Fundamentalismul ortodox

Se întâmplă în secolul XXI, în centrul Europei. O vânătoare de   “duşmani ai neamului nostru” este declanşată de către un grup de persoane care se autointitulează “ortodocşi”. Aceştia profanează un simbol al unei religii care are în comun cu cea pe care ei o reprezintă mii de ani de existenţă, un singur Vechi testament, şi acelaşi Dumnezeu.

“Adam” sună la fel pentru mozaici şi creştini. La fel şi Noe, Lot, Avraam, Isac, Iosif, Saul, David, Solomon. Când dăm pilde din Vechiul Testament, nu ne gândim oare că aceleaşi întâmplări sunt evocate şi de către evrei? Când vorbim despre bisericile noastre, de ce nu ne gândim că organizarea lor interioară este descrisă pentru prima dată în Vechiul Testament, pe care noi şi evreii îl împărtăşim?

Antisemiţii vor sări să mă acuze că sunt un afurisit de sionist şi că sunt de partea masonilor. “Ameninţarea masonă” este unul dintre cele mai scârboase procedee de creare a fricii colective care să fie utilizată de către anumiţi reprezentanţi ai instituţiei Bisericii pentru păstrarea influenţei lor asupra societăţii. Nu consider influenţa Bisericii şi a credinţei drept rea prin esenţa ei, din contra, consider că Biserica şi credinţa în Dumnezeu i-a ajutat de multe ori pe oameni să-şi menţină curajul şi tăria. Problemele apar atunci când influenţa benefică a credinţei asupra oamenilor este canalizată, prin intermediul creării de panică şi al stimulării intoleranţei şi xenofobiei, spre transformarea indivizilor umani, dăruiţi de către Dumnezeu cu raţiune şi liber-arbitru, într-o masă abrutizată, căreia i se reprimă în mod sistematic facultatea gândirii critice şi i se introduce în loc o ideologie bazată pe ura faţă de alteritate, faţă de tot ce iese din tiparul unic acceptat.

Motivele invocate de către indivizii care au distrus menora sunt următoarele: nu dorim să vedem un simbol al religiei evreilor în centrul capitalei Republicii Moldova, care este o ţară ortodoxă. Evreilor li s-a recomandat să-şi ţină obiectele de cult în interiorul sinagogilor lor şi să nu le scoată afară, cu alte cuvinte, să nu le expună public.

Cu riscul de a-mi atrage denigrare din partea unora (posibil,multora), risc să afirm că Republica Moldova nu este un stat ortodox. Ci laic, adică unul în care Biserica Ortodoxă (indiferent de mitropolie) este considerată drept o instituţie separată de stat, care se supune, la fel ca toţi cetăţenii şi instituţiile, legilor statului. În Republica Moldova, cultul ortodox şi cel mozaic (evreiesc) sunt considerate drept egale în drepturi şi obligaţii. Unica diferenţă dintre aceste două culte este că unul (cel ortodox) este asumat de către peste 90 la sută din populaţie, iar cel mozaic doar de către evrei. Dar simpla majoritate nu-i dă dreptul liderului grupului de vandali în sutane să-şi bată joc de sentimentele religioase ale unor cetăţeni moldoveni egali în drepturi. Ceea ce s-a întâmplat în Chişinău cu câteva zile în urmă este o reminiscenţă a Evului Mediu şi o instigare la ură şi violenţă, echivalentă cu războaiele religioase care au avut loc în Europa în secolele XVI-XVII.

Ne-am obişnuit cu toţii să criticăm fundamentalismul islamic şi actele de terorism pe care le comit aderenţii acestei ideologii. De ce ne facem că nu vedem, însă, că sub ochii noştri se dezvoltă, ia amploare şi capătă influenţă fundamentalismul ortodox? Acesta, la fel ca şi cel islamic, este o maşină de produs frici colective, false anxietăţi utilizabile pentru manipulare, intoleranţă, ură, violenţă. Declaraţia ulterioară a unora dintre participanţii la vandalizare că sunt gata să moară pentru a-şi atinge scopurile frizează comportamentul şahizilor, a teroriştilor sinucigaşi islamici, care ar fi gata să distrugă sau omoare, pe alţii şi pe ei, pentru un loc asigurat în Paradis. Unii au atras atenţia la “Piaţa Europei”, acel loc unde a fost expus sfeşnicul-menoră, şi s-au grăbit s-o califice drept o creaţie a masonilor. “Pericolul iudeo-masonizării României”, găselniţa care a legitimat totalitarismul legionar în România lui 1940 şi implicit, debandada ulterioară, este scos de la naftalină şi prezentat în Republica Moldova anului 2009 drept un mijloc de legitimare  a acţiunilor xenofobe ale unor pretinşi creştini.

Revendicările de limitare a drepturilor altor grupuri religioase ar putea căpăta rapid un caracter politic, dacă aşa-numita “asociaţie” responsabilă pentru dezordinile din capitală va căpăta rapid aderenţi, pe care i-ar putea recruta ca urmare a mesajului exclusivist şi segregaţionist pe care îl promovează.  Să nu uităm că ne aflăm la exact 30 de ani după ce Iranul a trecut printr-o revoluţie islamică şi statul a căpătat un caracter monoreligios şi intolerant, care se menţine până astăzi. Să nu uităm că o ţară ca Turcia, cu toate tradiţiile ei democratice din secolul XX, a fost de mai multe ori pe punctul de a se transforma într-un stat islamic. Tentaţia totalitarismului nu a dispărut odată cu descompunerea comunismului mondial. Ea capătă o nouă formă: totalitarismul religios. Unealta de care acest tip de totalitarism se foloseşte pentru a ajunge să preia controlul este fundamentalismul religios. Forma acestuia în Republica Moldova se numeşte fundamentalism ortodox şi este reprezentat de către cei care au profanat un simbol religios al unui alt cult.

După ce au trăit în totalitarism până în 1989-90, moldovenii nu mai trebuie să manifeste receptivitate la tentativele de a mai instaura unul, de această dată de factură religioasă.  Problemele reale ale cetăţenilor contează cel mai mult în contextul de faţă. Ridicarea nivelului de trai, eradicarea corupţiei, atragerea investiţiilor străine sunt probleme mult mai stringente pentru Republica Moldova decât cerinţele exprese să se abandoneze, chiar la nivel declarativ, ordinea constituţională a statului în vederea acordării unui statut preferenţial (sau poate, chiar unic) doar unui cult înregistrat.

Nu avem dreptul să tăcem în faţa unor tentative de subminare a drepturilor cetăţeneşti prevăzute prin lege.