Mesaj adresat tinerilor (nu numai) implicați în politică

Niște „tineri politicieni” îmi reproșau recent că ar trebui s-o iau mai ușor cu criticile asupra unor membri PLDM. Că, vezi Doamne, făcând în ultimul an campanie electorală pentru acest partid, practic m-aș compromite pe mine însuși criticându-i pe acești politicieni.

Îmi amintesc cum cu ceva vreme în urmă, „un tânăr politician” a fost invitat la un talk show la un post de televiziune. Știu că acel „tânăr politician” se găsea în compania lui Sergiu Mocanu, pe lângă alți invitați. Atunci când Mocanu a început să critice Alianța și lipsa acesteia de reacție în privința evenimentelor din aprilie, dar și a altor gafe pe care le face, tânărul nostru a început s-o facă pe avocatul Alianței, deși nu avea niciun argument întru susținerea tezelor sale și chiar de le avea nu cred că și le-ar fi putut vreodată susține.

Am rămas amărât rău în urma acelui talk show. Din două motive. Primul – „tinerii noștri politicieni” uită de obiectivele lor și de demnitate imediat ce ajung să roadă din ciolanul puterii. Al doilea – sunt atât de slabi încât compromit imaginea de Organizație de Tineret a unui partid politic din Republica Moldova.

În felul meu, am fost și eu în ultimul an un fel de tânăr implicat în politică. Dar, oricât de ciudat ar părea pentru Moldova anului 2010, n-am făcut-o nicio clipă pentru a obține nu știu ce dividende personale și nici măcar pentru că aș fi crezut 100% în forța și cinstea partidului pentru care am militat și pentru care încă militez. M-am implicat pentru niște idealuri, pentru a aduce acea mult râvnită schimbare în Republica Moldova. Iar când spun „schimbare”, nu mă refer la aducerea unor oameni în locul altor oameni. Atunci speram, mai sper și încă acum la o reformă, la un progres vizibil și palpabil. De asta și mă revolt atunci când văd ca la MAI s-a schimbat un agramat criminal pe un tip care pare a fi de treabă, dar înafară de faptul că nu poate citi de pe o foaie la o conferință de presă nu s-a remarcat cu nimic. M-am revoltat și m-am simțit frustrat atunci când la MTS a fost adus un tip care n-are nici în clin nici în mânecă cu sportul, iar felul în care gândește și acționează îl aseamănă mai mult cu sovietic scos de la naftalină decât cu un politician cu viziuni noi. M-am simțit rușinat și atunci când l-am văzut pe tipul pus în fruntea Ministerului Sănătății cum ne spunea că oricum domnișoara, care murit la 19 ani din cauza că o ambulanță a ajuns la ea în vreo 40 de minute, murea mai devreme sau mai târziu. Am răbufnit și atunci când l-am văzut pe Papuc, unul dintre principalii vinovați de evenimentele din aprilie, a venit la procuratură ca martor, în loc de acuzat. M-am întrebat și de ce miniștrii de la Economie și Construcții nu au scos la iveală fraudele de sute de milioane pe care le-au făcut predecesorii lor comuniști. Fraude și ilegalități pentru care cei doi făceau bravadă în timpul campaniei electorale. Lista de revolte, frustrări, rușinări enervări sau răbufniri, poate continua la infinit, dar cred că prin exemplele de mai sus m-am făcut bine înțeles.

Acum, îmi amintesc că în campaniile electorale din 2009 au fost implicați sute de tineri, poate chiar mii. Și ei au militat pentru aceleași lucruri ca și mine, cred eu. De ce atunci ei tac? De ce se mulțumesc cu fărâmiturile de la dejunul colegilor lor seniori?

Dragi colegi, suntem tineri, unii dintre noi chiar foarte tineri! Avem în față un viitor lung, avem și un trecut. Cum aș putea eu merge în viitor, peste 6 luni, să zicem, în satul Țarigrad(acolo unde am făcut campanie în iulie) și să răspund la întrebările oamenilor pe care i-am convins să voteze cu partidul meu? Să o fac în stilul „tânărul politician” care avea tupeul să-l contrazică pe Sergiu Mocanu? Nu, pentru că aș fi penibil.

Cred că ar trebuie să ne gândim la viitor. Să ne bucurăm că, inclusiv cu ajutorul nostru, la Putere au ajuns oameni demn de tot respectul, care sunt plini de intenții bune. Dar trebuie să ne întristăm că pe lângă aceștia, la Putere au ajuns și tot felul de indivizi care nu sunt cu nimic mai buni decât predecesorii lor. Rolul nostru nu s-a încheiat la 29 iulie, atunci când i-am ajutat pe acei politicieni să ajungă la Putere. Noi trebuie să ne păstră verticalitatea, să luptăm pentru obiectivele noastre, să facem tot posibilul să fim mândri de noi. Suntem tineri, prea tineri pentru a ne compromite!