Iarăși, da, Marin Sorescu!
M-am gândit să dedic această postare prietenului nostru fotograf, pushthebutton (aici, hiacint ar fi pus un link; eu, după atâția ani în bsferă!, nu am învățat cum...). Revenind, pentru că Rareș merită - vorba d-lui l'Oréal, pentru că ne-a făcut anul mai frumos cu fotografiile domniei sale! Se mai dedică și hiacintei, cu urarea stringentă: găsește-ți camera (care, firește, nu se traduce în franceza veche prin lemnosul: get a room!). Știe dumneaei.Crăciun fericit tuturor fotografilor din jurul mesei_pustii. Mai mult și, mai ales, mai puțin profesioniști. Îndeobște celor care nu-și permit un DSLR fără ajutorul părinților, hihi! S-ar fi cuvenit şi chiar am vrut să postez o foto, dar nu m-am descurcat cu editarea ei în progrămelele suportate de ubuntu...
uite păsărica
De cînd au apărut aparatele de fotografiat
Omenirea stă țeapănă în fața lor,
Așteptând dintr-o clipă într-alta
Să realizeze niște poze formidabile.
Unii doresc poza cu barca
Ori cu avionul de carton.
Alții au ținut să apară călări
Și în costume de general
Pe un fond de război mondial.
Iar noi care constituim decorul
Acestor mărețe poze în care intrăm
Alături de mese și scaune,
Zîmbim stingheriți,
Privind fix la aparate.
Iar dacă fotografului i se pare
C-am putea strica poza,
Fiindcă nu suntem destul de țepeni,
Ne dă să înghițim un băț,
Spunîndu-ne să fim țepeni mai la dreapta
Sau mai la stînga.
Și noi ne străduim din răsputeri să fim țepeni,
Dar nu reușim să fim decît oameni.
Sursa
2009-12-24 10:06:34