Acu vreo 5 ani în urmă am avut marele noroc să fac parte din Parlamentul Tinerilor, o frumoasă experienţă şi un bun exerciuţiu al democraţiei.

Dar mai marele noroc a fost să îi cunosc personal şi mai ales să-i văd “live” pe unii dintre deputaţii de atunci, inclusiv pe ex-preşedintele Voronin.

La una dintre sesiuni a fost invitat dl Stepaniuc, era în perioada în care tocmai îşi lansase renumita capodoperă istorică cu privire la trecutul Basarabiei, extazul de care era cuprins şi “faima” care îl dobora îmi stârnelte şi acum mila.

Pe atunci înflăcărat protector al Partidului Comunist, membru cu drepturi depline şi mai ales lacheu credincios ţarului, Stepaniuc ne-a vorbit despre rolul nostru ca tineri în dezvoltarea statului, despre marele realizări ale Partidului, despre utilitatea comunismului şi despre capodopera nemărginită pe care o scosese de sub tipar.

După mai bine de o oră, timp în care ne-a spălat creierii cu multă abilitate şi  a vrut să ne îndoctrineze cu valorile lui Lenin a venit momentul destinat întrebărilor, aşteptat de mine şi de ceilalţi colegi ai mei.

Mâinile stăteau ridicate pădure, moderatorul era uluit de dorinţa noastră de a ne implica, până şi Stepaniuc pălise de câtă insistenţă debordam.

Răspundea vag, dar şiret, despre orice numai nu la temă, făcea glume ieftine şi zâmbea mălăieţ într-un colţ de buză.

A venit timpul să îi adresez şi eu o întrebare, atâtea voiam să-l întreb încât nu ştiam din ce capăt s-o iau. Ştiam că îşi protejează rudele, că şi-a distribuit nepoţii pe la universităţi, că “ţine crâşa” unor şi că îi bagă pe alţii pe la funcţii calde…aşa că l-am întrebat ce crede despre cumătrismul atât de răspândit în politica moldovenească…

A zâmbit şocat, galben ca o lumânare ieftină, bâlbe necontrolate…moderatorul şi el uluit de îndrăzneala mea m-a rugat să iau loc, dar am stat îndârjită în picioare, voiam un răspuns…şi azi îl mai aştept!

L-am întâlnit pe Stepaniuc peste câţiva ani, eram deja studentă la facultatea de jurnalism, mi-a făcut din deget şi mi-a zis: “Nu-ţi fă cumiri falşi!”, text care de altfel mi l-a lăsat ca autograf în acea carte stupidă despre istoria Moldovei.

Azi, Stepaniuc a părăsit Partidul care l-a promovat,  motivul real ar fi curios, cel care l-a lansat este la fel de stupid ca şi bâlbele de acum câţiva ani.

Deci, dl Stepaniuc, cine vă este “cumirul”?