Medalion

Îmbrăcată doar în colier

Alunec ca un şarpe spre tine.

În cerşafuri ca prin nisip pier

Eşti atât de tandru şi e atât de bine.

Totul dintr-o dată e atât de fierbinte,

Ca ciocolata cu lapte, dulce, ne topim.

Suntem departe de raţiuni şi cuvinte,

Curgem unul spre altul – ne contopim.

Aud cum de dorinţă, tâmplele îţi zvâcnesc,

Picături de transpiraţie îţi aleargă pe spate,

Ca lumânările parfumate creierii se topesc

Morfina ne îneacă şi ne duce departe.

Umbrele noastre proiectate pe perete

Se frământă, se pierd, se împletesc,

Sălbatice şi flămânde au sfâşiat din tapete

Şi explodând, pe canapea se risipesc.

Vreau să ţip, dar ai ferecat cu dinţii vânjoşi

Buzele-mi hapsâne ce te-au subjugat.

Unghiile mi-am înfipt în pectorali-ţi viguroşi

Şi cine suntem ambii am uitat.

Camera e plină cu aburi voluptoşi de plăcere

Tremurăm ca de  friguri ajungând la apogeu,

Totul se cristalizeaza în fulgi de extaz şi miere

Ai fost atât de perfect, eşti un zeu.