Impresiile unui amic ce a fost la Chişinău şi Tiraspol

Ce să zic, mi-a plăcut la Chişinău. La Tiraspol mai puţin. La Chişinău am mâncat plăcinte. Frate, mâncarea este ieftină şi extraordinară. Plăcinta aia de dovleac e nemaipomenită. Sincer, nu prea găsesc astfel de chestii prin Bucureşti. De ce nu mi-a plăcut la Tiraspol? Păi, frate, prea multă armată roşie. Erau peste tot. Filtre peste filtre. A trebuit să scot actele din torpedou de vreo 20 de ori şi nu exagerez. De unde ştiu că este armata roşie? Aveau ceva roşu pe uniforma aia a lor şi mai scria ceva ruseşte. Se uitau la noi de parcă nuş’ ce am făcut. Cât de atmosfera de pe stadion, mi s-a părut ciudată rău. Lumea nu striga, nu scanda. Mai mult, stăteau pe scaune şi nu în picioare. La un moment dat s-a ridicat unul, dar s-a uitat mai urât la el unul de la armata roşie, iar tipul s-a aşezat ca secerat.

Drumurile alea, atât de proaste. Trebuia să fiu atent, altfel îmi spărgeam baia imediat… Noaptea, în Tiraspol, ţipenie. Nu găseşti pe nimeni. Ciudat, nici maşini, nici oameni. În Chişinău, în schimb, un pic de agitaţie. Totuşi, mi-au plăcut mult cluburile de noapte. Chiar şi în Tiraspol, şi în Chişinău sunt extraordinare, mult mai bune decât ce există prin Bucureşti. Nu zic de vin, coniac, bun, bun.

Apropo, fetele. Băăăi, m-a suprins o fază. 80 la sută, de unde, 90 la sută din toate fetele sunt foarte frumoase. De fapt, ce zic, greu vezi pe stradă o fată urâtă. Nu-mi explic cum sunt bărbaţii de acolo, trebuie să-i doară mereu capul sau gâtul. În Bucureşti e altfel: greu vezi o fată frumoasă.

Şi încă ceva, eram într-o benzinărie şi le-am cerut să-mi crească presiunea din pneuri. Nu mă înţelegea. I-am arătat ce vreau şi mi-a zis: “A, văzduh?“

ps: După cum va-ţi dat seama, amicul a fost la meciul Steaua-Sheriff, iar ceea ce citiţi mai sus au fost impresiile lui despre călătoria de la Chişinău şi Tiraspol. Cât despre ultima fază. Nu ştia sărmanul că omul, probabil, nu vorbea bine româna şi nu spunea văzduh, dar vozduh, adică aer din rusă.