PREŞEDINTELE S.U.A. este rugat să fie un American adevărat – Scrisoarea veteranului de 95 de ani, Harold Estes, către Barack Obama

Stimate Preşedintele Obama!

Numele meu este Harold Estes, şi la 13 decembrie a acestui an m-am împlinit 95 de ani. Oamenii cu care fac cunoştinţă pentru prima dată, nu cred am atât de mulţi ani, deoarece nu am  riduri pe faţa, şi judec destul de bine. Am fost înrolat în marina Statele Unite în 1934, şi de atunci am fost dedicat onorabil şi onest ţării, atât înainte, în timpul, cât şi după cel de al doilea război mondial,  demisionând din postul de şef de echipaj Boţman. Acum eu locuiesc în casa de îngrijire medicală, situat pe vârful de vest a Golfului  Pearl Harbor, care îmi dă posibilitatea să-mi amintesc cu plăcere de 23 de ani de serviciu pentru ţara mea. Un avantaj al vârstei mele  – poate singurul – este posibilitatea de a vorbi direct şi sincer ceea ce cred, chiar Primei persoane  a statului. Deci, văr rog să mă ascultaţi. Sunt uimit, supărat (mâniat), şi nu vreau să fiu un martor cum ţara mea va muri mai devreme decât mine, dar văd că dvs faceţi tot posibilul să se întâmple, ceea ce vreau cel mai puţin. Eu nu pot înţelege nicidecum, preşedintele cărei ţări sunteţi. Zburaţi în întreaga lume, vorbind cu prietenii noştri şi duşmanii noştri afirmând tot felul de vorbe goale cum ar fi: " Noi nu mai sunt o naţiune creştină "." America este o  ţară arogantă. "Luaţi-vă în mâni şi  începeţi  să acţionaţi ca un adevărat american," (Apropo, soţia dvs a anunţat lumii că "America este o ţară cu intenţie rea"). Fiţi atât de amabil să-i spuneţi-i ca să încerce să citească  astfel de prostii  la 23 generaţii de soldaţi ai noştri care se află în morminte  în întreaga lume, care şi-au dat viaţa în războaie, pentru nimic altceva, decât pentru eliberarea mulţimii de străini, de la tiranie şi disperare. Ar trebui să vă spun ambilor,  mi-e atât de ruşine pentru dvs, dar nu cred că iubiţi America, şi nu văd în tot  ceea ce faceţi, nici o uncie de recunoştinţa faţă de această ţară pentru tot ceea ce ea va dat. Şi pentru un om care îşi are reşedinţa în Casa Albă,  a nu simţi ruşine sau recunoştinţă – este un lucru periculos. Aţi afirmat că după 11 septembrie: "America a fost nedemnă de idealurile sale." Care  idealurile le aveţi în vedere? A fost această idee de libertate personală, pentru care şi-au pierdut viaţa 11 de mii agricultori şi negustori, care a câştigat independenţa faţă de Marea Britanie? Sau, poate, ideea că nimeni nu ar trebui să fie sclavul unei alte persoane, pentru care au murit 500 de mii de oameni în Războiul Civil? Am foarte mare speranţă că aţi  avut în vedere cei 470 mii de părinţii, fraţii, soţii, şi mulţi tineri în floarea vârstei pe care i-am cunoscut personal, care au murit în al doilea război mondial, pentru că noi înţelegeam cu adevărat că nu putem permite ca nici o ţară să ne conducă, să ne asuprească, pentru că noi pledăm pentru libertate. Eu nu cred că aţi avut în vedere idealul, care spune că egalitatea este mai bună decât discriminarea. Ei bine, cunoaşteţi, anume acel  ideal, despre care, fără întrerupere vorbeşte o mulţime de oameni de culoare albă care v-au ajutat să câştigaţi alegerile. Tânărule, urmează sfatul unui om morocănos şi bătrân. Luaţi-vă în mâni şi începeţi să acţionaţi  ca un american adevărat. În cazul în care nu se întâmplă acest lucru, voi face tot ce pot pentru a vedea cum sunteţi expulzat din această casă drăguţă din Pennsylvania Avenue, care vă este dată  în chirie. Aţi  fost ales să conduceţi ţara, dar nu vă juraţi, să cereţi scuze şi să  sărutaţi mâinile ucigaşilor şi a liderilor corupţi, care încă se mai comportă cu acest cu poporul său ca cu nişte sclavi. Şi cine sunteţi dvs să spuneţi poporului american nu se grăbească cu  concluziile şi să nu învinuiască pe acel maior musulman care a ucis 13 de colegi de ai săi şi a rănit mai multe zeci? Vreţi să spuneţi să nu facem ceea ce aţi făcut făcut atunci când  un ofiţer de poliţie alb a folosit  forţa pentru a chema la linişte  un profesor de la Massachusetts de culoare neagră, care a intrat într-o bătaie? Sunteţi gata să insultaţi poliţia, numind poliţiştii proşti, dar nu doriţi ca noi să insultăm fanaticii musulmani, numindu-i  terorişti, căci chiar sunt. Şi. Am înţeles că niciodată nu aţi făcut armată, şi nu aţi avut posibilitatea niciodată să vă apăraţi  ţara dumneavoastră, dacă este nevoie, cu preţul vieţii dvs, dar tu, fiul meu sunteţi acum comandantul nostru suprem. Deci, îndepliniţi-vă responsabilitatea care trebuie să  o  îndepliniţi.  Când general dvs, călit de lupte cere mai mult de 40 de mii de soldaţi pentru îndeplinirea misiunii sale, dă-i ceea ce cere el. Dar dacă luptaţi  în acest război, nedorind să câştigaţi, atunci “pleacă de aici!” .   Cea mai bună strategie politică care vă  vine în mintea dvs nu este vrednică nici măcar de  o  viaţă a unui soldat american. Puteţi deveni cel mai mare preşedinte al ţării noastre, pentru că staţi faţă în faţă cu cea  mai mare provocare cu care se confruntă ca niciodată un preşedintele al SUA. Nu puteţi restaura măreţia Americii, punând pe  picioare  economia ţării noastre. Nu această  problema este  cea mai mare ameninţare pentru noi. Lupta cea mai serioasă pentru noi este  lupta  împotriva pierderii inimilor noastre şi sufletelor ca a unro americani adevăraţi. Şi credeţi-mă, cu siguranţă nu aş vrea să cred  că preşedintele meu, în această ultimă luptă, îmi este un duşman. Cu stimă, Harold B. Estes Noiembrie 20, 2009 Posted in Bunul Simţ, Politică
Sursa
2009-12-12 11:07:39