Novo-Ogarevo - Rostov-pe-Don - Kennebunkport

Am postat comunicatele de presa de la ultimile intalniri Putin-Voronin pentru a incerca printr-o lectura comparativa sa deduc macar ceva in plus fata de cele cateva randuri din comunicatul presedintiei (plus schimbul de replici "pentru presa" inaintea discutiei si comentariul "oficial" de la Rezonansulul de sambata).

Absenta oricaror informatii despre ce exact s-a discutat este cu atat mai stranie si chiar suspecta cu cat aceasta a fost - sunt absolut convins - cea mai plina de substanta si detalii discutie dintre cei doi Presedinti de la Memorandumul Kozak incoace.

(Totusi, intre timp, s-a luat decizia ca Presedintele va avea o intalnire cu ambasadorii acreditati la Chisinau - probabil marti - pentru a le relata de la prima sursa ce anume s-a discutat. Foarte bine. Urmatorul pas este sa fie mai multa transparenta si pe interior).

Intalnirea de la Novo-Ogarevo a fost temeinic pregatita si precedata de zeci de discutii si intalniri la nivel de experti, dar si de cateva discutii intermediare dintre Voronin si Putin. Deci, vinerea trecuta nicidecum nu putea avea loc doar o conversatie generala, ci trebuia sa fie examinat minutios si in detalii concrete un singur mare subiect - conflcitul transnistrean. Restul - vinurile, proiectele investitionale si energetice etc. probabil au fost abordate nu ca puncte separate din agenda, ci in context si in stransa legatura cu tema transnistreana.

As risca sa afirm ca discutia din 22 iunie reprzenta punctul culminant al dialogului moldo-rus pe problema transnistreana din august 2005 incoace (in mesajul precedent incerc sa reconstitui pe sub-etape acest parcurs). Tot ce a fost pana acum a fost, de fapt, doar pregatirea terenului. Acum lucrurile se precipita. Am intrat pe ultima suta de metri. Pe 22 s-a mai facut inca un pas catre deznodamantul acestei intrige. Ambiguitatea nu mai poate sa se mentina mult. Acum nu se mai poate declara ca Presedintele Putin nu este informat corect de consilierii. De mai multe ori a putut sa auda la direct ce vrea Moldova. Deci cred ca foarte curand, probabil in urmatoarele saptamani - dar cel tarziu in septembrie-octombrie - vom inchide si aceasta etapa: - "acordul de pachet" si vom intra intr-o etapa noua. Care? Sunt doua optiuni.

Daca nu as fi auzit ca Presedintele s-a intors "cam dezamagit" de la Luxemburg - unde europenii, contrar asteptarilor sale (bazate pe ce?), nu au putut da asigurari ca UE va semna cu Moldova un acord de Asociere pana la sfarsitul mandatului sau - , as fi inclinat sa spun ca cel mai probabil aceasta noua etapa se va numi, conventional, "Planul B". Schematic vorbind, asta ar presupune ca leadership-ul nostru, in sfarsit, se va debarasa de iluzii ca poate obtine de la Rusia de astazi, in acest context international nefavorabil, o reglementare viabila, si, in schimb, se va concentra pe intensificarea reformelor de pe malul drept pentru a pregati o solutie mai buna in viitorii 3-4 ani, intr-un context international mai prielnic si cu o Moldova mai puternica si mai putin vulnerabila (eventual si cu o perspectiva europeana mai clara si, deci, inca mai atractiva).

Insa cred ca exista si un alt scenariu. Si cred ca este unul posibil. Chiar probabil.

O singura precizare: NU este vorba de un acord bilateral cu Moscova, incheiat in secret pe la spatele UE si SUA si promovat in pofida opozitiei acestora. Cred ca astazi (dupa Luxemburg, dar mai ales dupa schimbarile din 3/17 iunie) un atare scenariu poate fi practic exclus. Pentru Chisinaul oficial ar fi sinucigas din punct de vedere politic sa mearga pe o formula care nu primeste binecuvantarea in formatul 5+2 si mai ales daca ea ar fi criticata deschis de Occident si respinsa de majoritatea fortelor politice din interior.

La ce se gandeste Chisinaul de astazi, nu este o "cardasie cu Moscova", ci o combinatie in doua miscari. In prima - sa realizeze un compromis cu Rusia in baza propunerilor de pachet prezentate de Moldova, iar dupa aceasta, sa coopteze impreuna cu Rusia pentru aceast numitor comun tot formatul 5+2, asa incat solutia “finala” sa fie, cel putin pro forma, sustinuta de toti actorii vizati.

Aceasta a si fost, din cate inteleg, miza negociatorilor moldoveni de la bun inceput in spiritul noii abordari convenite la Kazan in august 2005 si confirmate la Moscova in august 2006. "Un risc calculat", cum scria Vlad Socor dupa prima runda de negocieri (din totalul de 6 purtate la Moscova de catre Mark Tkaciuk si Vasile Sova in perioada septembrie 2006-ianuarie 2007). Acel pachet (fara neconfirmatele “suplimente” rusesti de ultima ora) prevedea un statut de autonime pentru Transnistria, insitutii centrale viabile, delimitare avantajoasa de competente, nimic ce ar semana cu drept de veto pentru Tiraspol, nu federalizare, nu legalizarea prezentei militare rusesti, nu renuntarea la obiectivul integrarii europene.

Doar ca in ceea ce initial arata ca un plan rezonabil, pe masura avansarii discutiilor de la Moscova, apareau tot mai multi factori de risc si semne de intrebare. Din punctul de vedere al Chisinaului, propunerile moldovenesti veneu perfect in intampinarea intereselor rusesti, fara a sacrifica dezideratul unei reglementari viabile. Dar Moscova negocia, fara a spune nici da, nici ba. Pana cand la sfarsitul lunii ianuarie negocierile nu au esuat. Sau cel putin pareau ca au esuat, dupa ce Moscova a semnalat clar ca ceea ce ofera Chisinaul i se pare putin si a indreptat negociatorii moldoveni sa se inteleaga mai intai cu Tiraspolul. Iar Chisinaul nu era pregatit sa ofere mai mult si insusisera deja bine ce inseamna negocieri la direct cu Tiraspolul.

Si totusi, negocierile s-au reluat dupa vizita lui Iurii Zubakov la Chisinau la inceputul lunii martie. In ce baza? In schimbul caror noi garantii sau concesii din partea Chisinaului? Sau rusii pur si simplu si-au schimbat pozitia? Daca da, atunci de ce? Si, in fond, daca chiar au vrut solutionarea rapida si viabila a conflictului, de ce au taraganat atat de mult cu un raspuns la propunerile moldovenesti?

Intamplator sau nu, dar anume dupa aceasta vizita (enigmatica) au aparut in discutie tot felul de noi elemente ale reglementarii, care daca s-ar fi adeverit, ar distorsiona complet si spiritul pachetului initial si prevederile legii din 22 iulie 2005. Bunaoara - dizolvarea Parlamentului si provocarea unor alegeri anticipate cu Transnistria ca circuscriptie electorala separata, o cota fixa pentru reprezentantii Tiraspolului in Guvern si Parlament, posibilitatea legitimizarii (fie si temprore) a prezentei pacificatorilor rusi, fara garantii ca acestia se vor retrage dupa 2008 etc. Comentatorii oficiali le-au numit “speculatii sterile”, “provocari deliberate”, “intoxicari josnice”, “suspiciuni nefondate”, “intelegeri eronate” etc., dar pana la urma conducerea tarii nu a reusit in mod eficient si credibil sa linisteasca spiritele; suspiciunile cresteau, iar mesajele confuze care veneau din Chisinau doar agravau perceptia ca Moldova pregateste ceva pe la spatele UE si SUA.

Insa, dupa cum am scirs, pe 20 iunie la Luxemburg, Presedintele Voronin a reusit sa fie convingator si sa asigure Uniunea Europeana ca aceasta nu are motive sa se teama de o rezolvare a conflcitului printr-un acord separat cu Rusia si fara blagoslovirea formatului 5+2.
Acelasi mesaj, dar mult mai vehement si dezbinator, a fost promovat si in comentariul politic al emisiunii Rezonans dupa revenirea lui Voronin de la Moscova: “doar 5+2”, “doar cu acordul tutor partilor”!

La prima vedere, s-ar putea spune ca este foarte bine. Oare nu de asta s-au temut expertii semantari ai scrisorii deschise din 7 iunie avertizand ca “incheierea unui eventual acord si punerea Occidentului in fata unui fapt implinit ar fi de natura sa aduca o lovitura ireparabila perspectivelor europene ale Moldovei”? Or, daca nu va fi un acord bilateral cu Rusia si Occidentul nu va fi pus in fata unui fapt implinit, de unde vine ingrijorarea?

Cel mai mare pericol tine astazi de posibilitatea ca Moldova sa cedeze si sa accepte noile solicitari formulate de Kremlin (probabil chiar pe 22 iunie) care ar face irecognoscibil pachetul initial si ar conduce la o reglementare proasta si un stat reintegrat dar disfunctional, incapabil sa accelereze reformele pentru a prinde o perspectiva europeana mai clara la orizontul anilor 2010-2011 (atunci cand se poate anticipa Europa in mod serios isi va pune problema ce sa faca mai departe cu Balcanii de Vest minus Croatia care deja va fi in UE). De ce ar face acest lucru Voroni? Fiindca tine foarte mult sa rezolve conflictul pana la sfarsitul mandatului, devine mai dezamagit de perspectivele europene ale Moldovei, resimte tot mai acut costul embargoului rusesc la vinuri si, dupa ce a investit atat de mult in ideea unei reglementari prin pachet, el devine tot mai exasperat pe fundalul unor raspunsuri evazive din Moscova si noilor solicitari avansate de aceasta. Mai adaugam aici efectul pierderii alegerilor locale si imenenta preocupare de alegarile din 2009. E greu sa recunosti ca nu tu vei fi Reintegratorul (iar tu poti doar pretati terenul).

... voi continua in alt mesaj.