Sunt homo, dar nu e treaba voastră murdară de hetero!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

M-am simţit extrem de umilit după ce am citit un articol pe Jurnal.md, în care se relatează despre coming out-ul fostului căpitan al naţionalei de rugby a Ţării Galilor, care a decis în cele din urmă să se spovedească că e gay. Mă uit le el, e ste foarte sexy, genul meu. Totuşi, nu înţeleg de ce a trebuit să treacă printr-un ritual atât de umilitor, să fie bătut cu generozitate pe umeri de amicii sau colegii săi de echipă în semn de acceptare. Personal, eu aş vedea altfel ceremonia coming out-ului, ca acesta să nu pară degradant, umilitor pentru cel  care îl practică. Deci, comunitatea ar trebui să fie cea care îşi cere scuze de la tipul sau tipa care iese din “ilegalitate” pentru modul de viaţă pe care i l-a impus, pentru faptul că a fost nevoit să vieţuiască ca o cârtiţă, pentru că i-au băgat rahat în cap de mic, silindu-l să se privească cu ochi de heterosexual, pentru că, în fine, este nevoit să treacă prin ritualul stupid şi umilitor al coming out-ului, care nici pe depare nu seamănăp cu un botez, cu o naştere din nou.

Dacă heterosexualii s-ar schimba cu adevărat (căci ei trebui să se schimbe, nu nenorocitul care apelează la coming out), dacă ar renunţa la prejudecăţi, nici n-ar mai fi nevoie de spovedanii umilitoare. Dar ei ţin mai mult ca la ochii din cap la prejudecăţile lor vizavi de homosexuali pe care îi consideră în continuare un soi de extratereştri.

Am să închei aici textul pentru că senzaţia de greaţă şi umilinţă se intensifică. În astfel de momente, îmi doresc un singur lucru – să mor instantaneu.