Donatism. Erezia donatiştilor

“Donatismul este o erezie dupã care validitatea şi eficienţa Sfintelor Taine depind de vrednicia moralã a sãvârşitorilor Tainelor.

În 311, la Cartagina, este hirotonit ca episcop Caecilian, de cãtre episcopul Felix de Aftonga, cãruia i se reproşa comportamentul în timpul persecuţiilor. Se afirma cã Tainele administrate de Caecilian nu sunt valide, întrucât a fost hirotonit preot de un ierarh nevrednic. Adepţii acestei învãţãturi se grupeazã sub conducerea lui Donatus, urmaşul antiepiscopului lui Caecilian. Controversa ia amploare foarte mare, fapt care-l face pe Constantin cel Mare sã convoace douã sinoade la 313, care proclamã validitatea hirotoniei lui Caecilian, iar donatiştii sunt declaraţi eretici.

Atitudinea Ortodoxiei faţã de donatism o putem decela la Sfântul Simeon Tesaloniceanul († 1429) care, în Tratatul despre Simboalele de credinţã ortodoxe, spune: “Duhul Sfânt nu hirotoneşte pe toţi cu voinţa Sa, dar lucreazã prin toţi… Cel ce nu s-a hirotonit dupã pravilã, arhiereu, preot sau cleric, darul lui Dumnezeu lucreazã printr-însul în virtutea hirotoniei, pentru credinţa şi mântuirea celor ce vin la el, care primesc darul sfinţirii întru credinţã, adicã cei hirotoniţi sunt sfinţiţi, cei legaţi sau dezlegaţi de pãcate sunt legaţi şi dezlegaţi, şi Tainele sunt Taine, cãci nu lucreazã omul, ci darul ca print-un organ; dar vai de acel organ, de va lucra cu nevrednicie, potrivnic voinţei lui Dumnezeu, şi vai de omul care batjocoreşte toate acestea” (IX, 10-13)”

Extras din Mic dicţionar al Ereziilor Evului Patristic, autor: Conf. dr. Sergiu Teofan, Ed. Partener, Galaţi, 2003.