religioasă ori au ţinut de dreptul la libera exprimare. Vă imaginaţi cum s-ar manifesta dacă ar fi sfidate şi repudiate public adevăratele tabu-uri? Ce-ar mai rămâne dintr-o calitate cu care se laudă intens, dar care nu le este deloc specifică.

Deci, evident nu putem vorbi de toleranţă într-o ţară în care vezi pe stradă doar cupluri hetero, practic numai tineri ce se vor macho, cu aceleaşi tunsori şi haine, numai  fete cochete, pline de fiţe şi capricii, care îşi pun în evidenţa feminitatea ca pe o marfă. O lume în care uniformizarea e la ea acasă poate fi doar intolerantă. Şi RM, cu siguranţă, nu este un ţinut al diversităţii.