Să ni-l reîntoarcem pe Ştefan cel Mare

Ce şmecheri sunt popii. Au luat şi l-au însuşit pe Ştefan ce Mare, proclamându-l drept sfânt şi pretinzând acum că e obiectul lor personal lângă monumentul căruia nimeni n-are dreptul să manifesteze sau să depună flori dacă nu are învoire de la preoţimea ortodoxă.  N-o să vorbesc acum de extraordinarul Ştefan cel Mare, care în viaţa lui reală n-a avut nimic din mortăciunile numite sfinţi. Nu şi-a bătut niciodată joc de propriul corp şi s-a giugiulit, atenţie!, cu neveste de boieri (deci ar fi preacurvie, nu simplă curvie, conform definiţiei teologilor noştri docţi), atunci când trupul lui înfierbântat de hormoni i-o cerea. Şi sufletul se supunea imediat. Toate nevestele care îi plăceau treceau prin dormitorul lui (sau veneau el în al lor), mai ceva ca la Cassanova…

De aceea cred că, noi, societatea civilă, ar trebui să-l smulgem pe Ştefan ce Mare şi deloc sfânt din ghiarele popilor şi să-l proclame drept Ştefan cel Mare şi Ateu, de exemplu, sau Mare şi Libidinos. Că prea şi l-a însuşit clerul cel Profitor, care e gata să sfinţească şi veceuri numai să aibă venituri şi putere în plus.