“Îl iubesc pe Isus”

Unii spun că trăiesc foarte aproape de Isus. Este un semn rău când oamenii vorbesc despre propriile lor realizări.

Mie-mi place să fiu împreună cu oamenii lui Dumnezeu din clasa mai de jos şi de felul celor care se luptă mai mult şi sunt mai necăjiţi.

Îmi place să fiu cu oamenii lui Dumnezeu care se luptă din greu cu păcatele, şi îndoielile, şi temerile.

Când îmi vorbesc fraţii mei superiori, îmi dau seama că nu găsesc multă plăcere în părtăşia lor, pentru că nu ştiu nimic despre experienţa lor minunată a absenţei conflictelor şi a izbăvirii complete de orice tendinţă păcătoasă.

Eu n-am trăit nici o zi în care să nu trebuiască să îmi plâng imperfecţiunile.

Vă spun solemn că discursul pe care l-am auzit recent despre perfecţiunea în fire provine din ignoranţa faţă de lege şi faţă de sine.

Copiii lui Dumnezeu păcătuiesc pentru că încă se află în trup. Dacă au o stare a inimii corect se vor jeli din această cauză şi ea va fi povara vieţilor lor.

Oh, ce bine ar fi dacă ar putea trăi fără păcat! După aceasta oftează ei şi nu pot fi pe deplin mulţumiţi niciodată până nu ajung aici.

Ei nu se scuză spunând „nu pot fi perfect”, ci simt că incapacitatea lor este păcatul lor.

Ei privesc fiecare greşeală şi tendinţă spre păcat ca pe o vină dureroasă şi plâng din cauza ei de la o zi la alta.

Ar vrea să fie sfinţi aşa cum Hristos este sfânt. Au dorinţa aceasta dar nu ştiu cum să ducă la îndeplinire ceea ce doresc.