SA NU ZICI HOP…

…pana nu sari santul. Mi se pare ca asa suna un vechi proverb. Dar in seara alegerilor prezidentiale din 6 decembrie, dupa aparitia pe ecranele canalelor de stiri TV impartite in doua,  l-am vazut pe domnul Basescu- inconjurat de ciracii domniei sale , falfaind trumfatori steagurile portocalii, usor plouati parca- proclamandu-se invingator, dupa ce furase startul- cum se spune in termeni sportivi- inainte de aparitia cifrelor de la ora 21 care il aratau in frunte pe contra-candidatul sau. Pe cealalta jumatate a ecranului, o multime entuziasta flutura drapele rosii ale PSD si galbene ale PNL si un domn Geoana, cunoscut ca un diplomat retinut si politicos, topaia ca un adolescent la discoteca, isi saruta emotionat sotia si copiii si  ridica triumfator mana aliatului sau Crin, presedintele PNL, fara de care victoria domniei sale nu ar fi fost posibila.

Domnea mai degraba o atmosfera de decernare a premiilor Oscar si domnul Mircea Gioana, simtindu-se pe val, a rostit poate unul din cele mai bune discursuri din cariera politica a domniei sale, multumind in dreapta si stanga, jurand prietenie vesnica fostului sau rival Crin, proclamand seara aceasta ca una memorabila, prin faptul ca a fost realizata o reconcilie istorica intre doua partide , unul reprezentand stanga si altul dreapta autentica, adica un PNL supravietuitor al vechilor partide cu origini infipte adanc in istoria  Romaniei moderne. Spectacolul inaltator a atins culmea, atunci cand cei doi s-au imbratisat si pupat- m-am simtit cuprins de un fior rece, amintindu-mi rusinat de scena caragialeana cu “pupat piata Independentei”- si apoi vizita de curtoazie facuta de acela care se vedea deja presedinte la sediul PNL, cu sticle de sampanie si alte calduroase imbratisari si juraminte.

Sa fie intr-un ceas bun, au oftat cele peste 5 milioane de alegatori care isi pusesera stampila pe Geoana, multi dintre ei iesind pe strazi in mari orase ale tarii, sarbatorind o victorie care avea sa se dovedeasca a fi doar a exit-pollurilor. Si in vreme ce “boborul” petrecea si leaderii mai mari sau mai mici ai aliantei desfaceau sticle de sampanie, armata pedelista lucra in draci. Si atunci cand  ziarele de luni  il prezentau pe Mircea Gioana, “noul presedinte al Romaniei” , la ora 8 dimineata, BEC- adica Biroul Electoral Central- comunica primele rezultate partiale dupa numararea a circa 95 la suta din voturi: Traian Basescu era in frunte, la un punct diferenta de Geoana ! Punct care insemna , pana la urma, o diferenta de 70.000 de voturi.

“Tradare- au sarit ca arsi nu putini analisti, politicieni, ziaristi si chiar oameni simpli, din popor, cum s-ar zice- tradare, tradare, de trei ori tradare !”- cum a batut la telegraf , acum un veac si mai bine,  domnul Farfuridi   din nemuritoarea “Scrisoare pierduta”. Frauda curata, ce mai! Se poate, nu zic ba, o dovedeste vraful de documente trimise la Curtea Constitutionala, voturi multiple, turism electoral cu autobuze puse la dispozitie cu generozitate pentru miile si miile de cetateni care doreau sa viziteze frumusetile din localitati scoase din anonimat de “Centrele speciale de votare” unde  puneau stampila, intr-o veselie, pe un anume candidat, oameni vii si chiar raposati de mult. Ca sa nu mai pomenesc de zecile de mii de voturi din diaspora- cam tot atata cat avea nevoie presedintele  -jucator pentru a obtine un al doilea mandat. Au pus stampila pe domnul Basescu si romani de buna credinta, dar ce te faci cu miile de liste care au venit de la aceia care au “votat” in case puse la dispozitie cu o suspecta bunavointa in diverse orasele din Europa…cine a controlat acolo acuratetea scrutinului?

E previzibil ce verdict vor da inteleptii judecatori ai Inaltei Curti. “S-au constatat si anumite nereguli, dar nu in masura sa vicieze rezultatul scrutinului.” Va declar cu mana pe inima, n-asi mai fi scris aceasta tableta care nu aduce  nimic nou fata de tot ce se publica in media noastra, cu argumente pro sau contra. Dar “taraboiul” care l-a iscat tableta din blogul meu intitulata:”Un crin si trei trandafiri”- comentariile acide, duelul dintre doi stimabili corespondenti , dinainte si dupa alegerile din 6 decembrie- m-au obligat, pur si simplu- fie si numai din politeta, sa revin asupra unui “capitol” pe care eu il socotesc incheiat.

Recunoscand ca zarurile au fost aruncate si ca “nimic nu mai cade “,  cum mi se pare ca se spune in cazinouri, inainte de pornirea ruletei , vreau doar sa amintesc ca, in finalul tabletei de care pomeneam mai sus- scrisa la 27 noiembrie- afirmam ca,  indiferent cine va castiga alegerile prezidentiale, campania electorala nu va lua sfarsit, urmand un sir lung de contestatii. Din pacate, se pare ca am avut dreptate. Samanta de scandal semanata de neastamparatul nostru fost si- mai mult ca sigur- viitor presedinte a dat roade in pamantul fertil al patriei noastre.

In rest, sa auzim- si sa ne vedem- cu bine ! Saptamana viitoare si peste 5 ani.

Nicolae Holban