Țară de politicieni, dom’le

Aseară am avut un coșmar. Se făcea că peste tot în Moldova dădeai peste politicieni. Tineri, bătrâni, proști, mediocri, acceptabili(că buni nu prea există), dar peste tot te împiedicai de ei. Servisem vreo 3 beri înainte, iar necesitățile fiziologice nu-mi dădeau pace. Fug într-un veceu, dar și acolo necaz – politicieni peste tot dom’le. Nemaiputând să rezist, am făcut-o direct pe unul. Un pipi așa lung, ca după 3 beri. Ca n-aveai unde arunca un ac de atâția politicieni moldoveni. Să vă spun cine e politicianul pe care am făcut pipi? Nu, nu vă zic, că acuș se supără. Nu mai zic de lingăii de serviciu, ce se vor repezi la secțiunea comentarii și vor arunca tot felul de pătlăgele împuțite.

Iar azi mi-am frământat toată ziua creierul pentru deslușirea visului. Mă gândeam să merg și pe la astrologi, prezicătoare sau chiar la popa, dar mi-am adus că-s politizați și ăștia până-n măduva ciolanelor și-am zis să renunț.

Răspunsul mi-a parvenit însă în paginile „celui mai tare” ziar de pe tărâmuri moldave, „Timpul”. Azi, pe ultima pagină erau laureații galei „Satiricus”. Cu câteva zile în urmă, tot în paginile celebrei gazete, erau laureații galei „Timpul”. Gale peste gale dom’le! C-așai moldoveanul, petrecăreț sadea.

Arunc eu o privire,două peste articolele cu pricina și pe loc îmi vine o revelație. Am înțeles de unde vin coșmarurile – de la gale. Adică gala ca gala, laureații îs buba, frate. Citesc un nume, doua, trei, 7, 11, 15... Mă uit în pod, apoi în ziar, iar încep a citi – iar numai politicieni. Îmi amintesc că aseară privii „10 pentru România”. Ei bine, deși nu merită comparație superba gală a celor de la București cu ce se întâmplă la noi, totuși problema nu e la nivel organizatoric, ci la cui dai premiile. Aseară, doi politicieni au luat premii: Băse că e Băse, și Deaconescu, pentru că e o legendă. În rest, au fost premiați oameni de valoare: sportivi, ziariști afaceriști, companii, actori, muzicieni etc. La noi, însă, numa’ politicieni frate. Cel mai curajos e ăla, cel mai bengos e celălalt, cea mai tare e aia, cel mai ... e X, cel mai ... e Y. Politicieni și gata!

Abia pe la urmă, când toți se plictisesc, poate și pe la Chișinău să apară și vreun amărât de actor sau publicist, da ăla își ia și el o foaie A4, iar pe paginile ziarului nici măcar nu e nominalizat. În schimb politicienii, frate, poze mari, zâmbete, vestimentație ultimul răcnet, aplauze isterice, prezentări lacrimogene... Ți se face scârbă!

Acum mă întreb și eu ca un naiv ce sunt, dacă avem noi oameni cu adevărat de valoare ce merită apreciați la aceste gale? Avem noi un sportiv de renume mondial? Poate chiar cunoscuți în toată lumea nu’s, dar tot mai e câte un amărât de medaliat pe la europene. Afaceriști cinstiți și de succes? Poate nu e cea mai fericită combinație, dar dacă nu’s și cinstiți și de succes, să-l aducem pe Stati, că e de succes sau pe nea Vasile Pârloagă, care crește și el 3 vite și 7 porci pe la Crăcănații de Sus, că e cinstit. Cred că sunt și oameni care cântă bine, avem și actori care nu se fac de râs. Da’ nu e frate loc de ei, noi îi avem pe Lupu, Ghimpu, Filat, Tănase, Diacov, Urechean, Untilă, Cernei, Chirtoacă, Focșa, Fusu, Hadîrcă, Palihovici... Dacă scriu mai departe numele tuturor laureaților îmi mai ia vreo 10 minute, așa că mă opresc. Citiți gazeta „Timpul” de astăzi sau cea de vineri și-o să vedeți toți oamenii de valoare moldavi, politicieni cap-coadă.

Îmi amintesc cum ieri, cineva de la „10 pentru România” spunea că dacă ar România avea politicieni la fel de buni precum sportivii(datorită numărului mare de sportivi laureați), atunci ar fi cea mai puternică țară din Europa. Acuma ce comparație să facem noi la galele noastre? Că dacă numai politicienii îs laureați, înseamnă că în politică suntem cei mai tari, deci dac-om avea sportivi la fel de valoroși precum politicienii, reiese că am fi pe primul loc în clasamentul pe medalii de la olimpiadă? E pe dracu’!

Trăim în Moldova, adică într-un mare, mare căcat!