25_12

aud cum curge-n mine sîngele arhaic
cum scîrţîie uşor
uneori simt cum arborii capilari
se adîncesc în lucrurile pe care le ating
în lucrurile pe care nu le înţeleg
…e cineva în ceaţă cu cicatrici pe chip
care înţelege adîncul fiecărui obiect
tace
şi zîmbeşte cînd se reflectă în jucării de brad

bătrîn
sunt un animal îmblînzit de paşii proprii prea grăbiţi
prin laptele lumii de-aici
spre sîngele libertăţii de dincolo…
încă puţin, a mai rămas puţin
şi va dispare
oboseala unui veac care mă apasă pe umeri
se va destrăma singurătatea
pe care o împart cu raze de apus
…ninsoarea cade pe un lan însîngerat de maci
încă puţin şi plec de-aici

aud cum curge-n mine sîngele primilor oameni
care au părăsit în vise de copil aurora boreală
şi m-au născut pe mine
pentru a aştepta
pentru a aşteptat mereu ceva
cu picioarele înfipte în locul unde m-am născut
cu ochii fixaţi mereu spre locul unde trebuie s-ajung
nicicînd ne-nţelegînd de ce…
uneori simt cum arborii capilari
se adîncesc în oamenii pe care îi iubesc
şi curge sîngele lor prin mine
pentru mîine, pentru voi, pentru tristeţe albă
…e cineva în ceaţă cu cicatrici pe chip
care înţelege adîncul fiecărui obiect
tace
şi zîmbeşte cînd se reflectă în jucării de brad