Ce se intimpla cu AMN?

Zilele acestea am fost sunata de mai multi ziaristi, care mi-au solicitat opinia despre evenimentele din si in jurul Aliantei “Moldova Noastra”.

Sincer sa spun, nu mi-a facut mare placere sa spun ce cred, de aceea am luat-o in plan mai general – am vorbit, in special, despre lipsa de democratie in partidele moldovenesti. Cunoastem si noi unele fenomene prezente in formatiunile politice, desi nu pot de grija altor partide. Dar, repet, vorbimde un fenomen. In legatura cu asta ii rog pe eventualii postatori de opinie sa analizeze mai larg lucrurile.

Am spus ca Serafim Urecheanu, care nu este, de fapt, un politician, ci un administrator, probat la Primarie si in alte functii, mai putin stiute de mine, a facut un lucru bun in 2003, 2004 si 2005. A reusit sa uneasca mai multe partide in jurul sau, urmare a cascadei de fuzionari incepute de PNL, condus de Mircea Rusu, si POD (Partidul Ordinii si Dreptatii, cunoscut mai mult prin sloganul “Jos Mafia”), condus de Veaceslav Untila, fuzionate in 2001 in Uniunea Social-Liberala “Forta Moldovei”. Dupa aceasta, s-a realizat o fuzionare cu PRCM, condus de Mircea Snegur, PNTCD, condus de Valeriu Muravschi, soldata cu Partidul Liberal, in frunte cu Veaceslav Untila, ales, pentru prima oara in istoria politica recenta moldoveneasca, in functia de lider in alegeri libere in cadrul partidului, contracandidatul sau fiind Sergiu Mocanu. Acest PL, impreuna cu Alianta “Braghis” si cu zisa “Alianta a Independentilor”, incropita din functionari din administratia locala, obligati prin functie in fata lui Urecheanu, au format Alianta Social-Liberala “Moldova Noastra”, care a partcipat si a obtinut un rezultat bun in 2003 in alegerile locale. Urecheanu a candidat atunci ca independent.

Mai e de remarcat ca Alianta “Braghis”, formatiune parlamentara, includea si fosta “Furnica”, pe linga o parte din Guvernul Braghis, aparut dupa rasturnarea ADR. De ce amintesc toate aceste formatiuni? Pentru ca vreau sa subliniez: prin vointa politica a mai multor lideri, atunci, Urecheanu a ajuns in fruntea unui conglomerat puternic si eu am cunoscut acest proces venind din PNL si fiind, o perioada scurta de timp, vicepresedinte al PL. Pe mine atunci cooperarea dintre centru-dreapta si centru-stinga m-a bucurat, desi a fost o cooperare grea, care, pina la urma, s-a spart. Liderii au fost uniti, la asaltul Parlamentului, dar s-au dispersat cind a ajuns Blocul “Moldova Democrata” in Legislativ, bloc format in anul 2005 din AMN, constituit in 2004, PSL si PD. Concluzia – Urecheanu a avut o masina mare si puternica si trebuia sa ii impace pe toti, sa descentralizeze puterea si sa mentina acest “monstru” care a adus in 2005, in Parlament, tocmai 34 de deputati – o roada apreciabila, ce i-a impiedicat pe comunisti sa aiba o majoritate constitutionala.

Stim, la putin timp, au plecat PD si PSL, care l-au votat pe Voronin – a fost acolo si Diacov, si Serebrian, si Filat. Eu am avut practica unei cooperari cu PD intre 1998-2001 si am considerat ca si acea cooperare centru-dreapta—centru-stinga a fost buna, pentru ca, in societatea moldoveneasca, numai apuci sa ai o guvernare doar de dreapta si nici nu stiu daca ar fi bine sa ii excluzi pe cei de centru-stinga. E mai bine, treptat, sa ii atragi pe platforma nationala si europeana.

Spuneam ca mi-au placut acele cooperari, chiar daca au fost dificile. De aceea, mi-a displacut cind un lider declara cuiva confidential ca “in AMN trebuie sa ramina numai Alianta Independentilor si Jos Mafia”. Asa s-a si intimplat – la putin timp, deja in anul 2006, deputatii national-liberali Taranu si Pavlicenco au fost eliminati din AMN, pentru exact incercarea de a promova cele mai puternice puncte din Platforma electorala a BMD si din Programul AMN, ciopirtit apoi dupa excluderea amintita. Si, de atunci, AMN a inceput sa slabeasca, chiar daca in locale AMN a mai luat, in virtutea inertiei, rezultate bunicele.

In acest rezultat si-a spus cuvintul, in special, munca unor componente puternice din AMN – liberala (partidele liberale contopite) si componenta social-democrata, in special “Furnica”. Regret si acum ca, la o aniversare a dlui Urecheanu, in 2005, vazind mai indeaproape cum stau unele lucruri, nu i-am spus deschis: va doresc sa nu impartiti oamenii in “ai mei” si “ceilalti”. Si daca e sa raspund aici, “Ce s-a intimplat cu AMN?”, e de recunoscut ca acest autoblestem al lui Urecheanu l-a urmarit si ii joaca festa.

Cineva imi scria pe blog precum ca “inca veti vedea cum se va ridica din nou AMN!” Poate. Insa mai multi considera ca asta nu va fi. Si Untila, care a crezut, la un moment dat, ca, fara national-liberali, va fi in mai mare cinste la Urecheanu, a fost nevoit sa se convinga de un fapt: Urecheanu crede numai in “ai sai”. Acesta a fost si mesajul tinerilor de la AMN – sintem buni in actiuni de protest, dar nu si pentru a ni se acorda incredere si a fi promovati.

Desigur, cind vezi ca rezultatele scad, de la scrutin la scrutin, este clar ca ceva se intimpla cu partidul – si nu numai doar urmare a faptului ca au aparut alte partide, liberale, energice, active, cu o conducere mai tinara. De aceea, am spus presei ca, daca partidele s-ar caracteriza prin deschidere, democratie, care sa insemne dialog, discutii, pentru a se gasi o solutie optima, asemenea rupture, ca in cazul AMN, s-ar intimpla mai rar. Nu e ultimul caz si ar fi o lectie. Exista partide liberale unde liderul ii spune vreunuia cu visul “exprimarii libere: “spune cu cit finantezi partidul si aseaza-te, alaturi de mine, pentru ca exact atita libertate de a conduce in partid vei avea…”

A incercat si AMN-ul sa dreaga busuiocul cu un Victor Osipov, ridicat la rangul de prim-vicepresedinte al AMN, el fiind o persoana cu o inalta functie in stat care, insa, nu este un om de partid in AMN. El a fost purtatorul de cuvint al AMN, al lui Urecheanu, dar nu a coordonat raioane, nu a creat structuri, nu s-a deplasat in teritoriu, nu este o persoana care sa stie ce inseamna a munci de la casa la casa. Doar virsta, in acest caz, nu acopera lipsa altor implicante ale unui om de partid. Eu chiar nu am inteles de ce a fost facut prim-vicepresedinte la congres, cind Untiula a obtinut aceasta urmare a fuzionarilor, ca o garantie a nedebarcarii unor foste entitati componente ale AMN. Colegii lui Urecheanu nici nu au stiut de candidatura lui Osipov, adica, nu a fost coordonata in echipa de conducere. Fiind omul lui Urecheanu, asta i-a fost biletul de trecere, insa asta nu cred ca va face bine partidului. Statutul, de fapt, trebuia modificat si vicepresedintii – alesi la Consiliul politic. Nu ma amestec in viata AMN, dar imi expun opinia pentru ca in formarea, extinderea si consolidarea AMN-ului de odinioara a fost si munca, deloc mica, a national-liberalilor, exclusi si care au reluat munca de partid de la zero, in cadrul PNL.

De fapt, in AMN cei mai consistenti au fost liberalii si “Furnica”, inca reprezentati in AMN prin Alexandru Oleinic, Valeriu Cosarciuc, care sint mai in fata, fiind azi ministri. Am crezut ca un Cosarciuc, de exemplu, – caruia i-ar sta bine si ca un lider al national-liberalilor (sper ca ex-social-democratul Cosarciuc sa nu se supere) – avea sa fie avansat el, si nu Osipov, ca vicepresedinte, mai ales ca a fost propus de delegate pentru aceasta functie. O alta figura reprezentativa este Ion Plesca, seful Comisiei juridice din Parlament, un foarte bun profesionist, neglijat chiar fara nici o motivare…

La fel Alexandru Oleinic, persoana care este un om de echipa foarte activ in partid, care a coordonat mereu mai multe raioane si a contribuit prin munca permanenta concreta la dezvoltarea formatiunii. Cred ca si in cazul acestor doi a fost valabil argumentul “nu sint ai mei”.

Eu cred ca nu doar oameni simpli, dar si persoane importante ar putea pleca din AMN ori spre PLDM, ori spre PD. Poate o solutie ar fi ca intreg partidul sa mearga spre PD. Si PNL va trebui sa ia o decizie. Daca nu realizam o intelegere de fuzionare, vom cauta sa incheiem un acord politic, ce va evolua in unul electoral, pentru a putea participa cu demnitate la eventualele alegeri anticipate sau locale. Insa problema pentru PNL e mai putin dureroasa decit pentru AMN. Un bun prieten national-liberal al meu, care a parasit si el AMN-ul cind au fost eliminati national-liberalii, a votat din principiu pentru AMN pe 29 iulie, ca sa treaca neaparat in Parlament, ca sa nu ia, cumva, doar 4.99 la suta si sa mearga o parte buna la PCRM. Mi se pare ca o asemenea situatie nu se va mai repeta. Pentru ca ea s-a prea complicat.

Vitalia Pavlicenco