Jos păşuniştii!!!

Am avut întotdeauna oroare de scriitorii puşi în slujba unui ideal – al unui partid izbăvitor, cetăţii protectoare, divinităţi drăgăstoase sau morocănoase, gata să dea oricând în cap cu sceptrul creaturilor nesupuse, cu alte cuvinte – creatorii păşunişti. Idiomul lor de lemn, înflorat, patetismul insuportabil, gesturile afectate, privirea şi părul date obligatoriu peste cap, aşa cum le şade bine unor nemuritori ce plutesc mai mult în lumi celeste, ale zeilor şi muzelor inspiratoare care îi penetreză fără istov, contribuind la înseminarea lor cu poezii sau proză, numită literatură, şi născută cel mai degrabă printr-un orificiu urât mirositor. Să nu credeţi cumva că e vorba de “Florile răului” ale lui Baudeleaire, un creator conştient de sine şi de creaţia sa, ci de îngâmfaţii şi infatuaţii versificatori moldavi, în cazul cărora inconştienţa şi analfabetismul trec drept inspiraţie oarbă, nepervertită de livresc, de teoria care nu poate avea decât efecte nocive asupra actului creaţiei.

Deci, aceşti inconştienţi şi agramaţi, pentru care poezia înseamnă catrene cu rimă, care au  contribuit din plin la ÎNDOBITOCIREA mai multor generaţii cu mâzgâliturile lor puse succesiv ba în slujba Partidului, ba a Neamului, care au cultivat nesuferita vorbire frumoasă, în mare vogă până în prezent la studenţii  faculăţii de filologie din Chişinău (vă imaginaţi ce se întâmplă în şcoli şe licee?), se arată în continuare frustraţi de lipsa onorurilor ce li s-ar cuveni, de îmbunătăţirea condiţiilor locative, a diplomelor şi medaliilor, aşa cum au fost obişnuiţi de Sistemul totalitar în slujba căruia şi-au pus limbajul de lemn, considerat de ei, de rudele lor şi de generaţiile pe care le-au alienat drept talent.

Cred că aţi realizat că m-am referit la toată moştenirea literară basarabeană, păşunistă prin excelenţă, cu foarte mici excepţii. De aceea, când îi aud pe unii grafomani care au cochetat cu politicul, ajungând chiar până în Parlamentul RM, că pretind recunoaşterea nu ştiu căror merite în plan literar, a talentului debordant, sunt tentat să le urlu în faţă:  ”Să vă ia dracu de şmenari, şperţari şi escroci ce sunteţi! După ce aţi calicit sufletul şi raţiunea unui întreg popor, după ce aţi cântat Partidul şi v-aţi reprofilat pe Neam când v-a fost convenabil, acum vreţi privilegii, apartamente, busturi şi statui, ca şi procurorii de care vă nu deosebiţi cu nimic! Canalii profitoare! Păşunişti împuţiţi!!!”.