Andrei Popov

Andrei PopovAndrei Popov


Andrei Popov
RSS posts

Politica si Politici


Comenteaza





Articol din arhiva. Pentru politica externă moldovenească, în 2006, România este principala speranţă de succes
Zilele trecute am avut o discutie cu o cunostinta, care mi-a reprosat ca de vreo 2 luni am lasat balta blogul si m-a incurajat sa revin la el. Tot el, mi-a adus aminte despre titlul unui articol pe care l-am scris pentru Timpul in februarie 2006, intitulat "Pentru politica externă moldovenească, în 2006, România este principala speranţă de succes". Discutia noastra a prilejuit o polemica, interlocutorul meu insistand ca am fost prea optimist prevestind o noua era in raporturile moldo-romane in 2006. I-am spus ca vorbeam despre o sansa, dar valorificarea ei depindea de discernamantul Chisinaului si Bucurestiului de a inlatura neintelegerile care au inceput sa se prefigureze. Din pacate am ratat aceasta sansa.De doua zile lucrez la o analiza privind relatiile moldo-romane in perioada 2005-2007. Intentionez sa postez draftul. Intre timp, recitind articolul de acum 2 ani, am observat ca multe din observatii isi pastreaza actualitatea. Iata si articolul cu pricina:TimpulVINERI, 24 FEBRUARIE 2006, NR.22Pentru politica externă moldovenească, în 2006, România este principala speranţă de succesAndrei Popov, director executiv al Asociaţiei pentru Politică ExternăPentru R. Moldova, vizita de lucru întreprinsă la finele săptămânii trecute la Chişinău de către ministrul Afacerilor Externe al României, Mihai Râzvan Ungureanu, marchează deschiderea sezonului diplomatic al anului 2006.La sfârşitul anului trecut, răspunzând, chiar în paginile acestui supliment, la întrebarea „Ce credeţi că va marca politica externă moldovenească în 2006?”, am spus: „Relaţia cu România, parteneriatul cu care trebuie să-l protejăm şi să-l consolidăm. E necesar să avem suficient discernământ ca să înţelegem că România este un potenţial mare avocat al RM şi că trebuie să valorificăm plenar această relaţie, inclusiv experienţa de integrare europeană a Bucureştiului, dar şi raporturile speciale ale României cu Statele Unite şi ţările UE”.Rezultatele vizitei ministrului Ungureanu la Chişinău şi primele ecouri pe care le-a produs îmi întăresc convingerea că valorificarea potenţialului existent în raporturile R. Moldova cu România este singura dimensiune majoră de politică externă în care am putea înregistra succese reale pe parcursul acestui an. Totodată, am sesizat şi faptul că firescul proces de apropiere dintre Chişinău şi Bucureşti, relansat acum un an de o altă vizită în Moldova, cea a preşedintelui Traian Băsescu, nu doar că intră într-o fază nouă, dar a ajuns la o răscruce. Săptămânile şi lunile următoare, până la noua vizită la Chişinău a preşedintelui român, ar putea fi determinante pentru viitorul relaţiilor noastre. De reuşim să trecem cu bine de unele hopuri şi capcane a căror existenţă le-a scos în relief vizita ministrului Ungureanu, sunt convins că vom putea imprima acestor relaţii speciale o cu totul altă calitate. De nu vom avea discernământul necesar, la Chişinău şi Bucureşti deopotrivă, vizita şefului diplomaţiei române ar putea intra în istorie ca punctul culminant al unei relansări de parteneriat ratate.Prima întrebare: de ce anume România? Răspunsul simplu ar fi: pentru că pe celelalte direcţii - Rusia, Ucraina, conflictul transnistrean şi Uniunea Europeană - în 2006, pur şi simplu, nu se pot produce schimbări calitative în bine. Şi iată de ce:1. Pe primul front estic, cel rusesc, ne aşteaptă un „război de uzură”. Declaraţia preşedintelui Putin din 3 februarie, precum că „starea actuală şi direcţia generală a relaţiilor cu R. Moldova nu poate fi numită satisfăcătoare şi nu reflectă spiritul de încredere şi prietenie ce a caracterizat raporturile dintre popoarele noastre timp de decenii” este ultimul şi, poate, cel mai clar, indiciu că Moscova nu este dispusă să facă un pas în întâmpinarea Chişinăului. Această declaraţie nu este altceva decât răspunsul Federaţiei Ruse la oferta-triplet pe care Chişinăul a făcut-o în octombrie 2005 - reconfirmarea neutralităţii, acordarea de garanţii suplimentare pentru investitorii ruşi şi noi drepturi pentru populaţia vorbitoare de limba rusă. Nu este un „niet”. Mai degrabă, este un „malo”: „Rusia este gata să facă totul pentru a transforma cooperarea noastră bilaterală într-un real şi reciproc avantajos parteneriat şi aşteptăm ca partenerii noştri (adică, R. Moldova - n. n.) să răspundă cu aceeaşi disponibilitate”, a încheiat preşedintele Putin mesajul său de salut pe care l-a adresat noului ambasador al R. Moldova la Moscova, Vasile Sturza. Or, Chişinăul consideră - absolut justificat, de altfel - că a făcut o ofertă maximală şi nu prea mai are ce ceda fără a-şi prejudicia fundamental interesele. În condiţiile în care situaţia politică internă din Moldova nu va cunoaşte o degradare majoră, este aproape de neconceput ca guvernarea să mai facă un nou viraj spectaculos spre Rusia. Iar fără un asemenea viraj, pe care partenerul nostru strategic îl cere ca dovadă a disponibilităţii de a normaliza relaţiile, este aproape de neconceput ca Rusia să-şi modifice atitudinea faţă de dosarul transnistrean şi să renunţe la susţinerea tot mai făţişă acordată consolidării regiunii separatiste.2. Nici pe cel de-al doilea front estic, ucrainean, anul 2006 nu va aduce schimbări esenţiale. Cel puţin, nu în bine. După 2005, maximum la ce am putea spera este stabilirea unei relaţii de mai mare încredere cu o Ucraină bântuită de probleme endemice de ordin (geo) politic, economic şi identitar, care în mare parte îi determină comportamentul contradictoriu faţă de reglementarea transnistreană. Văzută din Chişinău, dinamica raporturilor cu Ucraina în primele două luni ale anului 2006 repetă întocmai traiectoria sinusoidală a ultimului an. De la speranţe aproape euforice - în ianuarie-martie 2005, legate de aşteptarea unor acţiuni hotărâte ale Kievului vizând astuparea „găurii negre” în Transnistria şi în prima săptămână a anului curent, după semnarea Acordului de către cei doi premieri la 30 decembrie şi apelul comun către UE în problema gazelor din 2 ianuarie, la sentimentul unei frustrări - în aprilie-iunie 2005, după prezentarea planului Iuşcenko, a cărui autor nu a ţinut cont de câteva obiecţii prezentate de Moldova, şi suspendarea implementării deciziilor guvernului ucrainean din 26 mai cu privire la frontieră şi, spre sfârşitul lui ianuarie 2006, după acordul unilateral ruso-ucrainean în problema gazelor şi amânarea implementării acordului interguvernamental cu privire la noile reguli de acces în Ucraina a mărfurilor din regiunea transnistreană, la manifestarea unei mai mari înţelegeri vizavi de ezitările Kievului - încercarea de a vedea paharul mai degrabă plin (acolo abia este acoperit fundul) în aprecierile pe care preşedintele V. Voronin le-a dat Declaraţiei Putin-Iuşcenko din 15 decembrie şi reţinerea Chişinăului oficial de la comentarii dure la tărăgănarea introducerii, începând cu 25 ianuarie, a acordului referitor la frontiera, bufonada negociatorilor ucraineni la ultima rundă de negocieri şi „vizita de documentare” întreprinsă săptămâna trecută de către Secretarul adjunct al Consiliului Securităţii Naţionale şi de Apărare al Ucrainei la uzinele complexului industrial-militar din Transnistria. Un pas înainte, un pas înapoi, un pas într-o parte - acesta a fost mottoul comportamentului Kievului faţă de Moldova în 2005, şi aşa vor rămâne lucrurile în 2006.Moderarea expectaţiilor Moldovei cu privire la ceea ce poate real face Ucraina şi neinducerea artificială în „transa” aşteptărilor unui miracol din partea Kievului - care, vezi Doamne, ar trebui şi el să pună problema Transnistriei (un subiect periferic pentru politica şi opinia publică ucraineană) în topul intereselor sale, să o vadă şi el cu ochii şi durerea Chişinăului şi să îi subordoneze relaţiile cu Rusia (aşa cum a făcut Moldova), este un bun punct de pornire în demersul complicat, dar de importanţă crucială, al câştigării Ucrainei de partea noastră. Doar acţiuni metodice, în cadrul unei strategii realiste pe termen lung (încă inexistente, din păcate), ar putea conduce la transformarea Ucrainei într-un aliat strategic al Moldovei, fără a cărui susţinere niciodată nu ne vom putea reintegra ţara. Cel mai bine am putea învăţa cum se poate lucra cu Ucraina (să-mi fie cu iertare) de la Tiraspol. Spre deosebire de noi, acesta nu se stinghereşte să trimită săptămânal la Kiev şi reprezentanţi ai administraţiei sale, şi oameni de afaceri. Rezultatele pot fi văzute şi în influenţa exercitată de Tiraspol asupra comportamentului Kievului în reglementarea crizei transnistrene, dar şi în sporirea volumului exporturilor din Ucraina în regiune de la 60 mln. USD în 2000 la circa 300 mln. în 2005. Şi asta în timp ce exporturile de pe malul drept al Nistrului s-au redus în ultimii cinci ani de la 54 mln. la mai puţin de 20 mln.3. Pe linie moartă (în cel mai bun caz) se va afla şi, propriu - zis, reglementarea conflictului transnistrean. Poziţiile Chişinăului şi Tiraspolului cu privire la modalităţile de soluţionare a conflictului sunt mai îndepărtate ca niciodată din 1992. Pe de o parte, abordarea noastră se fundamentează pe consensul absolut din parlament şi cvasiconsensul existent în societate referitor la acordarea „localităţilor din stânga Nistrului” a unui statut de autonomie. În conformitate cu prevederile Legii organice din 22 iulie 2005, negocierile cu Tiraspolul pe marginea parametrilor acestui statut şi realizării obiectivului democratizării şi demilitarizării Transnistriei sunt rigid condiţionate de (a) constituirea în Transnistria a unor organe de putere reprezentative în baza de alegeri libere şi democratice, „care este imposibilă” fără un „proces larg de democratizare a zonei cu un control din partea comunităţii internaţionale”, care trebuie să includă lichidarea poliţiei politice, eliberarea deţinuţilor politici, participarea în procesul electoral doar în baza cetăţeniei R. Moldova etc. şi (b) realizarea condiţiilor de demilitarizare - „în mod special”, a celor legate de retragerea completă a forţelor militare ruseşti. Pe de altă parte, Tiraspolul fără nici o reţinere a abandonat până şi mimarea interesului faţă de crearea cu Moldova a unui stat comun, federativ, uniuni interstatale ş.a.m.d., şi declară deschis că nu urmăreşte decât un singur obiectiv - obţinerea recunoaşterii internaţionale.În timp ce, astăzi, pentru Tiraspol reglementarea durabilă a conflictului înseamnă un singur lucru - normalizarea relaţiilor cu Moldova prin separare şi recunoaşterea propriei „statalităţi”, pentru noi aceasta este văzută numai ca acordarea Transnistriei a unui statut de unitate teritorială-autonomă (şi aceasta, doar în cazul realizării unui set de condiţii). Gravitatea situaţiei constă nu doar în faptul că nici Chişinăul, nici Tiraspolul nu sunt dispuşi să facă nici un fel de „cedări”, dar şi în susţinerea de care majoritatea populaţiilor de pe ambele maluri ale unor astfel de linii „verticale” de comportament. Evoluţiile din Kosovo (şi, foarte curând, din Muntenegru), unde comunitatea internaţională este pe cale să renunţe la principiul inviolabilităţii frontierelor şi să accepte realităţile dure de pe teren, recunoscând de jure independenţa de facto a unei regiuni separatiste, nu face decât să producă o infuzie de adrenalină uliilor de la Tiraspol, care speculează cu „precedentul” kosovar, demarând cu o nouă forţă campania de convingere a populaţiei că recunoaşterea Transnistriei este ca şi în buzunar, doar că trebuie de mai rezistat niţel.Conflictologia susţine că singura alternativă a unei soluţii prin impunere (imposibilă, în cazul nostru) este „acceptabilitatea” reglementării de către majoritatea populaţiilor şi claselor politice ale părţilor implicate în conflict. Or, la ora actuală, suntem foarte departe de întrunirea acestui criteriu. Şi chiar dacă va fi acceptată teza (în fond, corectă) că nu Tiraspolul, ci Moscova este cealaltă parte în acest conflict - lucru pe care nu văd cum l-ar putea accepta şi Rusia -, lucrurile nu vor arăta mai bine. Dovadă în acest sens serveşte intransigenţa crescânda şi susţinerea tot mai făţişă acordată separatismului transnistrean de către Federaţia Rusă. Revigorarea sentimentelor velicoderjavnice la nivelul elitelor politice şi societăţii ruse, în ansamblu, cuplată cu apropierea alegerilor legislative (2007) şi prezidenţiale (2008) din Rusia, nu prevesteşte nimic bun pentru cei care mai speră că în viitorul apropiat Moscova ar putea să-şi modereze comportamentul faţă de Moldova, darămite să reia în tempo accelerat procesul de retragere şi să aplice presiuni mai ferme împotriva celor care sunt percepuţi drept cei mai de nădejde aliaţi. Nu este, deci, un simplu accident de parcurs faptul că pentru prima dată în ultimii opt ani, pe parcursul anului 2005, Federaţia Rusă nu a retras nici măcar un singur vagon cu muniţii. Intransigenţa Rusiei şi vădita nepăsare vizavi de ce va crede lumea confirmă că suntem foarte departe de întrunirea şi celeilalte condiţii sine qua non pentru obţinerea unei reglementări durabile care trebuie, neapărat, să constituie rezultatul unui compromis acceptabil nu doar de către părţile în conflict, dar şi de către principalii actori internaţionali vizaţi.4. În aceste condiţii, continuarea concentrării Chişinăului pe forţarea frontală a unor progrese în soluţionarea conflictului transnistrean nu are sorţi de izbânda. Cel puţin, nu în următorii doi-trei ani. Indiferent de eforturile pe care le vom depune în noul format de negocieri şi chiar dacă am avea o politică transnistreană impecabilă, nu vom izbuti să obţinem progrese reale în identificarea unei soluţii viabile şi acceptabile în interior şi în exterior. Distribuţia de forţe dintre principalii actori externi nu ne este favorabilă: Rusia este tot mai sigură şi chiar alergică la orice ar putea fi interpretat drept cedare, poziţia Ucrainei va rămâne marcată de ambiguitate, iar Occidentul nu este dispus să intensifice substanţial eforturile sale pentru a depăşi lipsa de flexibilitate a Rusiei şi a convinge Ucraina să fie mai constructivă. Şi pe plan intern, în continuare, nu suntem un pol atractiv pentru Transnistria. Şi nu ne vom putea spori forţa de atracţie pentru populaţia şi oamenii de afaceri de pe malul stâng atâta timp cât vor trena reformele în vederea îmbunătăţirii procesului de guvernare, consolidării instituţiilor, independenţei justiţiei, ameliorării mediului de afaceri, atragerii investiţiilor, combaterii corupţiei, democratizării etc. Fără aceasta, nu vom putea asigura ca procesele ce au loc în societatea transnistreană să contribuie la consolidarea atât de firavei mişcări pro-Moldova şi combaterea eficientă a propagandei Tiraspolului pentru o soluţie pro-Transnistria.Se impune schimbarea întregii paradigme a politicii noastre faţă de problema transnistreană. În loc să ne batem cu capul într-un perete de beton armat (unde uşa e doar desenată), sperând că doar prin perseverenţă şi verticalitate putem obţine câştig de cauză într-o luptă inegală şi într-un mediu extern şi intern defavorabil, este cazul să ne focalizăm pe nişte sarcini care ne stau în putinţă şi nu depind de factori externi. De fapt, este vorba de trei direcţii mari de pregătire a terenului pentru a putea relua, deja de pe poziţii mai bune, încercările de a obţine o reglementare durabilă în viitor, atunci când şi contextul extern ar putea fi mai favorabil.În primul rând, europenizarea şi consolidarea R. Moldova în sensul cel mai larg al cuvântului. Planul de Acţiuni RM-UE şi Strategia de Creştere Economică şi Reducerea Sărăciei constituie principalele două foi de parcurs. La ambele, există serioase restanţe şi întrebări. Implementarea Planului Individual de Acţiuni al Parteneriatului, pe care urmează să-l semnăm în luna martie cu NATO, ar putea complementa aceste eforturi, în special, pe direcţia reformei sectorului de securitate. Respectivele foi de parcurs trebuie urmate nu pentru a primi note din exterior, ci pentru binele nostru. UE, instituţiile financiare internaţionale, NATO ne pot doar ajuta, dar nu pot face treaba în locul nostru. De aceea, evaluarea nu trebuie făcută contabiliceşte: câte legi am adoptat, câte seminare am organizat sau în câte deplasări am fost. Criteriul de evaluare trebuie să fie unul singur - în ce măsură acţiunile noastre contribuie la schimbări reale de instituţii, de practici, de mentalităţi. Asigurarea unui climat politic responsabil şi adecvat sfidărilor şi sarcinilor cu care ne confruntăm este un imperativ absolut. Conştientizarea gravităţii problemelor pentru care trebuie să găsim soluţii europene ar trebui să ne facă să depăşim divergenţele de moment şi să punem accent pe ceea ce ne uneşte, în loc să scoatem în relief ce ne dezbină şi ne distrage de la chestiuni cu adevărat prioritare. Aceasta poate fi privit şi ca un test al maturităţii clasei noastre politice. De nu-l trecem, mâine-poimâine se va pune altă întrebare: cât de adecvat este acest stat care, după un deceniu şi jumătate, aşa şi nu a însuşit că „statalitatea” înseamnă nu doar simboluri şi drepturi, ci şi obligaţii concrete faţă de cetăţeni… În al doilea rând, trebuie să câştigăm populaţia şi businessul transnistrean şi să avansăm în democratizarea şi desovietizarea acestei regiuni, având grijă să apropiem oamenii de pe cele două maluri, nu să-i înstrăinăm. O simplă îngheţare a conflictului, propusă de unii experţi străini, cu decuplarea Transnistriei de restul Moldovei după modelul cipriot, comportă marele risc al separării ireversibile dintre cele două maluri. În cazul în care Moldova şi prietenii săi adevăraţi vor lăsa aceste procese în voia sorţii, riscăm să ne trezim în câţiva ani cu un Kosovo sau Muntenegru mioritic, care prin referendum perfect democratic va opta pentru un viitor separat. În cazul transpunerii în practică a reţetelor de decuplare şi carantinizare a Transnistriei, am putea cădea şi în cealaltă capcană: peste câţiva ani, populaţia de pe malul drept ar putea să nu mai dorească să se reunească cu „transnistrenii ăştia”. Adică noi, cei rămaşi în Moldova controlată de Chişinău (care, să sperăm, va fi mai democratică şi mai prosperă), să respingem însăşi posibilitatea reintegrării, pe motiv că nu vom accepta să plătim nici un fel de costuri. S-ar putea repeta, astfel, situaţia în care anume grecii ciprioţi, mult mai înstăriţi şi avansaţi după trei decenii de decuplare, au respins în 2004 Planul de unificare a Ciprului, în pofida faptului că acesta a fost susţinut de întreaga comunitate internaţională. Pur şi simplu, ne-am putea obişnui într-atâta cu viaţa într-o Moldovă ciuntită, încât peste câţiva ani nici să nu ne pese de Transnistria (mai ales în cazul în care pentru reintegrarea ei ni se va propune să renunţăm măcar la ceva).În al treilea rând, trebuie, o dată şi o dată, să începem să ne promovăm în mod serios interesele şi poziţiile în exterior. Cu precădere în Occident, unde suntem în continuare aproape necunoscuţi. Dar să nu uităm nici de Rusia şi Ucraina. Evident, implicarea mai energică a prietenilor pe care îi avem în reglementarea transnistreană şi estomparea unor tendinţe negative în Est depinde în mod hotărâtor de modul în care aceşti actori îşi percep interesele în Moldova. Este extrem de important să-i ajutăm activ şi competent să conştientizeze mai bine aceste interese. Pentru aceasta, trebuie să ne facem auziţi şi înţeleşi. Doar după aceasta vom putea fi susţinuţi mai mult. Să nu ne facem iluzii: pentru decidenţii din marile centre de putere ale lumii, Moldova nu prezintă o prioritate. Nu suntem buricul pământului, nu prezentăm o câtuşi de mică valoare strategică şi, în consecinţă, nu facem parte din topul agendei preocupărilor liderilor acestor state şi organizaţii. Trebuie să ne luptăm pentru atenţia lor. Cu tot respectul pentru calităţile omeneşti ale multor din deţinătorii poziţiilor-cheie în puţinele ambasade pe care le avem, dar continuarea actualei situaţie nu mai poate fi tolerată: majoritatea ambasadorilor numiţi în ultimii ani nu doar că nu înţeleg limba engleză, ei nu posedă cunoştinţe diplomatice speciale şi nu stăpânesc subtilităţile vieţii internaţionale, care i-ar califica în interlocutori interesanţi pentru politicienii, diplomaţii şi analiştii străini de a căror poziţie depind decizii cruciale pentru soarta ţării noastre. Or, cu ce drept oare o ţară atât de mică poate să ceară cuiva să se ocupe mai mult de problemele sale, când ea însăşi nu face minimum minimorum pentru a-şi promova interesele. Aici, nu mediul extern nefast şi „uneltirile duşmanilor” sunt de vină. De vină este altceva…

Inregistrarea video conferinta PEV/ENP din 3 septembrie
Pentru cei intersati de PEV/ENP recomand mult inregistrarea video a Conferintei din 3 septembrie de la Brussels. Multe nuante interesante. In mod special este "lectura" comparativa a accentelor din pasajele referitoare la necesitatea acordarii perspectivei europene Moldovei si Ucrainei, necesitatea diferentierei dintre dimensiunea sudica si estica. Pentru a facilita parcurgerea inregistrarii de peste 3 ore, am separat prezentarile "europene" de cele "nord-africane" si am indicat intervalul exact in care pot fi gasite in inregistrare, iar cele mai interesante (desi nu toate le-am dat bolduit). Calitatea si viteza este buna.Deci, intai de deschis link-ul:http://ec.europa.eu/world/enp/conferences_2007ws_en.htmDupa care de mers la sectiunea si de selectat ori original, ori versiunea engleza:Participation:1. Ministerial and high-level representatives from neighbouring and EU countries Original version EN FR AR RUGeorgia -- 09:17 – 15:00Germany -- 15:12 – 20:25Armenia -- 20:40 – 26:11Moldova -- 26:28 – 33:00France -- 33:17 – 38:21Azerbaijan -- 38:39 – 44:05Spain -- 44:20 – 52:02UK -- 01:01:20 – 01:05:20Austria -- 01:19:08 – 01:24:19Czech Republic -- 01:26:12 – 01:31:49Slovakia -- 01:34:58 – 01:40:35Poland -- 01:48:25 – 01:53:50Ireland -- 01:54:06 – 01:56:21Italy -- 01:56:29 – 02:01:15Estonia -- 02:01:35 – 02:06:20Lithuania -- 02:06:30 – 02:10:46Romania -- 02:11:08 – 02:16:08Hungary -- 02:28:15 – 02:32:16Sweden -- 02:32:33 – 02:35:41Denmark -- 02:35:58 – 02:39:13Bulgaria -- 02:39:29 – 02:41:16Finland -- 02:41:38 – 02:43:44Latvia -- 02:44:00 – 02:47:22Slovenia -- 02:47:35 – 02:53:31Part 2.Ukraine 08:35 – 12:10Belarus 12:24 – 19:27
Interviu pentru Info-Prim despre Conferinta de Bruxelles
R. Moldova are tot mai mulţi avocaţi în UE, dar înainte de a cere mai mult, Chişinăul trebuie să facă mai mult. Interviu cu Andrei Popov, director executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă (APE) 2007-09-11/09:51 - La 3 septembrie, aţi participat la Conferinţa „Lucrăm împreună – Consolidarea Politicii Europene de Vecinătate" organizată la Bruxelles de catre Comisia Europeană. Care a fost scopul şi formatul acestei întrevederi?Conferinţa din 3 septembrie a fost organizată de către Comisia Europeană pentru a efectua un bilanţ intermediar al Politicii Europene de Vecinătate (PEV) la trei ani de la lansarea acesteia şi pentru a identifica modalităţile de eficientizare a cooperării în acest cadru multilateral dintre UE şi cele 16 state-vecine participante în PEV. În acest scop, în premieră, la Bruxelles au fost invitaţi într-un format foarte extins (de circa 400 de persoane) reprezentanţii tuturor părţilor interesate.Pe de o parte, este vorba de beneficiarii direcţi ai acestei politici din ţările vecine, reprezentaţi la Bruxelles atât la nivel ministerial cât şi la nivelul experţilor din societatea civilă, care au vorbit despre modul în care PEV corespunde intereselor şi aspiraţiilor sale, dar şi au formulat obiecţii şi propuneri. Pe de altă parte, statele membre UE, foarte multe din care, de asemenea, au participat la nivelul miniştrilor sau viceminiştrilor de externe, şi-au prezentat propriile oferte şi viziuni, au reacţionat la comentariile şi iniţiativele vecinilor, explicând ce şi în ce condiţii sunt gata să facă pentru a satisface mai bine necesităţile acestora. Iar în baza acestor discuţii Comisia Europeană urmează să formuleze propuneri pentru a spori eficienţa PEV şi a o ajusta mai bine la interesele şi posibilităţile tuturor părţilor interesate.- Care au fost propunerile şi concluziile principale ale acestei conferinte?Probabil, principala idee la care s-au referit foarte mulţi reprezentanţi ai statelor-membre UE şi ai Comisiei Europene ţine de propunerea adoptării unei abordări mai diferenţiate în raporturile UE cu statele PEV, care ar permite să încurajeze şi „răsplătească" statele în care reformele merg bine prin sporirea semnificativă a asistenţei acordate acestora. În acelaşi timp, pentru ţările, ce nu dau dovadă de bună guvernare şi voinţă politică, asistenţa va rămâne la acelaşi nivel sau chiar va fi redusă.Pentru R.Moldova această diferenţiere constituie o oportunitate, dar şi un risc, căci tendinţele de încetenire a procesului de reforme accentuate în 2007 şi acumularea unui bagaj tot mai greu de restanţe în implementarea Planului de Acţiuni nu crează deloc o bază bună pentru valorificarea plenară a acestei noi oferte din partea UE.De altfel, în prezent Comisia Europeană pregăteşte cel de-al doilea raport de evaluare a modului în care Moldova realizează Planul de Acţiuni. După toate indiciile acesta va fi simţitor mai critic decât primul raport din decembrie 2006, mai ales în ceea ce priveşte neîmplinirile şi derapajele înregistrate în funcţionarea instituţiilor democratice, libertatea mass-media şi independenţa justiţiei. Iar pentru a nu lăsa loc înterpretărilor ambigui sau denaturărilor deliberate, Comisia Europeană este pregătită să-şi formuleze obiecţiile mai clar şi mai desfăşurat.O altă temă de discuţii a vizat necesitatea intesificării cooperării economice şi promovării contactelor interumane, facilitarea regimului de călătorii în UE şi a accesului mărfurilor pe pieţele europene, într-un cuvânt, efectuării unor paşi concreţi în vederea extinderii asupra statelor din vecinătatea UE a celor 4 libertăţi. Din nou, pentru a încuraja transformările democratice şi buna guvernare, gradul de deschidere manifestat de UE va fi direct proporţional cu reformele promovate de către fiecare stat. În materie de vize însă, în nici un caz nu este vorba de abolirea sau liberalizarea acestora, ci doar de regimuri facilitare, similare cu cel pe care îl va primi Moldova începând cu 1 ianuarie 2008.De asemenea, o serie de vorbitori şi, în primul rând, reprezentantul României, s-au referit la importanţa intensificării implicării UE în bazinul Mării Negre, în contextul noii Strategii europene de Sinergie la Marea Neagră, precum şi la necesitatea consolidării cooperării în domeniul energetic dintre UE şi statele partenere.- În ce masură la conferinţă s-a discutat despre aspiraţiile de integrare europeană manifestate de unii dintre vecini?Acest subiect a constituit una din temele centrale şi, probabil, cea mai controversată a dezbaterilor. Astfel, mai multe ţări şi-au exprimat nemulţumirea referitor la faptul că PEV nu reflectă acele diferenţe majore de ordin geografic, istoric şi de aspiraţii care există între cele 16 state participante şi le tratează pe toate - de la Algeria, Libia şi Liban până la Moldova, Georgia şi Ucraina – ca pe un grup şi doar ca pe state vecine fără nici o perspectivă expresă de a deveni în viitor state candidate şi membre UE.Cel mai energic împotriva acestei abordări a obiectat Ucraina care în mod demonstrativ a coborât nivelul reprezentării sale la conferinţă la cel de Ambasador pe lângă UE. Acesta a declarat tranşant că ţara sa nu este satisfăcută de oferta PEV şi cere cu insistenţă acordarea unei perspective europene, urmând ca în viitor să pună accentul în relaţiile sale cu UE pe cooperarea în cadrul bilateral şi nicidecum în cel multilateral al PEV.Şi Ministrul Afacerilor Extrerne al R. Moldova a vorbit despre necesitatea conferirii Moldovei a unei perspective europene mai clare şi avansării relaţiilor la acelaşi nivel de care se bucură toate statele din Europa de Sud-Est împreună cu care Moldova participă în diverse aranjamente regionale.Mai mulţi vorbitori din noile state membre UE, dar şi ministrul pentru afaceri europene al Marii Britanii, în interventiile sale s-au arătat receptivi faţă de neceistatea găsirii unor formule care ar face o diferenţiere dintre statele cu identitate şi vocaţie europeană legitimă şi cele care „a priori” nu pot pretinde la o perspectivă europeană, caci geografic sunt plasate pe alte continente. Cu alte cuvinte, cum a spus Ministrul lituanian de externe „una este să fii “vecin al Europei” , alta este să fii “vecin european". PEV-ul nu trebuie să mpiedice ţările cu vocaţie europeană să avanseze în direcţia integrării.Însa la conferinţă au fost şi alte voci care, dimpotrivă, au optat pentru aplicarea aceloraşi standarde între dimensiunea sudică şi estică. Secretarul german de stat în genere a declarat în mod cât se poate de direct că „PEV nu are nimic în comun cu politica de extindere şi că vecinii europeni nu trebuie să-şi facă iluzii că această politică le-ar spori şansele de a deveni membri UE".- Care este relevanţa pentru R. Moldova a acestor contradicţii din interiorul UE?Pe de o parte, ar trebui să ne bucure apariţia unui grup destul de numeros, deşi poate încă nu foarte influent, de state care în mod activ se pronunţă pentru susţinerea aspiraţiilor europene ale R. Moldova. Este o tendinţă de bun augur, care indică asupra faptului că extinderea din 2004/2007 a făcut Europa mai aproape şi mai receptivă faţă de problemele noastre. Pe de altă parte, nu toată Europa se schimbă în această direcţie. Unele state, dimpotrivă, se arată mai reticente şi rigide cu privire la subiectul continuării extinderii şi cu atât mai mult vizavi de perspectiva, chiar şi teoretică, potrivit căreia UE ar putea să-şi asume noi angajamente în acest sens faţă de unii din actualii vecini – Moldova, Ucraina, Georgia.Acestor sceptici li se alătură şi ţările din arcul sudic al UE - Franţa, Spania, Portugalia, Italia – care se tem că un accent prea mare pe vecinii din est ar distrage atenţia (şi fondurile) europene de la statele din bazinul mediteranian şi, de aceea, rezistă propunerilor de a consolida dimensiunea europeană a politicii de vecinătate în detrimentul celei sudice.Politica Europeană de Vecinătate în forma ei actuală reprezintă un compromis dintre aceste abordări diferite. Discuţiile de la Bruxelles vor conduce la unele ajustări şi schimbări de accente, bunăoară, în sensul adoptării unei atitudini diferenţiate în funcţie de calitatea şi profunzimea reformelor. Dar este nerealist să sperăm că pe termen scurt de 2-3 ani, cel puţin până nu se clarifică situaţia cu Tratatul Reformei, UE ar putea să ajungă la un compromis acceptat de către toate cele 27 state-membre în ceea ce priveşte oferirea perspectivei europene pentru Moldova şi Ucraina.Şi mai puţin realistă apare ambiţia Chişinăului de a reuşi în viitorul apropiat să se detaşeze de Ucraina şi printr-un sprint individual să se alăture grupului de state din Balcanii de Vest incluse în Procesul de Stabilizare şi Asociere. Decuplarea de Ucraina şi obţinerea perspectivei europene înaintea acesteia ar fi posibilă, teoretic, doar într-un singur caz: dacă din punct de vedere al nivelului de corespundere a standardelor europene R. Moldova ar convinge UE că este cu două-trei trepte mai sus decât Ucraina. Or, nu este cazul. Astăzi, cu toată degringolada instituţională din Ucraina, vecinul nostru estic este perceput de către Bruxelles ca fiind mai avansat pe calea reformelor decât Moldova. Nu întâmplător Kievul progresează rapid în negocierile cu UE asupra unui Acord de parteneriat intensificat care va înlocui Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC), în timp ce Chişinăul are toate şansele să rămâna doar cu un APC prelungit.Astfel, înainte de a vorbi în mod serios despre decuplarea de Ucraina şi obţinerea unei perspective europene separate – eventual prin filiera sud-est europeană - Moldova trebuie mai întâi să o ajungă din urmă, iar după aceea să o şi depăşeasca cu mult.În caz contrar, nu văd cum UE ar putea accepta pentru Chişinău un statut mai privelegiat decât pentru Kiev.- Conferinţa din 3 septembrie a fost precedată de reuniunea viceminiştrilor de externe europeni organizată de Moldova pe 24 august la Bruxelles pentru a convinge UE să ne acorde o perspectivă europeana mai clară. Ce se cunoaşte despre rezultatele acestui eveniment?R. Moldova are tot dreptul “sa ceara mai mult” din partea Uniunii Europene şi poate miza pe susţinerea unor prieteni în interiorul Uniunii. Însă înainte de toate, R. Moldova, în primul rând, trebuie “sa faca mai mult”. Nu conferinţe şi declaraţii, ci reforme şi acţiuni aşteaptă UE de la Chişinău. Nu întâmplător, însuşi ideea evenimentului din 24 august convocat la Bruxelles de MAEIE a fost primită în multe capitale europene cu nedumerire şi mare răceală. Organizarea stângace doar a accentuat acest sentiment (de exemplu, o serie de state importante, inlusiv Presedinţia portugheză, şi Comisia Europeană au primit invitaţiile cu câteva săptămâni mai tarziu decât alte state considerate „prietene" de Chişinău). Cât priveşte impactul real al acestui eveniment – de fapt, eşecul lui total şi previzibil - un indicator elocvent în acest sens îl poate servi şi faptul că reuniunea a durat mai puţin de o oră şi jumătate, în locul celor trei programate, şi s-a desfăşurat în condiţiile unei reprezentări mai mult decât modeste. Astfel, în locul celor „peste jumătate de viceminiştri europeni" despre acceptul cărora asigura public Preşedintele Voronin la 25 iulie, la Bruxelles a venit... doar unul singur, în timp ce foarte multe state, în genere, nu au trimis pe nimeni din capitale.
conferinta "Consolidarea Politicii Europene de Vecinatate".
Am participat ieri la Brussels la Conferinta "Consolidarea Politicii Europene de Vecinatate". (si un comentariu pe BBC). Cum internet-cafe-ul din Krakovia - unde sunt acum asteptand sa se termine ploaia - nu e cel mai potrivit loc pentru a incerca analize mai nuntate, voi puncta doar cateva teze. "Timpul" a preluat astazi un citat din blog de acum luna si intr-un fel ma simt dator sa mai actualizez.1. Deci, in primul rand, ce-i e cu aceasta conferinta, de unde ideea, cine si pentru ce a organziat-o si cine a participat?Initiativa apartine Comisiei Europene. De altfel, ideea nu e noua, ea a fost anuntata inca in celebra comunicare a Comisei Europene privind consolidarea polticii de vecinatate din 4 decembrie 2006. Atunci Comisia a facut (unilateral) un prim bilantintermediar al modului cum se implementeaza ENP, la trei ani de la lansarea sa. Acum, o incercarea de face acelasi lucru dar intr-un cadru largit. Beneficiarii sa spuna cum li se pare, in ce masura sunt multumiti si ce nu merge bine, sau nu corespunde asteptarilor si necesitatior lor, ce trebuie schimbat. Iar tarile membre sa spuna ce sunt gata sa (mai) faca eventual venind in intampinarea asteptarilor beneficiarilor (sau, dimpotriva, spunand ca aceasta nu coincid cu interesele si viziunile lor). Iar Comisia sta si asculta, face notite si in baza discutiilor urmeaza sa faca noi propuneri de imbunatatire si consolidarea a ENP. Iata in acest scop, pe 3 septembrie, au si fost invitati la Brussels pe de o parte reprezentantii celor 16 state incluse in ENP (in primul rand ministrii si viceministrii de externe, dar si reprezentantii societatii civile - cate 3-7 din fiecare tara), iar pe de alta parte statele membre UE (au venit destul de multi ministri si cate 2-3 analisti, experti). Si evident, reprezentatii Comisiei. In total in sala erau vreo 400 de persoane: in fata stateau oficialii, in spate expertii (din Moldova au mai fost Alexandru Dorogan, Petru Macovei, Iurie Gotisan si o doamna de la Agroinbusiness...ceva).In fond, este un format destul de neobisnuit - caci nu se prea poarta ca atatea ministri sa vorbeasca in aceasi sala cu atatea neguvernamentali. Totusi, contrar conceptului anuntat comunicarea a fost mai mult intr-o singura directie - ministrii vorbeau, iar ceilalti ascultau. Cand in partea a doua participantii s-au impartit pe grupuri de lucru si au inceput sa-si dea cu pararea si expertii, practic toti ministrii deja plecasera (inclusiv pentru intalniri bilaterale, organizarea carora in marja unor astfel de eveneimente e o practica curenta).Prezentarile lui Barosso si Waldner pot fi gasite cred la europa.eu. In fond, au fost reidetate ideile din comunicarea comisiei din 4 decembrie. (vezi interviul lui Waldner din rferl)....

Moldovan President about Visa Regime with the EU: Between Wishful Thinking and Irresponsible Politics
Moldovan President about Visa Regime with the EU: Between Wishful Thinking and Irresponsible PoliticsAugust 6, 2007 (Info-prim.md)By Andrei Popov,Executive Director, Foreign Policy Association of Moldova (APE)At a press conference on July 25th President Vladimir Voronin spoke in rather optimistic terms about the possibility of liberalising visa regime with the EU by the end of this year, so that “Moldovan citizens could travel in the Schengen area in the same conditions that citizens of the new EU member states do”. In particular, President Voronin made following points:The Visa Facilitation Agreement with the EU is already in force. Now work is being done to extend its provisions over all categories of citizens and to obtain full visa liberalisation regime “like other EU member states have”. European Union would have promised Chisinau that by the end of this year it will try to settle in a positive way this issue. For this it is important to convince not only the Bruxelles, but also all EU member states and that to this end, Moldova would organise in Chisinau on August 24th a conference with all European deputy ministers. Moreover, half of the EU deputy ministers have already confirmed their participation. This initiative represents an excellent opportunity to convince EU to grant Moldova a visa liberalisation regime.President is right in one thing: when he stresses that it is important to work with all EU member states, not only with Bruxelles. It is so. However, until now, in the majority of the European capitals where Moldova has diplomatic missions, it produced an opposite impression, namely that Moldova disconsiders the role of member states (otherwise it would not have allowed itself the luxury of sending to these countries such inadequate and incompetent ambassadors).The rest of Mr. Voronin’s statements are in divorce with reality: The Visa Facilitation Agreement is not in force. This will happen only in January 2008. The European Union has never promised that it would help us obtain visa liberalisation and even less so by the end of this year. Moldova is nowhere near from getting a visa liberalisation regime with the EU. The conference of deputy ministers is organised not in Chisinau, but in Bruxelles. It is not at all “an excellent idea”, but rather an unfortunate one, that besides is being implemented in a clumsy way. Not even close to “more than half deputy ministers who have confirmed participation”. In general, it would be good if at least some 4-5 could come. This conference could not bring any changes to the EU policies towards Moldova in general and in particular on the issue of the visa regime. Advancing Moldova’s relations with the EU is done not through organising conferences, but by actions and reforms.Let’s take a more detailed look at this situation and start with clarifying the status of the Visa Facilitation Agreement. This document was initialed on April 25 and will enter in force in January 2008, after it would be signed and ratified. It envisages simplification of the procedure of obtaining visas only for a number of categories of persons, visa free access for holders of diplomatic passports, keeping the visa fee at the current level of 35 euro and fee-exemption in certain cases, multi-year visas with longer period of validly for those who travel frequently and a series of other facilities of a secondary nature (for example, reduction by several days of the visa request examination period).In parallel with Moldova, the European Union negotiated and initialed similar agreements with all Western Balkan countries (except Croatia that has visa free regime). Such an agreement has already entered in force with Russia and will soon enter into force with Ukraine. Some Moldovan officials and diplomats rushed to publicly boast that Moldova has managed to obtain from the EU much more facilitations then Ukraine. However, until comparison could be made between the two documents, it is safer to rely on European Commission’s representatives who say that Moldovan agreement is practically identical with the Ukrainian one.Moreover, Moldovan document practically wasn’t thoroughly negotiated at a technical level, but was initialed following minor changes based on the draft proposed by Bruxelles. In reality, the Agreement with Moldova seems to be the least and the most rapidly negotiated one out of all other similar agreements. In a paradoxical way, after it started negotiations with maximalistic requests, insisting on full visa liberalisation, Moldova ended up negotiating the same facilitation agreement, but which was concluded hastily in a sprint of only 3 negotiations rounds (while other countries even had up to 6 and 9 rounds; not to mention Russia that negotiated for several years).Some European experts assert that if Moldova would have not screwed up at the beginning pressing for some absurd demands and would have instead adopted a reasonable position, engaging in well prepared negotiations within the framework of the mandate given to Commission in December 2006, it could have obtained even more facilities. But Chisinau has chosen the tactic of the “shock diplomacy”. In fact at the first negotiations round on February 9th, Moldovan Deputy Foreign Minister came not to negotiate, but to present to the Union a true ultimatum: “we don’t need visa facilitation, we accept either visa liberalisation or nothing”. Commission’s first reaction was not at all “constructive” and “receptive” as was described by the Foreign Ministry’s press release, but rather full of stupefaction.After the initial shock, the European Commission warned Moldova that it was playing with fire and was risking to not being able to conclude even the facilitation agreement, which would mean that Moldovan citizens would have the most difficult access regime to the Schengen and would have to pay an almost double fee of 60 euros. Moldova scaled back its demands and adopted a reasonable position, only after President Voronin had been told by the very top European official about the consequences and costs for Moldova if it persists in refusing to negotiate on the basis of existing mandate.Following this, Moldovan position changed over the night. Without obtaining anything but a damaged image of an unserious country and with a maneuver room reduced to minimum, Moldova speedily concluded negotiations. The Visa Facilitation Agreement was initialed on April 25th on the occasion of Commissioner Franco Frattini’s visit to Chisinau. Europeans left with a unpleasant taste, but at least they thought Chisinau had finally understood what are the rules of the game and from now on would no longer behave in an adolescentin and irresponsible way. However, here we are, exactly three months after this, on July 25th, President Voronin out of a blue again raised this subject declaring that visa free regime with EU could be obtained by the end of this year. While the initialed visa facilitation regime has not yet entered into force, the head of state without any basis raises population’s expectations, encouraging it to believe in something that is a priory impossible. This thing was conveyed to him by the EU on countless occasions, directly and through the Foreign Ministry. The sad reality is that not by the end of this year, not in 2008 and, probably, not even in 2009-2010, Moldova would have a visa liberalised regime with the Schengen states. What has made President Voronin return to old himeras that have already did so much harm to Moldova’s and his personal credibilty?Part II.2007-08-06/17:52One can understand the motives why President Voronin speaks of the need to obtain a complete visa liberalisation regime with the EU. Undoubtedly the much desired abolition of the visa requirement for entering the Schengen area – similar to what Romania and Bulgaria got in January 2002 – would be extremely good news for all citizens of Moldova, whose access into the West has become even more complicated after Romania joined the EU. This has contributed to the sharpening of the feelings that Moldova belongs to a different world, that it would not have future and that the county and its leadership are incapable of ensuring the basic needs of its citizens. Exasperated, people are willing to pay thousands of euros to intermediaries that promise to get them into Europe through various illegal schemes.Motives could be understood but not justifiedThe visa facilitation regime that enters into force in January 2008 doesn’t solve this problem. It covers only a limited number of categories of people, probably about 5-7% of those interested. Under these circumstances, the Romanian passport naturally appears for many like the only hope to be able to travel freely and in decent conditions to Europe. This explains the significant increase in the number of persons who have expressed over the last year their wish to regain Romanian citizenship.The leadership of the Republic of Moldova perceives - quite wrongly - this process as a major threat to the country’s statehood. Moreover, it was exactly the threat of “loosing citizens in favour of Romania” that was cited by Chisinau as the main argument when in February it requested from the European Union, in an almost ultimatum like way, to make an exception for Moldova and grant it the visa liberalisation regime. As President Voronin declared at that time “if European Union sees no problem for 4 million Moldovan citizens to receive Romanian passports, then I am sure we will find a solution to allow those 4 million to travel to Europe without visas but with Moldovan passports”.These statements and, in general, Chisinau’s insistence on obtaining a travel regime “identical to that of the new member states” could not represent convincing arguments in favour of obtaining visa liberalisation regime. Instead, they could only demonstrate that Chisinau doesn’t understand the way EU functions and takes decisions.What official Chisinau doesn’t understandFor example, it doesn’t understand that today the EU is not prepared to give anything more than visa facilitation regime, even to countries of the Western Balkans (except Croatia), although their relations with the European Union are more advanced than of Moldova. It doesn’t understand that from the political point of view, for the EU it is impossible to create now a precedent with Moldova (that would be tomorrow called not only by Western Balkans, but by Ukraine and Russia as well). It doesn’t understand that the EU functions on the basis of some rigid rules (that, in a certain way, define the Union) and therefore it could not make a major exception, particularly for a country that has so many shortcomings in the implementation of its own commitments undertaken in the Action Plan. It doesn’t understand that there could be no comparison with Bulgaria and Romania that prior to getting a liberalised visa regime in 2002, first became candidate countries and then underwent major reforms in justice, police, public administration etc. that made them eligible for lifting visas.For all these motives, Chisinau’s insistence on immediate visa liberalisation is a false road, a dead end and a perilous mirage. We can’t succeed on this road, neither today, nor in the next 2-3 years. The latter official Chisinau understands this, the worse it would be for the country, because it would further discredit itself and waste in vain limited resources, instead of concentrating on what can be changed and what depends first and foremost on internal possibilities.And for visas, Europe should be built in MoldovaBringing closer the day when citizens with blue Moldovan passports could travel freely to Europe is done not by declarations, but by actions and real Europeanisation of the country. In the area of visas, our efforts should be focused on taking maximum possible advantage from provisions of the recently initialed Agreement that enters into force in January, in order to create a platform from which to launch our efforts of convincing the EU, may be as early as in 2008-2009, to extend the number of categories of persons covered by the visa facilitated regime. Gradually and in exchange for real progresses achieved by Chisinau on the road of reforms.It was exactly in terms of developing such kind of relationship between Moldova and the European Union, realist and responsible one, that President Voronin spoke with leaders of the European Union in Bruxelles and Luxemburg on June 18-19: before advancing any new requests Moldova first should demonstrate that it can take full advantage of all possibilities offered by existing frameworks and mechanisms of cooperation.Then why did Mr. President make these “strange” declarations at his press conference on July 25 claiming that Moldova is very close to obtaining complete liberalisaton of the visa regime with the EU.Part III.To force the Europe’s hand?May be Mr. President deliberately distorts the truth, thinking that such promises could lift people’s morale and give them new hopes. This might be so, but only in the short run. But they also increase their expectations. What will happen after, when it would become clear that these were just some nonrealistic expectations based on empty promises? Wouldn’t it lead to an even bigger disillusionment?Or, may be, it is a tactical move, a situation artificially created to attempt to force the hand of the European Union, saying: “Gentlemen, we are sorry, but we have no other option but to find a solution, because we have already promised to the people and we can’t disappoint them?”Or, may be, Mr. President lost touch with reality and, simply, no longer understands what is going on in this important foreign policy file, while the “professionals” that should have helped him to understand, don’t do their job properly (Either out of the lack of courage, or because they are themselves prisoners of some illusions in this matter)?In case of the visa regime with the EU, but also more generally in what regards Moldovan policy towards the Union over the last years, I think that it is through the prism of this last explanation that President’s declarations about visas could be interpreted. In this respect, the way in which Mr. Voronin spoke about the upcoming conference of all European deputy-ministers of foreign affairs that Chisinau is organising on August 24th it is more then telling. According to him, it offers a wonderful oportunity to convince member states to grant Moldova a visa liberalisation regime.However, very much contrary to what President said in very positive terms about this conference, its organisation in the midst of European vacation is not at all such a good idea for the following reasons:• The European Union expects from Chisinau not conferences, but reforms and concrete actions. Therefore, in Bruxelles and in many European capitals the idea of holding such a conference was a negative surprise and is likely to receive the following reaction: “instead of focusing on reforms, Moldova is wasting time and its limited resources on staging festive actions with no practical meaning”.• Everything that the EU had to say on this subject was already conveyed to Moldova on July 18-19. And it was done not from a deputy minister to a deputy minister, but from the highest level directly to President Voronin. During one month that passed since then, absolutely nothing has changed (political atmosphere has became even worse), in spite of President’s assurances that reforms would be stepped up immediately upon his return to Moldova. Therefore, it makes no sense to expect from this conference changes in the European Union’s position.• Even if one decides to organise such an event, one must first consult those on whose participation it relies and with whom one thinks to co-organise it (in Bruxelles, by the way, and not in Chisinau, as President mistakenly announced). Not only this was not done, but key actors from the Commission and the Council learned about this conference very late, practically simultaneously with Moldovan journalists. Worse, some important countries and, apparently, even Portuguese EU presidency, were initially not invited at all, and received letters from Chisinau only several days ago.• Nothing close to “more then half of deputy ministers who had already confirmed attendance”, as Mr. Voronin declared. It is just not true. And it looks very uncertain that Portuguese presidency or some of the most important European countries would sent their vice-ministers. It is also highly improbable that the most appropriate person for a meeting at such level, a deputy Director-General in the Commission responsible for European Neighborhood Policy and relations with our region, would be able to come.• Events of such importance are not organised in a few weeks and at dates arbitrarily chosen depending on Chisinau’s agenda. There is a need for months of thorough preparations to identify an optimum timing and ensure that those invited have time to pencil it in their busy schedules. Besides, today’s EU agenda is overloaded with a number of pressing subjects – from Kosovo to Darfur or to the Reform Treaty. What has Chisinau done to convince the European vice ministers to push aside, even for a day, these burning files and to fly to Brussels to speak about Moldova?• And, finally, an important detail that seems to have escaped the organisers’: Friday, August 24 is in the midst of the summer vacation and is probably the most unsuitable time, after Christmas and New Year, to organise such an event in Brussels.Are there no competent and honest people around President who could tell him what is the real state of affairs and who could tell him, at least from time to time, that the “king is naked”? If not for the sake of the country’s interests, at least for that of President’s own image.For the Info-Prim Neo –
despre regimul de vize cu UE si mega-conferinta a viceministrilor de externe europeni organizata de Moldova
Comentariu pe marginea postarii precedente:La conferinta de presa din 25 iulie Presedintele Vladimir Voronin s-a aratat destul de optimist cu privire la posibilitatea ca regimul de vize cu UE sa fie liberalizat chiar pana la sfarsitul acestui an, astfel incat cetatenii moldoveni sa poata calatori in spatiul Schengen “in aceleasi conditii ca si cetatenii din noile state membre UE”. In particular, Presedintele Voronin a spus ca:• Acordul de facilitare a regimului de vize este deja in vigoare. Acum se lucreaza la exinderea prevederilor lui asupra tutoror cetatenilor care calatoresc in UE si la obtinerea unui regim liberalizat de vize, “cum au toate statele membre UE”. Uniunea Europeana ne-ar fi promis ca pana la sfarsitul anului va incerca sa solutioneze aceasta problema. Pentru asta este important de convins nu doar Brussels-ul, dar si toate statele membre UE. In acest scop Moldova va organiza la Chisinau la 24 august o conferinta cu toti viceministrii de externe europeni. Mai mult de jumatate din acestia deja si-au confirmat participarea. Aceasta initiativa reprezinta o oportunitate excelenta pentru a convinge UE sa ne acorde un regim liberalizat de calatorii. Presedintele are dreptate atunci cand sublinieaza ca este foarte important de lucrat cu toate statele membre UE, nu doar cu Brussels-ul. Asa este. Pana acum, insa, in majoritatea capitalelor europene in care avem misiuni diplomatice s-a creat o alta impresie, ca dimpotriva Moldova disconsidera rolul statelor membre. (Altfel nu si-ar fi permis sa trimita in aceste tari ambasadori inadecvati si incompetenti).Restul afirmatiilor domnului Voronin sunt in divort cu realitatea:Acodul de facilitare a vizelor nu este in vigoare. Acest lucru se va intampla doar in ianuarie 2008. UE niciodata nu a promis ca ne va ajuta sa obtinem liberalizarea regimului de vize, cu atat mai putin pana la sfarsitul acestui an. Moldova nu este nici pe aproape de liberalizarea regimului de vize cu UE. Conferinta viceministrilor de externe nu se convoaca la Chisinau, ci la Brussels. Aceasta nu este “o idee minunata”, ci una nereusita, care pe deasupra si se realizeaza prost. Nici vorba de “peste jumatate de viceministri” care ar fi confirmat deja participarea. In general, sa zicem bodaproste, daca pana la urma vin macar 4-5. Reuniunea in cauza nu poate aduce nici un fel de schimbari in bine a politicii UE fata de Moldova, in general, si in problema regimului de vize, in particular. Avansarea relatiilor Moldovei cu UE se face nu prin organizarea de conferinte, ci prin actiuni si reforme.Sa le luam pe rand. Acordul de Facilitare a regimului de vize a fost parafat la 25 aprilie si va intra in vigoare abia in ianuarie 2008, dupa ce va fi semnat si ratificat. Acest document prevede simplificarea procedurii de obtinere a vizelor doar pentru un numar limitat de categorii de persoane, calatorii fara vize pentru posesorii pasapoartelor diplomatice, mentinerea taxei de viza la 35 euro si o serie de alte inlesniri de ordin secundar (bunaoara, reducerea cu cateva zile a termenului de examinare a solicitarii de viza).In paralel cu Moldova, Uniunea Europeana a negociat si parafat acorduri similare cu toate tarile din Balcanii de Vest, in timp ce cu Rusia un astfel de acord deja a intrat in vigoare, iar cu Ucraina va intra in vigoare in urmatoarele luni. Unii oficiali si diplomati moldoveni s-au grabit sa declarat public ca Moldova ar fi reusit sa obtina de la UE mai multe facilitati decat Ucraina sau Rusia. Nu am vazut documentul parafat, dar pana la proba contrarie, inlcin sa-i cred pe negociatorii Comisiei Europene care mi-au spus ca Acordul cu Moldova este practic identic cu cel ucrainean.Mai mult, documentul moldovenesc practic nu a fost negociat, fiind parafat doar cu niste modificari minore proiectul propus de Comisie. In realitate, o spun aceeasi expertii de la Brussels, acordul cu tara noastra a fost negociat cel mai putin si cel mai rapid din toate. In mod paradoxal, dupa ce a pornit negocierile cu ambitii maximaliste insistand pentru un regim liberalizat, Moldova a fost nevoita sa negocieze acelasi acord de facilitare, dar a facut-o la repezeala, superficial, intr-un sprint de doar 3 runde - una in martie, doua in aprilie (in timp ce alte state au avut si 6, si 9 runde; iar Rusia in general a negociat timp de 5 ani).Experti din Comisie admit ca daca Moldova nu ar fi pornit negocierile cu stangul, avansand niste solicitari absurde, ci ar fi adoptat o pozitie rezonabila, argumentandu-si temeinic solicitarile in limitele mandatului pe care Comisia l-a primit de la statele membre in decembrie 2006, ea ar fi putut obtine mai multe facilitati. Or, Chisinaul a preferat tactica “diplomatiei de soc”. La prima runda din 9 februarie, Viceministrul de Externe a venit nu pentru a negocia, ci pentru a prezenta Uniunii un veritabil ultimatum - “nu avem nevoie de regim de facilitare, vom accepta liberalizare sau nimic”. Prima reactie a Comisiei nu a fost deloc “constructiva” si “intelegatoare”, cum s-a scris in comunicatul MAEIE, ci una plina de stuperfactie.Dupa ce si-a revenit din socul initial, Comisia Europeana a averitzat Moldova ca se joaca cu focul si ca risca sa nu poata incheia nici macar acordul de facilitare, astfel incat moldovenii sa aiba cel mai complicat acces in spatiul Schengen din toata regiunea si sa mai si plateasca dublu pentru vize, 60 si nu 35 de euro. Pozitia Moldovei a revenit in albia normalitatii abia dupa ce Presedintele Voronin a fost anuntat oficial de la cel mai inalt nivel european despre consecintele si costurile politice pe care il va comporta refuzul Chisinaului de a negocia in baza mandatului Comisiei. Concluzia mesajului a fost simpla: ori negociati si semnati ce va propunem pana la sfarsitul lunii aprilie, ori negocierile se vor intinde pe o perioda nederminata.Dupa aceasta, pozitia noastra se schimba peste noapte si fara a obtine nimic cu exceptia unei imagini sifonate de tara neserioasa, cu o marja de manevra redusa la minimum, Moldova incheie in regim accelerat negocierile. Acordul de facilitare este parafat la 25 aprilie cu prilejul vizitei la Chisinau a Comisarului Franko Frattini. Europenii raman cu gust amar, dar cel putin cred ca Chisinaul a inteles care sunt regulile de joc si de acum incolo nu se va mai purta adolescentin si iresponsabil.Dar iata ca exact peste trei luni, la 25 iulie, Presedintele Voronin dintr-o data din nou vorbeste despre posibilitatea obtinerii chiar in viitoarele sase luni a liberii circulatii in Europa. In conditiile in care nici macar nu a intrat in vigoare acordul de facilitare a vizelor, seful statului fara nici o acoperire ridica asteptarile populatiei, incurajand-o sa creada in ceva ce a priori nu este posibil. Acest lucru i-a fost comunicat de UE de nenumarete ori. Si direct, si prin intermediul MAEIE. Realitatea trista este ca nici pana la sfarsitul acestui an, nici in 2008, si probabil nici in 2009-2010, Moldova nu va avea un regim liberalizat de vize cu statele Schengen.De ce atunci dl Voronin reinvie vechea himera care deja a adus atatea prejudicii imaginii tarii si reputatiei Presedintelui? Ori, in mod deliberat, el distorsioneaza adevarul? (Poate pentru a mai ridica moralul compatriotilor, a-i descuraja sa aplice pentru redobandirea cetateniei romane, a mai acumula niste puncte in lupta cu opozitia si a exercita presiuni asupra Brussels-ului pe care sa-l santajeze spunand: “domnilor, nu avem incotro, trebuie sa gasim o solutie, deja am promis poporului, nu-l putem dezamagi”)? Ori e vorba de lipsa de discernamant si de incapacitatea de a intelege diferenta dintre dorinte si realitati? Ori el insusi este dezinformat si doar trasmite mai departe ceea ce ii spun “profesionistii”?Se pare ca toate aceste supozitii sunt valabile intr-o anumita masura, dar in cazul de fata, cea mai importanta, cred, este ultima – Presedintele la randul sau nu este informat corect. Modul in care a vorbit el despre apropiata “mega-conferinta” a viceministrilor de externe dedicata Moldovei este cat se poate de revelator in acest sens. Dupa toate indiciile, Vladimir Voronin doar a reprodus (sigur, in felul in care a inteles) ceea ce i-a fost raportat despre pregatirile catre acest eveniment de catre Ministrul Afacerilor Externe Andrei Stratan, in ajun, la reuniunea din 24 aprilie cu factorii de decizie consacrata implementarii Planului de Actiuni.De altfel, toate ideea conferintei apartine conducerii Ministerului si nou-numitului reprezentant permanent al Moldovei pe langa Comunitatile Europene. Aceasta initiativa isi are, probabil, originea si in dorinta lor de a demonstra “imbunatiri palpabile” in activitatea Misiunii de la Brussels dupa ce in luna februarie, la insistenta Ministrului Stratan si prin metode militienesti, a fost rechemat Ambasadorul Eugen Carpov – un diplomat de o indubitabila competenta profesionala si integritate personala. Spre deosebire de actualul Ambasador, el avea si statura, si experienta care il faceau adecvat pozitiei de sef al celei mai importante misiuni diplomatice pe care o are Moldova.Avea insa un defect - raporta prea cinstit, ceea ce intra in disonanta cu informarile pe cat de optimiste, pe atat de nerealiste prezentate de conducerea MAEIE despre stadiul actual si perspecivele “luminoase” ale raporturilor noastre cu UE. Simpomatic este ca rechemarea ambasadorului Carpov a survenit la cateva zile dupa ce acesta a informat Chisinaul despre esecul primei runde de negocieri in problema vizelor si repercusiunile nefaste pe care persistenta in aceasta atitudine le poate avea asupra intereselor Moldovei.Presedintele a preferat sa se debaraseze de cei ce aduc vesti incomode si proaste si se bazeza tot mai mult pe sfatul loial al celor care au insusit ce place sa auda urechilor Domnii Sale si nu au nici integritatea, nici curajul sa-l ajute sa inteleaga cum stau lucrurile in realitate.Bunaoara sa-i spuna ca ideea organizari la 24 august a conferintei viceministrilor europeni dedicata Moldovei, pe care el atata a laudat-o, este una foarte nereusita:• In primul rand, Uniunea Europeana asteapta de la Chisinau nu conferinte, ci reforme si actiuni concrete. De aceea, la Brussels si in multe capitale ideea conferintei a provocat o surpiza neplacuta. In loc sa se concentreze pe reforme, Moldova iroseste timpul si resursele limitate pe actiuni ce nu au nici o noima si sens practic.• In al doilea rand, tot ce a avut de spus UE, deja a spus-o pe 18 si 19 iunie. Nu de la viceministru la viceministru, ci de la cel mai inalt nivel direct Presedintelui Voronin. Intr-o luna nu s-a schimbat absolut nimic, cu toate ca dl Presedinte a asigurat ca vor fi accelerate reformele imediat ce se intoarce la Chisinau (iar atmosfera politica chiar s-a inrautatit). De aceea, de la conferinta viceministrilor nu pot fi asteptate nici un fel de schimbari.• In al treilea rand, chiar daca te apuci sa organizezi astfel de evenimente, intai te consulti cu cei pe parciparea carora mizezi si cu care vei coorganiza reuniunea la Brussels (caci pentru acolo, si nu la Chisinau este organizata intalnirea). Acest lucru nu numai ca nu a fost facut, dar actori cheie din Comisie si Consiliu au aflat despre convocarea conferintei practic simultan cu ziaristii moldoveni. Iar Presedintia portugheza a UE, ca si mai multe state membre, nici la inceputul acestei saptamani nu au primit invitatia.• In al patrulea rand, nici vorba despre “mai mult de jumatate de viceministri care au cofirmat participare”, cum sustine dl Voronin. Nu este adevarat. Mai mult, din cate stiu, UE-ul este in proces de a elabora o pozitie comuna si actiona solidar, in asteptarea careia se afla acei care au avut norocul sa primeasca invitatia. Este aproape cert ca nici Presedintia portugheza, nici cineva din cele mai importante tari europene nu-si va trimite viceministri.• In al cincelea rand, evenimente de o asemenea anvergura nu se organizeaza in cateva saptamani si la date alese arbitrar in functie de agenda Chisinaului. Este nevoie de cateva luni de pregatiri, pentru a identifica o data optima si a asigura ca cei invitati au timp sa-si rezerve in agendele timpul necesar. Astazi pe agenda UE sunt atatea subiecte care au acum nevoie de focalizarea atentiei si coordonari – de la Kosovo si Darfur, la elaborarea noului Tratat. Ce a facut Chisinaul ca sa convinga viceministrii euoropeni sa se distraga de la aceste probleme presante si sa se concenreze pe subiectul Moldovei? Mai ales ca ea cere imposibilul – sa i se dea un regim de calatorii in UE pe care nu le primesc nici tarile din Balcani cu perspectiva clara de integrare.• Si in final, un detaliu important care se pare ca a scapat organizatorilor: 24 august, este toiul vacantei, probabil cel mai nepotrivit timp dupa sarbatorile de Craciun si Anul Nou, pentru a organizarea unui atare eveniment la Brussels.
Presedintele Voronin e "pe din afara" in problema regimului de vize cu UE
25 iulie 2007. Fragment Conferinta de Presa Presedintele Vladimir Voronin:Intrebare (in rusa). Domnule Presedinte, Dumneavoastra spuneti ca toate eforturile puterii sunt orientate, inclusiv, spre obtinerea liberii circulatii cetatenilor prin Europa si Uniunea Europeana, astfel incat cetatenii moldoveni sa se simta liberi. Care sunt sansele noastre sa primim libera circulatie prin Europa, astfel incat cetatenii nostri sa nu fie umiliti in procesul de obtinere a vizelor si sa nu le fie rusine de pasapoartele lor albastre? Poate acest lucru sa se intample in urmatorul an si jumatate?Vladimir Voronin (in rusa). Nu un an si jumatate. Noi ne luptam pentru ca aceste restrictii la obtinerea vizelor pentru cetatenii nostri sa fie ridicate pana la sfarsitul anului. Numai eu va rog, nu confudanti lucrurile si nu ma intelegeti gresit. Eu nu am spus ca vom intra in zona Schengen. Toate cele 12 noi state membre UE au astfel de regim de acces despre care va vorbesc, dar ei inca nu au zona Schengen. Asta e un lucru diferit. Din grupul de tari in regiunea noastra cu care colaboram doar Austria este in Schengen. Eu vorbesc despre un regim de libera circulatie a cetatenilor nostri prin Uniunea Europeana. Noua ni s-a spus in Uniunea Europeana ca se vor stradui ca pana la sfarsitul anului sa solutioneze aceasta intrebare.Noi ne intalnim cu ei intr-un format foarte serios la 24 august, dupa aceasta ne intalnim cu ei in formatul viceministrilor afacerilor externe a tuturor statelor membre UE in Chisinau. Va avea loc o asemenea conferinta la nivelul viceministrilor afacerilor externe la Chisinau. Si noi trebuie sa convingem aceste tari in cadrul acestor intalniri… Doar intelegeti ca acest regim … Aici exista un moment pe care as vrea ca voi … Cine l-a inteles, imi cer scuze, dar pentru cei care nu au inteles voi incerca sa explic.Uniunea Europeana nu este un stat cu centru si capitala la Brussels. Este o Uniune a 27 de state si orice intrebare trebuie solutionata cu fiecare din cele 27 state membre. Faptul ca noi coordonam si verificam cursul nostru politic la Brussels, aceasta nu inseamna de loc ca acolo toti acei comisari europeni sunt independenti in luarea unor decizii. Nici intr-un caz. Iata asa stau lucrurile. De aceea, noi trebuie sa convingem toate aceste 27 state sa ne dea cele 4 libertati. Anul curent luptam pentru obtinerea a 2 libertati – de vize si comerciale. Si pentru noi, atunci cand vor veni toti acesti 27 de ministri de externe, mai excelenta si mai frumoasa oportunite nu poate exista si nimeni nu ne-o poate crea. Noi o cream singuri. Acum lucram cu toate statele. Deja peste o jumatate de state au spus ca “da” viceministrii lor vor veni. A ramas sa convingem cealalta jumatate sa vina. Iata asa stau lucrurile in realitate.BBC. O precizare, domnule Presedinte. Totusi atunci cand e vorba de vize, de acest mod mai usor de a cicrula prin Europa, este vorba de acest acord de facilitare a vizelor sau, totusi, se are in vedere un regim liberalizat de obtinere a vizelor?Un regim liberalizat ca pentru toate tarile care sunt membre ale UE.La scurt timp dupa ce Moldova va semna acordul de facilitare a vizelor?Corect.Deci, un pas inainte substantial?Da, da, da. Aceste facilitati sunt pentru grupuri de jurnalisti, savanti, studenti. Acest acord deja este in vigoare. Acum noi il largim pentru toti cetatenii tarii care, ma rog, au scopuri in Europa (transcris/tradus APE).
Despre acest blog, dupa trei sapamani de pauza
Nu am scris timp de aproape 3 saptamani. E destul de mult pentru un blog viu. Din experienta stiu ca riscul este mare ca in cazul unor astfel de pauze (neantuate) chiar si acei putini cititori care iti mai viziteaza din cand in cand pagina, sa renunte sa o mai faca. Mi s-a intamplat si mie pur si simplu sa incetez sa verific adrese care candva mi se pareau interesante dupa ce vedeam ca nu se actualizeaza de mai multe saptamani. De altfel, in acest rastimp am constatat ca numarul celor care intra pe acest blog este mai mare decat credeam: mai multi prieteni si cunostinte mi-au spus ca citesc blogul, ca il gasesc util si m-au incurajat sa continui.Iata, continui. Adevarul este ca de cateva ori ma porniseram sa scriu, dar ma opream la mijloc de drum: inca nu ma simt conformtabil sa las in spatiu public comentarii si ganduri nepieptanate, deseori scrise dintr-o suflare fara a fi recitite. Preluarea unor postari in presa - cu si fara atribuirea sursei originale - sporeste intr-un fel aceasta presiune de a cantari ce scrii. Si atunci, in loc sa scrii nestingherit ce ai de spus (atunci cand ai ce spune, fireste) concentrat pe idei si substanta, incepi sa cantaresti cuvintele, sa alegi expersiile, sa te gandesti la stil, forma, context. Si cum spun americanii “the best is the enemy of the good” (“dorinta de a face un lucru foarte bine, te impiedica sa-l faci pur si simplu bine”… Sau in general nu-l faci, asa cum bunaoara mi s-a intamplat si mie cand nu am scris despre: polemica pe marginea declaratiilor lui Kalman Mizsei de la Bucuresti, dezbaterea proiectului Conceptiei Securitatii Nationale la sedinta Consiliului fractiunii PCRM, promisiunea Presedintelui Voronin ca in curand vom avea un regim liberalizat de vize cu UE,initiativa Chisinaului de a convoca pe 24 august o reunine a viceministrilor de externe dedicata Moldovei,spargerea aproape definitiva a parteneriatului politic si tensionarea situatiei politice cu consecintele nefaste de rigoare si riscurile care decurg din noua situatie,vizita ambasadorului Kirby la Tiraspol si intalnirea cu Proriv, atat de diferita de intalnirea pe care ieri a avut-o tot cu ei Louis O'Neill, pericolul “armenizarii” Moldovei prin cedarea controlului asupra unor obiecte economice strategice Rusiei (stie oare cineva ce proiecte urmeaza sa discute la Chisinau Ministrul rus al economiei Gref la sfarsitul lunii august?),audierea Ministrului roman de Externe Adrian Cioroianu in Senat si Camera deputatilor, inclusiv pe subiectul Moldovei; discutiile din mass-media romanesti despre R.Moldova/Basarabia si experienta persoanala de obtinere a vizei romanesti.Voi incerca sa recuperez, iar pe viitor sa fiu mai operativ. Nu ca as avea de spus niste lucruri revolutionare la aceste subiecte, dar cred ca pot contribui la o discutie informata in firavul nostru spatiu public. Cu propria perspectiva, idei, informatii si comentarii. Cred ca e nevoie de o discutie mai vie si mai competenta pe subiecte de politica externa. Fara suparare, dar multe din putinele comentarii la acest subiect sunt prea des rupte de realitati, reprezinta mai mult constructii teoretice ale autorilor, deductii logice care nu se intersecteaza cu planul politicii reale. Procesul decizional in acest domeniu este si asa extrem de netransparent si opac, multe decizii se i-au dupa ureche, fara a tine cont de context, reguli, impact, si asta face deseori mult rau. Iar intr-o tara ca Moldova greselile de politica externa costa mult. Cei drept, de vreo doi ani de zile insist pe ideea ca politica externa nu poate compensa absenta succeselor in politica interna. Principalul nu este ambalajul ci continutul. Asa e. Doar ca o politica externa slaba poate agrava lucrurile si asa proaste.In acelasi timp, cred ca ducem lipsa unor analize depolitizate si nepartinitoare, care nu urmaresc interese conjuncturale, nu fac jocul cuiva, ci reprezinta expresia unor analize echidistante si, de aceea, sunt mai credibile. Am in minte doua-trei nume de analisti politici foarte buni (recunosc, mai eruditi si versati decat mine). Le citesc cu placere si admiratie articole si studiile, conversatiile cu ei sunt prilej de satisfactie intelectuala deosebita. Si totusi, uneori si in particular cand vine vorba de comentarii publice, analistul trece pe planul secund pentru a oferi forma si argumente politicianului. In consecinta, sunt partinitori, inchid ochii la ceea ce nu le convine, scot in evidenta si amplifica ceea ce le intareste pozitia. In discutii particulare deseori sunt mai echilibrati si prudenti in aprecieri si, pana la urma, se intampla sa recunoasca ca nu-si pot permite luxul sa faca abstractie de postura de politician, de interesele de partid sau calculele de oportunitate politica (in cazul in care nu sunt afiliati politic). Tentatia de politizare e mare. Pana acum i-am rezistat. Probabil din toamna voi iesi cu o rubrica saptamanala de politica externa in presa. Inca nu stiu unde - Timpul, Flux, Jurnal, europa.md, IPN? Incep cu blogul si dupa aceea vedem cine ar putea fi interesat. De mult mi-am dorit sa fac acest lucru. Chiar imi place sa scriu, si cred ca scriu repede. Dar scrisul mai este si un exercitiu important care te tine in forma. Pana acum insa efortul principal l-am consacrat consolidarii Asociatiei de Politica Externa. Odata ce lucrurile incep sa intre cu APE pe un fagas normal cu o echipa buna, primele proiecte serioase, conectarea la reteaua organizatiilor de profil, castigarea unei anumite reputatii institutionale, cred ca imi pot permite sa scriu si sa public mai mult.Ceea ce nu inseamna ca voi renunta la blog. Doar ca aici imi pot permite sa scriu diferit, spontan si descatusat de preocuparea legata de context, structura, nuante, inchegarea argumentelor etc. Or, anume din aceasta perspectiva, blogul este o provocare pentru mine. Sa scap de o anumita deformare profesionala (nu cea mai proasta, zic eu) si, anume, grija, uneori excesiva, pentru nuante si pentru a fundamenta temeinic subiectul tratat.E poate firesc ca pentru un jurnalist si diplomat de formatie greutatea cuvantului sa aiba o semnificatie aparte. De ani de zile aveam afisat in birou strofa lui Vasile Romanciuc; “Sa-ti fie atat de drag cuvantul/ Incat atunci cand il rostesti / Sa crezi ca insusi Eminescu / Asculta ce si cum vorbesti”. Lucrul la Minister de Externe a accentuat aceasta grija pentru cuvantul rostit. In diplomatie, nuantele conteaza in mod deosebitt, caci pot transmite mesaje foarte diferite. De aici si vine proverbiala generalizare a discursurilor diplomatice, ridiculizata de analisti si jurnalisti (nu vorbesc aici de limbajul de lemn si de non-mesaje care la unii mascheaza lipsa de intelect si competenta). Spre deosebire de analisti si jurnalisti, in spatele cuvintelor diplomatilor se ascunde puterea de decizie, de actiune, si, deci, responsabilitatea de a nu transmite un mesaj gresit, neaocoperit sau pentru care nu ai mandat. Plecat de trei ani din Externe, pana in prezent nu m-am eliberat de aceasta povara. Deseori ma surprind ca vorbesc ca un diplomat.Ori mesajul din blog e altceva. Nu e nici nota verbala, nici aide memoire, nici declaratie de presa. Aici conteaza in primul rand “ce” spui si mult mai putin “cum”. Si daca ti-a mai scapat vreo nuanta, vreo virgula sau lasi nedeschisa vreo paranteza acolo unde cineva poate interpreta gresit, se accepta, nu e grav.
Interviu BBC despre declaratiile lui Kalman Mizsei de la Bucuresti
BBC.RO.Alexandru Canţîr l-a întrebat pe analistul politic Andrei Popov, expert în probleme diplomatice, cât de firesc este ca un diplomat european acreditat la Chişinău să formuleze pentru România asemenea recomandări. Ascultaţi interviul cu Andrei Popovhttp://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2007/07/070713_moldova_popov_mizsei.shtml
Ce cred la Brussels despre Planul de Actiuni
Partea 2Ca in majoritatea evenimentelor similare, pentru mine valoarea principala consta nu atat in prezentarile si discutiile, chiar daca destul de neformale, din timpul sesiunilor de lucru, ci in special in posibilitatea de a discuta "pe sleau" in pauzele dinre ele sau in timpul prinzurilor/cinelor de lucru. Iata cateva din teze dintr-o discutie pe care am avut-o cu un european care, in virtuatea functiei si cunostintelor despre Moldova in context regional, chiar merita ascultat si auzit. Omul stie ce spune:Care-s perspectivele ca UE sa accepte in viitorul apropiat doleanta Chisinaului pentru un nou document in locul Planului de Actiuni? Pentru Comisie este preferabil ca Moldova in loc sa-si iroseasca resursele limitate si timpul pe negocierea unui nou document-cadru cu si mai multe ambitii, sa se concentreze pe implementarea PA. Si Comisia nu are (extra) resurse (si chef) sa se angajeze intr-un exercitiu steril de negocieri, in conditiile in care este limpede ca oricare va fi un eventual nou document cu Moldova in el vor fi reflectate cam aceleasi activitati din PA nerealizate pana in prezent.Din start Planul negociat de Moldova a fost prea ambitios. Moldova a incercat sa nu ramana in urma Ucrainei, neglijand ca nu are aceleasi capacitati de implementare. Chisinaul a cerut de la UE, ca o chestiune de principiu, ca PA sau sa fie la acelasi nivel cu cel ucrainean. Drept urmare, “Moldova s-a ales cu o palarie mult prea mare pentru capul sau”. Pentu Brussels era de la bun inceput evident Planul contine un set de masuri care fizic nu pot fi realizate in trei ani, dar Moldova a avut o prestatie mai dezamagitoare decat ar fi putut. Nu e rau ca fixezi obiective inalte. Asta te poate mobiliza si daca demonstrezi commitment, dar nu reusesti toate 120% fixate, ci 80% acest lucru se intelege. E altceva cand singuri insisti sa fixezi stacheta la 150% pentru ca la doi ani abia sa ajungi la 50%. Acum toata atentia trebuie sa fie pe implementare, pe low-key actions, not lofty declarations. Abordarea Moldovei este “spuneti-ne ce trebuie sa facem si va promitem ca o sa facem totul cum spuneti, numai dati-ne o perspectiva europeana”. Trebuie schimbata atitudinea: Moldova trebuie sa se lamureasca cu prioritatile si capacitatile sale si sa demonstreze ca intelege ca face reforme nu pentru UE, ci pentru propriul sau binele. Deci, trebuie sa fie pro-activa si realista, iar UE ar putea ghida si face recomandari. UE a acumulat o experienta foarte valoroasa in gestionarea unor astfel de relatii in anii de negocieri de aderare cu noile state membre. Aceasta expertiza si oamenii exista si pot fi de folos Moldovei, ajuta la evitarea unor greseli chiar si la nivel metodologic si spori mult eficienta. Dar primul pas trebuie sa fie facut de Moldova. Planul de Actiuni va fi extins - “rolled over” (se pare ca este deja un termen consacrat, in orice caz l-am mai intanit si la alti interlocutori). De altfel, cel mai probabil acelasi lucru se va intampla cu Ucraina. Insa Ucraina avanseaza pe negocierea unui “acord consolidat” care va inlocui APC. Nimeni nu neaga dreptul Moldovei la un asemenea acord. Doar ca intai e nevoie de demonstrat vointa politica clara si progrese pe PA si Moldova sa nu se fixeze pe denumirea documentului – este contraproductiv sa ceara acum Asociere. Perceptia este ca Ucraina a avansat mai mult cu reformele. Plus in cazul Ucrainei, UE are si niste considerente strategice (e o tara prea importanta) care fac ca Brusselsul sa fie uneori mai flexibil si indulgent.E posibila decuplarea Moldovei de Ucraina si obtinerea unei perspective mai clare, sa zicem in cazul in care reusim sa depasim Ucraina la capitolul reforme, buna guvernare etc? Pe termen scurt si mediu este greu, aproape imposibil. Orice nu s-ar spune, UE gandeste in categorii de precedente si vor fi multi care imediat vor invoca acest argument – daca ii dam Moldovei perspectiva clara, maine va bate Kievul la usa si ne va forta sa-i dam si lui? Insa, sigur, in cazul in care contrastul este EVIDENT si PALPABIL in avatajul Moldovei, UE ii va fi greu sa nu diferentieze tratamentul. In prezent, tot mai mult accent se pune pe incurajarea progreselor prin oferirea de recompense sporite tarilor care avanseaza si retragerea recompensilor de la cei care stagneaza. Cu toate acestea, pentru a depasi rezistenta UE la precedente, Moldova trebuie sa fie nu cu un cap, ci cu doua-trei in fata Ucrainei. Comparatia Ucraina-Moldova la capitolul democratie functionala. In mod paradoxal, cu toata degringolata institutionala si haosul din Ucraina, ea avanseaza mai bine spre incetatenirea unor reguli de joc democratic. Politicienii si electoratul se obisnuiesc cu competitia si confruntari de interese nu doar in plan politic, dar in media, in business. Aparenta stabilitate din Moldova si absenta unei competitii reale (inclusiv gratie concentrarii puterii politice si economice intr-o singura zona) nu permite practicarea democratiei in viata de zi cu zi si dezvoltarea unor deprinderi de comportament democratic.Totusi, UE a sporit considerabil implicarea sa in Moldova, inclusiv prin dublarea asistentei. Ca tara mica, Moldova poate fi transformata mult mai repede si eficient decat Ucraina. Nimeni nu abandoneaza Moldova.Moldova are si alte avantaje pe care nu le are Ucraina. Fara a supralicita, dar argumentul latinitatii este unul deloc neglijabil. Moldova e singura tara europeana vorbitoare a unei limbi latine in afara UE. Istoria si cultura comuna cu Romania nu pot sa nu conteze in avansarea perceptiei despre Moldova ca tara europeana, cu vocatie de membru. Fata de Georgia, Armenia, dar chiar si Ucraina unii ar putea avea dubii cu privire la europenitatea lor, in cazul Moldovei lucrurile sunt lamurite.Atentie la Paris. Desi acum Franta nu este un avocat al perspectivei europene pt Moldova, ba chiar dimpotriva se impotriveste si este foarte atenta sa nu cumva sa se schimbe ceva in limbajul UE fata de Moldova (care ar putea fi interpretabil ca aluzie la acordarea perspectivei), va veni momentul cand Franta va sustine Moldova francofona, poate chiar va fi o sustinere hotaritoare. Nu neglijati francofonia si factorul limbii franceze (sfatul nu vine de la un francofon). Pentru Romania si Bulgaria a fost important. (totusi, sa nu uitam ca in 2000-2001 anume Franta a rezistat cel mai mult la includerea noastra in Pactul de Stabilitate).Romania. Lumea nu prea intelege ce se intampla cu relatia dintre Chisinau si Bucuresti. Este evident, ca politica Bucurestiului si in special a Presedintelui Basescu nu e deloc helpful. Basescu foloseste subiectul pentru a obtine puncte in jocul politic intern. Dar la Chisinau asta pica prost si alimenteaza noi suspiciuni. UE nu prea are parghii de control asupra Bucurestiului. Ele erau mult mai puternice pana la aderare, dar nu au fost utilizate in acest scop. Atunci asta nu parea o problema importanta. Dar oricine crede ca UE ar sustine ideea Romaniei Mari sau ca UE ar fi binecuvantat tacit asa-zisa linie revizionista a Bucurestiului fata de Moldova - greseste. Dar cand lucrurile vor intra in albia normala si va fi o relatie corecta, Chisinaul se va putea convinge cat de important este sa aiba un asemenea sustinator ca Romania in interiorul UE. Vorbind de Romania, voci importante in interiorul Uniunii consdera ca UE a gresit primind Romania in 2007, in conditiile in care ea nu a fost suficeint de pregtita (la fel ca si Bulgaria). Dupa aderare, au erupt toate problemele tinute pana atunci sub presh, iar UE nu mai poate influenta atat de mult (mai ales ca din punct de vedere politic nu e prea comod sa activezi tot felul de clauze sau sa apostrofezi la fiecare pas un stat-membru). Multi isi aduc aminte acum de greseala pe care a facut-o UE admitand in 1981, "prematur", Grecia in UE, la fel din considerente mai mult politice pe fundalul multor domenii nereformate. A fost nevoie de un intreg deceniu ca Grecia sa se puna pe picioare din interiorul UE, in timp ce daca era in proces de aderare acest lucru ar fi luat doar 2-3 ani. La fel s-ar putea intampla cu Romania.
Presedintia portugheza a UE nu lasa loc de iluzii
La 8-9 iulie, am paticipat la Lisabona la o masa rotunda referitor la politica europeana de vecinatate organizata de presedintiile portugheza si germana cu sustinerea fundatiei Bertelsmann. Este deja un format consacrat care e organizat pentru a treia oara - dupa Helsinki si Berlin in 2006. Chiar in ajun sau la inceputul noii presedintii. 2/3 diplomati, restul - experti. Principalul scop declarat tine de asigurarea continuitatii intre presedintiile care se succed in materie de politica de vecinatate, scop in care cei invitati trec in revista ce s-a facut si in baza acestor "lessons learned" fac un schimb de idei cu privire la ce poate fi facut mai bine in urmatoarele 6 luni in materie de Politica de Vecinatate.De aceasta data au participat circa 40 persoane - directorii politici din ministerele de externe ale celor 3 presedintii (Germania, Portugalia, Slovenia), cativa directori de spatii din alte ministere de externele (Paris, Londra), citiva directori de la Comisia Europeana, reprezentanti ai Consiliului. Au fost si vreo 15 experti (2 rusi, Moldova, Georgia, belarusul, 2 romani, polonez, dar si experti din Maroc, Egipt si Tunis).Intalnirea precedenta din decembrie de la Berlin a fost dedicata exclusiv dimensiunii estice. Acum, portughezii au tinut sa asigure un echilibru - 2 sesiuni pe dimensiunea estica (din care doar una propriu zis pe ENP, iar cealalta pe politica energetica si relatia cu Rusia) si 2 - pe dimensiunea sudica. Astazi este evident, in interiorul UE inca din 2006 a existat o intelegere tacita - nemtii se focalizeaza in primul rand pe politica estica (plus politica energetica si Rusia), iar portughezii sunt lasati sa se concentreze mai mult pe Sud. Noua presedintie deja a si organizat un summit UE-Brazilia si mai are inca 2 initiative majore - summitul UE-Africa si o conferinta intermediteraineana.Fiind la Lisabona intelegi mai bine de unde vine aceasta preocupare deosebita fata de sud si semi-indiferenta (frizand ignoranta; dar si evlavia nedisimulata fata de Moscova). Dincolo de legaturile istorice si intrepatrundirile culturale, banala geografie - de la Brussels zbori 3 ore, de la Chisinau aproape 5, iar din Maroc - 1 ora.Ieri, presedintia Portugheza si-a anuntat prioritatile in Parlamentul european - paragrafe intregi despre sud si nici un cuvant despre est (in special p. 4). Sigur nu ne convine, dar asta-i realitatea, si in spirit european trebuie sa o tratam ca atare, cu intelegere. Mai grav decat indiferenta este insa atunci cand se apuca sa-si dea cu parerea si sa promoveze decizii pe spatii pe care nu le cunosc si nici macar nu-i asculta pe cei din regiune. Un alt lucru evident - Portugalia va fi mult mai preocupata sa nu agraveze relatiile cu Rusia, ci dimpotriva, sa evite punctele divergente si sa acomodeze Moscova. Premierul portughez chiar la prima conferinta de presa de lansare a presedintiei s-a si evidentiat contrazicandu-se destul de apasat cu o ziarista din Lituania pe acest subiect spunand ca o asemenea relatie strategica pentru UE nu trebuie sa fie ostateca a unor complexe istorice si ca Rusia trebuie tratata cu respect si nu sa fie presata...Astazi, deja la Chisinau, am avut impreuna cu cativa experti locali o intanire cu Ministerul de Externe al Luxemburgului Asselborn. Aceeasi impresie - cum vine vorba de Rusia, imediat apel la respect si intelepciune, ratiuni strategice, iar cand sugerezi sa se bazeze mai mult pe expertiza balticilor si central europenilor atunci cand decid politici pe regiunea noastra, primesti ca raspuns aluzii transparente ca unii din noii membrii sunt excesiv de radicali fata de Rusia si nu pot scapa de fobiile sale istorice. Si in acelasi timp, atunci cand unii din acesti vest-europeni (dealtfel bineintentionati si corecti, cum mi s-a parut si Asselborn) incep sa comenteze situatia din Moldova folosind matricea lor de gandire, se ajunge la paralele ridicole. Bunaoara, vorbeam astazi despre asa-zisa televiziune publica si ca, de fapt, este un canal de propaganda politica care joaca intr-o singura poarta. Ministrul Asselborn reactioneaza cu "intelegere": "da, da, stiu cum este. Este ca si cum a fost TF1 in timpul presedintelui Mitterand"...Cam aceleasi note le-am simtit si la diplomatii portughezi (apropo, pentru prima data inca 2002, cand am lucrat cu ei cand detineau Presedintia la OSCE). Multa consideratie pentru Moscova, chiar compasiune pentru timpurile grele prin care a trecut in anii '90, multa-multa preocupare pentru potentialul migrationist al Magrebului si faptul ca China depaseste Europa in investitiile in Africa si, in acelasi timp, ochi mari cand spui ca in Transnistria nici nu miroase a conflict etnic sau ca Moscova a impus un embargou la importuri de vinuri moldovenesti si georgiene...

Totusi este o senzatie ciudata cand treci la imbarcare in aeroport, dupa ce faci confirmarea biletului electronic si nici macar nu esti rugat sa arati pasaportul...Avionul meu spre Frankfurt se retine cu 20 minute si am intrat sa dau un semn de viata, caci nu am mai scris de aproape o saptamana. Sunt citeva subiecte despre care vroiam sa scriu (si cred ca o sa scriu), dar amanam pana voi avea mai mult timp si acces stabil la internet. Nu sunt sigur ca asa trebuie, caci blogul e blog si nu ziar, dar am inceput sa simt ca de cand cateva postari au fost preluate in presa nu pot scapa de dorinta de a scrie mai chibzuit si cantarit.E inca o experienta noua, nu am stabilit o formula si o "politica editoriala" pentru acest blog, dar cert este ca nu as vrea sa fie un loc pentru articole "muncite" (de ce nu as scrie direct pentru publiciare?), ci mai degraba o formula de impartasire operativa a unor ganduri, informatii si perceptii la cald.- Presedintele sarb Boris Tadic e un politician de anvergura (desi cunoscatorii spun ca mai are mult pana la Dzindjic)- Belgradul moderat (Tadic) incearca sa convinga UE sa ofere un pachet de compensatii pentru acceptarea independentei Kosovo. Nationalistii (Kostiunica) si ultranationalistii sunt orbiti de istorie si pasiuni si sunt gata sa riste viitorul european pentru o batalie a priori pierduta, dar care ii face sa arate bine si patrioti adevarati.- UE incepe sa constientizeze mizele destabilizarii Serbiei, dar nu e gata sa incalce procedurile- Soros- Rusia - contrar aparentelor, ar putea fi in pragul unei crize economice- ..
... noua luni pana la Summitul NATO de la Bucuresti
Partea 2.Dincolo de decredibilizarea noastra ca partener serios si responsabil si semnalele gresite pe care le trimite in Est (ca nu avem real alte optiuni decat Rusia), impotmolirea IPAP-ului mai are si o alta valenenta care se pare ca ne scapa. Si anume, importanta IPAP-ului din perspectiva Summit-ului NATO de la Bucuresti din aprilie 2008.Am impresia ca noi inca nu am constientizat anvergura acestui eveniment si inca nu realizam care este potentialul impact pozitiv pe care reuniunea celor 26 de sefi de state si de guvern in imediata vecinatate a Republicii Moldova le-ar putea avea asupra intereselor noastre. Cand realizam, sa nu fie prea tarziu sa mai facem ceva.In aprilie 2008, in premiera absoluta - care nu se va repeta probabil inca foarte multi ani -, t0ti liderii lumii occidentale se vor reuni in capitala unei tari vecine cu R.Moldova. Venind pentru 2 zile la Bucuresti, ei vor avea o deschidere cu totul aparte pentru a se gandi la problemele de securitate a Moldovei. Doar acest fapt creaza un context geografic foarte favorabil pentru Moldova.In afara de aceasta, totul merge spre transformarea acestui summit intr-unul al extinderii, la care inevitabil NATO, dupa ce invita Croatia (aproape sigur), Macedonia si Albania (foarte probabil), va trebui sa se gandeasca mai serios la ce se face in alte spatii, dincolo de Prut si Marea Neagra. Aceasta ofera un context conceptual favorabil pentru ca Moldova, intr-o forma sau alta sa intre pe agenda discutiilor. Georgia realizeaza acest lucru si a intrat intr-un sprint adevarat intensificand si mai mult eforturile energice pentru avansarea de la un dialog intensificat la obtinerea Membership Action Plan.Daca nu ne schimbam atitudinea fata de IPAP si ne prezentam catre summit-ul de la Bucuresti in acelasi hal, vom da cu piciorul unei sanse sa facem ca liderii NATO sa discute serios despre Moldova. Sa fie clar - nu vorbesc despre neutralitate si asumarea obiectivului de integare (e un alt subiect). Vorbesc de implementarea seioasa a unui plan asumat constient care este unul "inofensiv" si nu ne cere sa renuntam la neutralitate.Mai este inca un aspect. Poztia tarii gazda. Romania, in aceasta calitate de gazda a Summit-ului, va putea avea o voce deloc neglijabila in structurarea agendei acestei Reuniuni. Un efort comun si coordonat cu Moldova ar putea insemna multe....
Un an de la semnarea IPAP...
Ministrul de Externe Andrei Stratan participa la Brussels la o sedinta a consiliului de cooperare a parteneriatului euro-atlantic in format 26+1 in cadrul careia vor fi evaluate rezultatele implementarii Planului Individaul de Actiuni al Partneriatul (IPAP). Planul a fost aprobat exact un an in urma, pe 6 iulie 2006, reprezentand un moment de revigorare a relatiilor noastre cu NATO. Cotitura de fapt s-a produs in iunie 2005 cand in ajunul votului din Parlament privind apelurile si declaratia pe Transnsitria, Presedintele Voronin s-a intalnit la NATO cu Secretarul General Scheffer si anuntat intentia Moldovei de a elabora un Plan Individual.Decizia respectiva a fost desigur una pozitiva si binevenita, dar adoptarea ei a venit cu o intarziere de cel putin 2 ani. Acesti doi ani de framantari, ezitari si semnale contradictorii pe care le-am trait din interior ca sef al Directiei Securitate Internatioala a MAE, pledand impreuna cu colegii din MAE si din Directie pentru o cat mai grabnica lansare a IPAP-ului. Acest nou cadru superio de colaborare dintre Alianta si tarile partnere a fost anuntat la Summitul de la Praga in 2002. Dupa interesul initial manifestat de conducerea tarii, chiar la inceputul negocierilor cu Rusia pe marginea a ceea ce urma sa devina cunoscut ca Memorandumul Kozak, in mai 2003, Presedintele a impus un adevarat embargou la acest subiect: nici un fel de discutii despre IPAP, fara aprobarea expresa a tezelor de catre Presedintie. Motivul era evident, sa nu iritam Rusia si sa nu-i dam argumente sa nu creada ca nu am fi prieteni, altminteri nu ne ajuta sa solutionam conflictul.Intre timp alte tari bine-mersi, nu si-au facut asemenea griji, dar pur si simplu au acceptat ofertele si au reusit sa semneze planurile individuale cu mult ianinte noastra. Si nu doar Georgia, care, cu privirea fixata pe obiectivul NATO, imediat a acceptat ideea si la sfarsitul lui 2004 deja avea semnat un document ambitions, sau partenerul noastra din GUAM - Azerbaijan. Dar chiar si Armenia (2005) si Kazahstan - cu vreo jumatate de an inaintea noastra, prin ianuarie-februarie 2006. Scriu asta nu pentru a musamaliza importanta deciziei noastre, ci doar pentru a pune lucrurile in context, caci imi aduc aminte ca la vremea respectiva decizia Moldovei de a elabora acest Plan a fost prezentata de oficialitati si presa drept una aproape revolutionara.De acea, cand totusi am declarat in iunie 2005 de la cel mai inalt nivel ca "ne intereseaza", parea ca suntem in pragul unei noi pagini in politica noastra externa, cand nu ne vom mai uita la fiecare pas peste umar gandinu-ne cum sa nu suparam Rusia si cum pana si cele mai inocente decizii vor fi intereptate la Moscova si Tiraspol (in cazul IPAP-ului un considerent major tinea si de reactia aripei ortodoxe din cadrul PCRM). In iulie 2005 am contribuit la o analiza publicata de Institutul East-West cu un titlu si subtitlu graitor:"Upgrading Relations with NATO - A Chance for a Real Reform of the Moldovan Armed Forces" si "Sansele IPAP-ului", pe care-l terminam cu urmatoarea fraza - "Cu toate acestea, IPAP-ul ar putea doar complementa si nicidecum substitui eforturile sustinute pe care trebui sa le depuna Moldova in lunile ce vor urma pentru a decide nivelul exact al angajamentelor si profunzimea pana la care ea este pregatita sa lase NATO sa o asiste".[...] Moldova’s overdue decision to develop an Individual Partnership Action Plan (IPAP) with NATO, announced during President Vladimir Voronin’s meeting with NATO Secretary General Jaap de Hoop Scheffer on June 7, raises hopes that most of the above-listed hurdles could be removed. The IPAP offers an efficient mechanism that would prioritise and organise all aspects of NATOMoldova co-operation (including in defence and military issues), facilitate coordination of the international assistance towards these goals, contribute to setting cost-effective strategy for the reform of the Moldovan armed forces, improving defence budgeting procedures and better coordination of inter-ministerial efforts. However IPAP can only capitalise on, but not substitute for, sustained efforts by Moldova that over the coming months would have to decide the exact level of its commitments and the depth at which it is prepared to let NATO assist itself. In anul ce a urmat, expertii, in primul rand cei de la Ministerele de Externe si Apararii, au reusit cu sustinerea celor de la NATO si in baza unui mandat politic de la Presedintele Voronin, sa elaboreze un document bun. Despre ce s-a intamplat pe urma am scirs deja in postrea din 14 iunie - "IPAP-ul nu Merge". ---- Dupa un avant ambitios si asigurari date ca intelegem ce inseamna angajamentele de reforme pe care ni le-am asumat, au inceput sa vina din nou semnbale confuze, care au facut ca astazi sa se creada despre noi la NATO ca nu suntem seriosi, ca nu stim ce vrem, ca nu putem face elementar distinctia dintre intentii de reforma si reforme si, ce-i mai grav, ca nu avem vointa politica sa implementam IPAP-ul, care se creaza impresia a devenit pentru Chisinaul oficial aproape o povara, care doar incurca in dialogul fructuos cu Rusia pentru rezolvarea conflictului. Comitetele de lucru specializate pe diverse aspecte ale reformei practic nu se intrunesc, personalul responsabil de implementarea prevederilor IPAP-ului in directiile specialiate ala MAEIE si MAP nu a fost suplimentat, iar la Misiunea noastra de la Brussels nu a fost trimis pana acum un reprezentant militar (o nimica toata s-ar parea, dar e un semnal cat se poate de clar pentru NATO a cat de serios ne pasa de acest plan).Continui in postarea urmatoarea.
George Soros despre o posibila solutie pe Transnistria
Marti seara cei circa 600 participanti la universitatea de vara a Consilului Europei (foto de familie) au avut o intalnire cu George Soros care a vorbit despre viziunea sa asupra lumii. Una din tezele principale a fost critica fata de politica administratiei Bush, care sub acoperirea luptei impotriva terorismului pericliteaza principiile societatii deschise in ceea ce candva era un model al democratiei si prin interventia in Irak a condus la catalizarea pierderii influentei SUA in lume. "America a dus lumea intr-o directie gresita. Europa nu a avut forta sa se opuna. Europa are nevoie de un centru de analza care sa contribuie la elaborarea unei viziuni strategice pentru politica externa a UE". Pentru aceasta Soros sustine un nou proiect - Consiliul European pentru Relatii Externe - ECFR. (unde acum este si Nicu Popescu).Dupa prezentare, participantii au pus cateva intrebari. Eu l-am intrebat despre Moldova si conflictul transnistrean si, in esenta, daca crede (asa cum crede conducerea R.Moldova) ca in actualul context international Moldova ar putea realiza la o solutie de compromis care pe de o parte ar fi acceptabila pentru Moscova, dar, pe de alta, ar asigura reintegrarea Moldovei intr-un stat viabil si functional capabil sa avanseze in directia integrarii europene.Iata raspunsul lui George Soros:Nu pretind sa fiu absolut perfect informat despre subiect. L-am vazut pe dl Barbarosie in lista vorbitorilor. El este omul pe care de obicei il ascult pentru a ma informa mai bine despre evolutiile din Moldova.Din impresiile pe care le am, va pot spune ca, de fapt, propunerile curente sunt propuneri destul de decente care ar putea oferi un modus vivendi care, spre deosebire de planurile precedente, nu sufera de concesii excesive pentru regimul transnistrean.Sunt destul de preocupat cu multe din politicile promovate de Rusia, dar, de fapt, in acest caz particular, eu cred ca ele (propunerile) arata ca o posibila solutie pozitiva. Bineinteles, raman deschis sa fiu convins ca nu este asa, dar aceasta este impresia pe care o am la momentul de fata. (George Soros: I don't claim to be absolutely well informed about the subject. I saw Mr. Barbarosie is on the list (of speakers). He is the man I am usually listening to get better informed about developments in Moldova. From my impressions I can tell you that actually current proposals are quite decent proposals that could provide a modus vivendi that doesn't suffer from excessive concessions to the Transnistrian regime that previous offers did. I'm quite concerned with many Russian policies, but actually in this particular case, I think that it looks like a possible positive solution. I remain, of course, open to be persuaded otherwise, but that is the impression that I currently have).PS Nu pot baga mana in foc, dar impresia mea ferma este ca aceasta apreciere a fost facuta in conditiile in care dl Soros nu s-a mai documentat despre subiectul negocierilor de prin noiembrie-decembrie 2006 (cred ca voi putea verifica foarte curand acest lucru). La acea vreme pachetul, intr-adevar, arata ca un document bun si o baza solida pentru o solutie rezonabila in deplina concordanta cu prevederile Legii din 22 iulie 2005. Nimic din acele propune nu sugerea ca ar putea avea loc alegeri anticipate intr-un parlament comun pana la democratizarea Transnistriei si retragerea trupelor ruse. De atunci lucrurile s-au schimbat. Oare cat de mult?
Intalnirea Voronin-ambasadorii. Partea 2: Pe cine putem conta si de unde vine mesajul de dezbinare?
Continuarea postarii precedente:1. Deci, cum spuneam, prima intrebare care apare dupa lectura pasajelor din prezentarea Presedintelui Voronin in fata ambasadorilor este - "care sunt acele forte in care Chisinaul oficial acum poate avea incredere si pe sustinerea carora poate conta in solutionarea conflictului, dupa ce "criza" a demonstrat, vorba dlui Voronin, ca restul partidelor parlamentare nu doresc reunificarea si nu se gandesc la altceva decat la propriile interese egoiste inguste si executarea comenzilor din exterior si din Tiraspol?"Caci, nu-i asa, asta este esenta mesajului cu care s-a prezentat dl Presedinte in fata diplomatilor: numai noi, Puterea si Partidul Comunistilor, ne gandim la interesele tarii si la solutionarea conflictului, iar restul doar imita acest interes, iar acum au si demonstrat fara drept de apel ca ei nu vor reintegrarea. (Comentariul a fost transmis la postul "public" de televiziune si la ora de varf, fara umbra de drept la replica celor acuzati de inalta tradare, dar acest aspect merita analizat cu alta ocazie).Daca nu fortele politice altelele decat PCRM, daca nu analistii politici si expertii locali si externi la adresa carora au fost facute aluzii transparente ca ar fi motivati de alte interese, decat cele nationale (va adeti aminte - "dezinformari deliberate care pun sub semnul intrebare obiectivitatea celor semnatari), daca nu partenerii nostri occidentali care nu ne prea ajuta in "polemica dificila cu Rusia" (de Romania, in genere, tac), nu dau perspectiva europeana, taraganeaza cu ajutorul financiar si, din cand in cand, mai fac provocari care zadarnicesc progresele in negocierile cu Moscova, atunci cine?Nu cumva dl Voronin crede ca acum cel mai sincer aliat pe care se poate baza in eforutile de rezolvare a conflictului este anume Rusia? Ea bunaoara a inceput "sa vada in Moldova un partener economic serios", sa planifice niste investitii majore in sectoare cheie, ne-a redeschis piata pentru fructe, legume si carne si a hotarat sa ridice "restrictiile" la importul de vinuri.Pana acum, principala problema a fost ca functionarii si consilierii din jurul lui Putin il tineau in ceata si il induceau in eroare cu privire la cum stau lucrurile. Dar acum, dl Voronin a reusit sa strapunga aceasta blocada informationala in jurul lui Putin si "i-a deschis ochii". Putin, evident, a fost "socat" si "revoltat" si imediat a dat indicatiile de rigoare sa fie inlaturate toate obstacolele in fata propasirii relatiilor moldo-ruse. Nu asa se poate citi mesajul dlui Voronin? Destainuirile candide si necenzurate (din greseala) facute recent pentru Ria Novosti ar putea oferi niste utile chei de interpretare.Nu cumva Moscova a fost principalul destinatar al mesajului dui Presedinte? (citit in rusa, fapt care si el ar putea fi discutat separat, desi recunosc ar putea exista si argumente "pro"). Dupa ce a ajuns la Chisinau dupa intalnire, reactia unui participant european la eveniment (de altfel unul din cei mai indulgenti la adresa dlui Voronin) a si remarcat - "We are more confused, but confused at a higher leve" ("acum suntem si mai confuzi, dar confuzi la un nivel mai inalt"). Poate fiindca mesajul s-a construit intr-un registru destinat nu europenilor, ci altcuiva?2. Alta intrebare: "De ce a fost nevoie de acest mesaj de dezbinare si de alienare a tuturor potentialilor parteneri interni prezentat chiar in toiul negocierilor cu Rusia"?In mod normal, ar trebui sa fie evident ca astfel nu faci alteceva decat sa-ti slabesti pozitiile la aceste negocieri si sa te faci si mai vulnerabil in fata presiunilor Moscovei, permitandu-i sa joace pe disensiunile pe care tot tu le provoci si amplifici.Dimpotriva, in mod normal, anume acum Presedintele Voronin ar trebui sa fie ca niciodata interesat sa construiasca un front comun cu cat mai multe forte politice si sa proiecteze in exterior, in special in Est, dar si in Vest, un semnal de coeziune interna. Importanta acestui demers este cu atat mai mare cu cat orice eventuala solutie de reglementare va necesita compromisuri, si explicatii si promovare in interiorul tarii si aici ultimul lucru de care ar avea nevoie Puterea ar fi sa monopolizeze ideea reglementarii si sa impinga metodic restul actorilor interni de cealalta parte a baricadei.Acum vorbesc de pozitiile incercarii de a descifra rational acest comportament din perspectiva logicii Guvernarii asa cum o inteleg eu, cu toate ca pentru mine o analiza rationala ar fi trebuit de mult sa conduca la o decizie strategica:- constientizarea imposibilitatii realizarii unei solutii rezonabile in actualul context intern si extern,- debarasarea de iluzii ca Rusia ar putea sa fie facuta sa renunte benevol la intresele sale in folosirea Transnistriei ca parghie pentru tinerea Moldovei in sfera sa de influenta si- concentrarea pe accelerarea reformelor si castigarea credibilitatii in fata Uniunii Europene pentru a maximiza sansele obtinerii, la orizontul anului 2010-2011, a unei perspective europene clare pentru o Moldova mult mai democratica si europeana (si, in esenta, pentru ajunge din urma si a nu pierde poate ultimul tren cu care mai putem ajunge ca stat independent in UE)- pentru a reveni atucni, deja de pe pozitiile unei tari mult mai puternice si atractive (pentru propria populatia, Europa si malul stang). Si intr-un context extern mai favorabil (nu-i garantat, dar as paria totusi ca va fi mai putin prost pentru reglementare decat astazi si, deci, pretul pe care va trebui sa-l platim va fi substantial mai mic).Este clar ca conducerea R.M. este de alta parere. Dar chiar daca as accepta logica ei (Lui) ca acum este o sansa istorica pentru reglementare, tot nu pot intelege de ce are nevoie de aceasta politica de dezbinare daca scopul principal pe care il urmaresti este sa obtii o solutie cat mai apropiata intereslor Moldovei?Chiar si in cele mai fericite circustante (si nu-i de loc cazul) reglementarea conflictului va presupune si niste cedari si costuri (acum ele ar fi fatale pentru un viitor european si democratic) si, deci, inevitabil va crea ispita pentru orice opozitie sa critice unele elemente ale reglementarii, sa spuna ca s-a cedat prea mult si ca ei ar fi facut mai bine. Asa se intampla in rezolvarea tuturor conflictelor (in statele democratice). Asa se intampla chiar si in negocierile de aderare la UE, cand opozitia peste tot acuza guvernarea ca a negociat prost, ca nu a obtinut tot ce se putea etc. De aceea, actorii rationali, in paralel cu astfel de negocieri in exterior se ocupa in paralel si de constructia bazei interne pentru a reduce la minim opozitia atunci cand va veni solutia si a o putea transforma intr-una nationala acceptata de majoritatea societatii si clasei politice.De ce presedintele Voronin a hotarat sa faca exact invers?Ori este vorba de o incapacitate endemica de a construi aliante (si, in genere, de a gandi in termeni de parteneriat, compromis, impartirea puterii) si atunci anul 2005 ar fi doar un epizod, o exceptie (controversata si deloc concludenta) care doar demonstreaza regula?Ori este vorba de predispozitia (temperamentala?) a presedintelui si celor pe sfatul carora se bazeaza catre confruntare ale carei reguli le stapanesc mult mai bine decat arta dialogului si compromisului?Ori poate Voronin chiar crede sincer ca peste tot sunt dusmani si tradatori si doar el este acela care poate reunifica tara, in timp ce toti altii ar vinde-o cu prima ocazie si atunci, nu-i ramane altceva, decat sa sa spuna lucruilor pe nume si sa mearga inainte ca un buldozer?Acestea ar fi niste explicatii benigne si, probabil, fiecare din ele a jucat un anumit rol.Dar ar putea insa fi si alte explicati, care cred ca, de asemenea, ar avea drept la existenta, mai ales pe fundalul unui comportament atat de irational si contraproductiv pentru cineva care este angajat in negocieri dificile cu Rusia.De exemplu: instrumentalizarea subiectului transnistrean pentru a distrage atentia publicului de la alte probleme acute si a discredita, in paralel, concurentii politici pentru a reversa tendintele electorale expuse de alegerile locale.Sau, impingand si mai departe aceasta idee (acum, doar ca o ipoteza de lucru), nu ar putea oare fi vorba despre incercarea de a reduce, preventiv, la minim capacitatea fortelor politice de a opune rezistenta unui eventual acord de reglementare (in conditiile in care populatiei i se inoculeaza opinia ca ei promoveaza interese straine tarii)? Iar ulterior, de a reduce sustinerea electorala a altor partide in cazul unor alegeri anticipate comune cu transnistria posibilitatea carora Presedintele Voronin acum a admis-o deschis? Cine poate fi impotriva reunificarii tarii - doar niste dusmani, iar daca votezi pentru ei inseamna ca esti si tu impotriva intereselor tarii.Rezultatele alegerilor locale dau multe motive pentru a regandi actualilor diriguitori. Pierdirile, nu doar la Chisinau, au fost in mod clar mai mari decat s-au asteptat. Acum perspectiva mentinerii puterii dupa 2009 este pusa foarte serios sub semnul intrebarii. Daca lucrurile evolueaza tot asa si nu se reuseste inversarea actualelor tendinte, dupa 2009 ar putea ajunge in minoritate. Deci, se impun actiuni.Evident, o line de raspuns ar fi reformarea si rebranding-ul Partidului in paralel cu reducerea derapajelor democratice, reforme, Planul de Actiuni, climat investitional, libertatea mass-media etc. Aceasta ar apropia Moldova de normalitate si de Europa, dar in acelsi timp, desigur, ar reduce avantajele competitive nedemocratice de astazi - resursa administrativa, controlul massmedia, canale tenebre de finantare a campaniilor electorale, folosirea justitiei ca parghie de influenta politica si economica etc. Singura sansa sa rezisti si sa te mentii la putere in asa conditii, fie si in forma unei coalitii, ar fi sa compensezi pierderea puterii "hard" prin aranjamente de impartire a puterii si construirea de aliante cu alti jucatori.Dar ar putea fi si un alt raspuns (din nou, suntem in zona unei analize teoretice) in care instrumentalizarea conflictului transnistrean - cu sau fara o forma de rezolvare a lui, cu sau fara alegeri anticipate comune - ar putea avea un rol cheie.Despre el voi incerca sa scriu in urmatorul mesaj.

Intalnirea cu ambasadorii reflectata la TVM
Am ajuns la Strasbourg la conferinta scolilor de studii politice a Consiliului Europei unde voi sta pana pe 7. Dupa asta plec la Lisabona la o conferinta neformala referitor la perspectivele Politicii Europene de Vecinatate organizata de ministerele de externe a Portugalilei si Germaniei (actuala si fosta presedintie UE).Redau in continuare cateva teze din comentariul politic al emisiunii Rezonans din 30 iunie realizat pe marginea intrevederii pe care Presedintele Voronin a avut-o joia trecuta cu Ambasadorii la Condrita (Vlad Socor a facut vineri o analiza "Is Moldova's President dropping the European banner?"). Ingrosat sunt citatele din Voronin. Accentele, tonul si registrul acestui comentariu si a interventiilor Presedintelui mi se par de o semnificatie si relevanta speciala pentru a putea intelege starea de spirit a conducerii RM pe mai multe planuri - reevaluarile prin care trece dupa alegerile locale, politica externa (cu un tot mai pronuntat eurosceptism si deschiderea sporita fata de Rusia) si problema transnistreana. Neaparat revin maine cu cateva comentarii.Principala fraza este, dupa mine, este afirmatia transanta ca nici PPCD, nici PD nu sunt interesate de reintegrarea tarii. Nici mai mult nici mai putin. Si ca dupa aceasta "criza" a devenit clar pe cine poate miza Chisinaul in promovarea reglementarii.Ma intreb si eu, pe cine? In nici un caz pe AMN si PSD, care au fost lovite la fel de dur. Dar nici pe experti locali si societatea civila. Cel putin nu pe acei reprezentanti pe care dl Presedinte ii invinueste ca toarna gaz pe foc si tulbura apele cu apelurile si ingrijorarile sale publice (evident "lipsite de orice temei", "rauvoitoare" si dand dovada ca sunt "dezinformari deliberate", vorba unui comunicat recent al Ministerului Reintegrarii). Nici pe experti straini parca nu se mai poate conta, caci si ei, vorba dlui Presedinte, fac jocul altora si provoaca zizanii. In special Vlad Socor ("care timp de vreo 2 ani a colaborat cu noi si a sustinut Moldova in cele mai grele momente, dar acum a fost acel care a declansat toata isteria asta") si Edward Lucas de la The Economist (pe el Voronin in mod special l-a mentionat; cei drept partial meritat pentru remarca neadecvata cu "fost brutar naiv").Dar, prezentarea lui Voronin a avut si un numar important de aluzii, accente critice, chiar reprosuri nevoalate la adresa partenerilor occidentali. Nici nu ne-au sustinut cand am tinut piept de unii singuri Rusiei, nici nu prea se simte ajutorul lor financiar, nici nu este clar daca ei vor cu adevarat retragerea, ori doar folosesc subiectul pentru a mai putea inghimpa Rusia.In acelasi rand, in mai multe pasaje (cel putin in ceea ce a fost prezentat la Rezonans si in comentariu), Voronin a folosit aprecieri destul de pozitive la adresa rolului Rusiei si a lui Putin...Deci, atunci cand Presedintele spune ca a realizat ca numarul celor care sustin reintegrarea este mult mai mic decat credea, dar in schimb a devenit clar pe cine acum poate miza Moldova, nu ar fi fireasca concluzia ca cel mai fidel si sincer sustinator al reintegarii este, de fapt, chiar Moscova?Rezonans, 30.06.2007Subiect: intrevederea de la Condrita a Presedintelui Voronin cu AmbasadoriiComentariu: ...Chisinaul prin nimic nu a meritat neincrederea manifestata de anumiti politicieni si diplomati influentati si de unele publicatii care au inceput sa apara in presa occidentala si au fost preluate de presa locala. Presedintele Voronin le-a adresat diplomatilor si unele intrebari:Voronin: - De ce oare cineva considera ca Presedintele Moldovei va fi mai putin patriot al tarii sale decat sunt alti presedinti pentru statele lor? Care este temeiul in care sunt facute asemenea aprecieri? Este o evaluare a situatiei sau impresiile formate sub influenta unor speculatii?- Anume noi (PCRM) venind la putere am declarat despre faptul ca reglementarea conflictului transnistrean este o prioritate. Numai noi am fost aceea care ne-am apucat serios sa facem ordine pe sectorul transnistrean al frontierei cu Ucraina si prin aceasta ne-am creat si multi dusmani.- Timp de mai multi ani, Moldova a fost nevoita sa faca fata unei polemici dure cu Moscova in format unu la una. Si a ramas si fara gaze si fara pietele de desfacere din est si, sunt nevoit sa observ, fara un ajutor palpabil din partea partenerilor nostri europeni.- Dar poate ca problema consta in faptul ca Moldova a demarat in ultima perioada un dialog direct cu Rusia pentru solutioarea acestor probleme? Si anume asta deranjeaza, faptul ca discutam cu Rusia, direct si fara intermediari incercand sa rezolvam problemele aparute?Comentariu: …Si astazi cei care ne-au lasat unul la unul ne cer pe un ton de procurori sa dam socoteala. Suntem suspectati ca ducem negocieri in spiritul vinzarilor si tradarilor. Nu este altceva decat o veche deprinderea moldoveneasca - despre totul de judecat dupa propria persoana.- Abordarea noastra in pachet – si vreau sa fie clar, acestea sunt propunerile noastre, prezentate de Moldova - prevede: statut special pentru Transnistria, garantii pentru populatie, masuri de incredere, mentinerea statutului de neutralitate, recunoasterea proprietetii.Comentariu: Deci, nici un fel de targuri, cum ar fi reglementarea in schimbul prezentei militare. De unde provine acest val de comentarii si speculatii, unde isi au originea aceste mituri si legende? Acum cativa ani, in 2005, parea ca toata lumea doreste reintegrarea tarii.Despre sedina din 11 aprilie … Am adunat liderii politici si le-am spus ca reglementarea ar putea avea loc prin alegeri anticipate si doar in baza increderii. Noi niciodata nu vom fi de acord sa ocupam Transnistria si sa ne subordonam transnistrenii. Ce din aceasta putea provoca indignare si respingere? Spuneti-mi, care lider aduna opozitia sa le destainuie asa zise planuri secrete?Comentariu: Este absolut evident ca scopul acestei isterii nu e altul decat rezistenta la ideea solutionarii conflictului si reunificarii tarii.In asa situatii toti isi arata fata adearata. Devine clar cine este sincer pentru reintegrarea tarii, si cine doar imita.- Nici PPCD, nici Partidul Democrat nu sunt interesati in reglementarea conflictului. Pentru ei sunt mai importante interesele lor egoiste sau comenzile primite din exterior.- Iar altii parca vor ca Moldova sa se certe cu Rusia, sa hamaie ca un maidenez la ea, dar in acelasi timp sa nu se intample nimic real cu retragerea, ca trupele sa ramana, pentru ca sa aiba motiv sa critice Moscova. Putem spune ca am realizat o cercetare prin lupta (razvedka boem) in urma careia am realizat ca numarul celor interesati de solutionarea conflictului este mult mai mic. Dar in schimb acum cunoastem mult mai bine pe cine am putea conta cu adevarat.Comentariu: Asemenea atitudini ce resping orice contacte cu Rusia nu sunt altceva decat refularea la nivel subliminal a unor complexe. Ei nu vor reglementarea, desi in programul fiecarui partid solutionarea echitabila a conflictului este un punct important.- Ce concluzie poate fi trasa din aceasta – doar una – ei nu au nevoie de reglementare. Cu atat mai mult cu cat reintegrarea Transnistriei ar pune cruce pe aspiratiile si planurile secrete ale unora din ei care vor unirea cu Romania.- Moldova ramane ferm atasata ideii pastrarii neutralitatii permanente.Sigur, acestei politici se pot opune doar acele forte care se pronunta impotriva solutionarii problemei transnistrene si reunificarii Moldovei. Ele sunt si in Chisinau si la Tiraspol si nu stiu cum se intampla ca actioneaza ele simultan si in paralel.Rusia a inceput sa vada in Moldova un partener interesant in sfera economica. Curand in Moldova va sosi ministrul economiei Gherman Gref care va aborda in profunzime problema cooperarii economice moldo-ruse.
Comunicat Presedintia RM despre intlalnirea de la Condrita
Preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a avut o întîlnire informală, la reşedinţa din Condriţa, cu ambasadorii statelor membre ale UE, SUA, Comisiei Europene, Consiliului Europei, OSCE, Federaţiei Ruse şi Ucrainei, acreditaţi în Republica Moldova. În cursul întîlnirii şeful statului a informat asistenţa despre evoluţiile de ultimă oră din procesul de reglementare transnistreană şi despre discuţiile purtate recent cu Preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, la această temă şi în alte probleme de actualitate. Vladimir Voronin a reafirmat interesul autorităţilor Republicii Moldova pentru reluarea neîntîrziată a negocierilor privind reglementarea transnistreană în formatul „5+2” şi pentru identificarea unei soluţii viabile a conflictului. Preşedintele a mai reiterat poziţia conducerii Republicii Moldova privind reintegrarea ţării cu respectarea principiului de neutralitate, consfinţit în Constituţie, elaborarea unui statut echitabil pentru Transnistria şi acordarea unor garanţii politice, social-economice populaţiei regiunii. În acest sens, Vladimir Voronin a remarcat dialogul eficient purtat la Moscova cu şeful statului rus, Vladimir Putin, care a cuprins nu doar problematica transnistreană, ci întreg spectru de chestiuni vizînd relaţiile bilaterale. Preşedintele a menţionat că în cadrul discuţiei cu Vladimir Putin au fost trecute în revistă problemele rezolvate - deschiderea pieţei ruse pentru produsele agroalimentare, livrarea vinurilor şi divinurilor moldoveneşti în Federaţia Rusă - şi examinate chestiuni vizînd atragerea investiţiilor ruse în Republica Moldova, perspectiva dezvoltării unui parteneriat în sferele energeticii, a tehnologiilor informaţionale, a infrastructurii de transport, precum şi în domeniile tradiţionale de cooperare, cum sînt industria prelucrătoare şi vinificaţia. Vladimir Voronin a mai anunţat că în timpul apropriat se planifică vizita ministrului rus al dezvoltării economice şi comerţului, Gherman Gref, la Chişinău pentru examinarea cu omologul său moldovean a posibilităţilor demarării unor proiecte în acest sens. Ambasadorii şi reprezentanţii misiunilor diplomatice au apreciat drept foarte oportună şi necesară întîlinirea de astăzi pentru clarificarea unor diverse aspecte legate de procesul de reglementare transnistreană, consolidarea relaţiilor de parteneriat şi a încrederii reciproce, reiterînd şi cu acest prilej sprijinul eforturilor Republicii Moldova de reintegrare teritorială a ţării şi de realizare a obiectivului de integrare europeană.
In ajunul intalnirii de la Condrita a Presedintelui Voronin cu ambasadorii
De luni dimineata in cercurile diplomatice locale circula informatia ca dupa revenirea de la Moscova Presedintele Voronin neaparat va convoca ambasadorii pentru a le povesti la direct ce a discutat cu Presedintele Putin.Dupa o mica amanare, invitatia a fost transmisa astazi dimineata - domnul Presedinte invita ambasadorii la resedinta sa de la Condrita. Nu doar pe cei ai UE, dar inteleg ca toti ambasadorii din spatiul OSCE. O asemenea invitatie colectiva la Condrita - destinatia spra care maine la 10.20 se porneste cortegiul - este, din cate stiu, o premiera in istoria diplomatica a Moldovei. Si, in cazul in care dl Voronin va fi la fel de convingator si deschis cum a fost saptamana trecuta cu interlocutorii europeni la Luxemburg si Brussels, discutia ar putea contribui la eliminarea unor bruiaje de comunicare acumulate cu diplomatii locali si o mai mare incredere in asigurarile Chisinaului ca nu va accepta o solutie bilaterala cu Rusia, ci doar una (si doar una buna) in formatul 5+2.Intalnirea de maine ar putea fi inceputul unei practici bune care si-a demonstrat eficienta in multe din noile state membre UE unde presedintele, premierul si, mai ales, ministrul de externe in mod regulat si neformal obisnuiau sa aiba pranzuri regulate cu ambasadorii UE si reuseau sa stabileasca niste raporturi de incredere foarte apropiate cu acestia.Noi nu avem aceasta practica. Nu-i de mirare, ca multi ambasadori europeni nu intotdeauna cred ceea ce aud din surse oficiale si sunt predispusi (nevoti) sa faca propriile intrepretari si deductii (asa cum o fac si analistii). Sus-pusii se supara. Dar degeaga, caci tot acesti ambasadori nu o data au citit minciuni si abureli crase in aceleasi surse oficioase (cateodata chiar de la evenimente la care ei au participat).Nu-i incredere in ce spune si face conducerea Moldovei. Asta este realitatea, chiar daca, cum spun cei de sus, ea se bazeaza pe o perceptie gresita (in relatii internationale perceptiile foarte usor se transforma in realitati). Presedintele Voronin nu trebuie sa se ascunda de la aceasta problema si sa se prefaca ca ea nu exista. Iar cei obligati sa-l informeze despre lumea din jur, trebuie sa-si faca cinstit datoria si sa nu-i cante diferambe. Altfel ii fac rau si lui si Moldovei.Problema neincrederii in politica externa a Moldovei are multe origini si cauze. Nu e cazul acum sa ma extind, decat sa spun ca cea mare din ele este ca Moldova nu a reusit sa stabileasca o istorie de credit curata (iar istoria cu Memorandumul Kozak ne-a patat atata incat mai avem mult sa ne spalam imaginea si, cat de neplacut nu ar fi, chiar trebuie sa explicam lucruri care pentru conducere par evidente, inclusiv ca nu suntem minciunosi sau prosti). Restul doar agraveaza aceasta problama de fond - incoerenta politicii, confuzia mesajelor, incompetenta multor ambasadori, rivalitatea adusa la paranoie dintre presedintie si Externe, absenta de facto (de ieri si de jure) a unui consilier de politica externa al Presedintelui, sfidarea unor reguli de baza de comunicare si protocol - sunt doar cateva exemple insiruite la intamplare.Deci problema exista. Ea trebuie recunoscuta si reparata. Intrevederea de maine de la Condrita ar putea fi un pas in aceasta directie.Dar ar putea fi invers...Totul depinde de cat de sincer si deschis va fi Presedinte si daca nu va incerca folosirea acestui format pentru o actiune de PR (intern si extern)... asa cum a facut cand a convocat ambasadorii in ajunul proiectatei semnari a Memorandumului Kozak pe 20 noiembrie 2003.Cum spunea un european, Steinmeier si Solana chiar au crezut ce le-a spus Voronin pe 18/19 iunie. Aveau anumite dubii, dar dupa discutia cu Voronin s-au calmat. In capul lor este pur si simplu de neconceput ca dupa asemenea asigurari, cineva ar putea sa faca ceva separat cu Moscova contrar celor ce a promis. Sunt oameni seriosi si ii trateaza pe cei cu care vorbesc ca pe niste lideri responsabili. Cum altfel?Dar daca dupa asemenea discutii Moldova o i-a haisa si vine cu o surpriza, cum ar fi, de exemplu o solicitare fata de Occident sa sustina, adica sa legitmizeze, un compromis prost pe care l-a convenit in discutii confidentiale cu Zubakov si Putin (tet-a-tet-ul de la Moscova se pare ca a durat 2 ore), atunci s-a zis cu perspectiva europeana a Moldovei. Si cu increderea fata de Moldova (si nu doar fata de conducerea ei). Si nu ar fi deplasat sa spunem ca unele tari europene ar putea fi chiar foarte multumite de o asemenea evolutie in urma careia incomoda intrebare cu care tot ii bat la cap si balticii, si romanii, si polonezii, si ungurii "trebuie sa facem ceva cu Moldova" va primi un raspuns simplu si natural - "Moldova si-a ales singura locul. Intrebarea e inchisa".Deci, alegerea ne apartine. (fostul diplomat din mine a sters prima varianta - "Alegerea va apartine, domnule Presedinte").PS Saptamana trecuta, la Brussels Presedintele s-a intalnit si cu Secretarul General NATO Jaap de Hoop Scheffer. O discutie buna, din cate inteleg. Scheffer ne-a multumit si pentru pozitia principiala la conferinta FACE de la Viena si pentru ca ne-am alaturat, dupa ezitari, la declaratia finanala a NATO despre Moldova. Probabil, dl Voronin a dat aceleasi asigurari ca nu va semna nimic separat cu Rusia si ca formatul 5+2 e Biblia noastra. Si, probabil, dl Scheffer l-a crezut asa cum l-au crezut si Solana cu Steinmeier. Doar ca poate nu la toate 100%.Caci a avut cu el si o alta intalnire, la Chisinau, pe 5 noiembrie 2003, cand Scheffer era Presedinte-in-exerctiu al OSCE. L-a intrebat atunci de un acord separat pe care Moldova l-ar fi negociat cu Rusia. Presedintele, privindu-l in ochi, l-a asigurat ca nu este informat corect si ca noi nu negociem nimic cu Rusia in secret si ca este, in genere, de neconceput ca Chisinaul s-ar intelege cu Moscova pe la spatele Occidentului (cam asta a fost si mesajul lui la intalnirea cu Scheffer de la Eindhoven din septembrie 2003). In timpul acesta Scheffer a primit un biletel de la un membru al delegatiei sale in care scria in engleza "El nu spune adevarul" (in original suna mai dur). Scheffer s-a intors la el si i-a dat de inteles cu ochii "eu stiu". Asa a fost in 2003. Si o buna bucata de vreme, dupa ce a venit la NATO, Scheffer nici nu vroia sa auda de Moldova. I-a trecut. Dar a luat ceva timp. Acum are mai multa incredre. Dar de se mai intampla o data o asemenea "scapare", vor fi multi care vor fi tentati sa puna cruce pe noi cu tot cu ambatul nostru european. De se supara cineva si-mi spune ca-s Toma necredinciosul, sorry, dar stiti vorba cu suflat in iaurt. Numai ca daca as putea fi sigur ca-i iaurt, nu suflam.
Moldova - un posibil hug regional feroviar
In loc de P.S.Vorbind despre PND si perspectiva noastra europeana, am folosit metafora trenului si garii. Iata ca, fara nici un fel de metafore, gasesc in acest proiect de PND (de altfel, o baza buna pentru discutii) urmatorul obiectiv interesant (p. 32):- "Examinarea oportunitatii construirii unor tronsoane cu ecartament euoropean pentru a asigura accesul facilitat al exporturilor moldovensti pe piata romaneasca".Pai, daca pentru perioada 2008-2011, noi ne propunem abia sa ne dumirim daca este oportun sau nu sa construim acest tronson de cale ferata (si nu sa-l dam in exploatare), atunci apar intrebari serioase cat de bine intelegem care-s prioritatile reale. Mai ales ca gasim resurse sa contruim tot felul de alte portiuni "strategice" . Poate ca asa, conectand cu ecartament sovietic Giurgiulestiul cu Cahulul, Revaca cu Cainarii ne vom apropia de realizarea unui alt obiectiv din proiectul PND "transformarea sistemului national feroviar intr-un hub regional prin oferirea unei game largite de conexiuni si tranzit regional". Novye Vasiuki 2.Iar acum un pic de realitate: Un foarte bine informat si competent nou-european, fost negociator-sef al tarii sale cu UE, ne povestea recent ca pe la sfarsitul lunii ianuarie, intr-un comitet al Comisiei Euoropene se discuta strategia dezvoltarii retelei soselelor auto in regiunea noastra. Discutia era la nivel de planificare strategica, in baza careia urmau a fi facute deciziile mari cu privire la alocarea finantarii (pana pe la 2012, daca nu ma insel). Se discuta un subiect simplu, dar de mare relevanta si pentru Moldova: extinderea unei viitoare magistrale auto care va strabatea Romania pe linia Vest-Est catre Est in Ucraina si Rusia. Si erau 2 optiuni - una din Moldova romaneasca prin R.Moldova si mai departe, iar cealalta din Moldova romaneasca direct in Bucuvina de Nord si mai departe. Am inteles ca reprezentantul roman pleda pentru prima optiune (si asta in toiul crizei prin care treceau relatiile noastre cu Bucurestiul la acea vreme), dar Comisia a hotarat ca e mai simplu si practic de ocolit Moldova (acest viitor "hub regional").Cel care mi-a spus despre aceasta, nu exclude ca decizia a fost facuta si urmare a unor interventii energice pe care le-ar fi facut Kievul. Bravo lor, dar in schimb noi ne propunem sa devenim un nod feroviar cheie al regiunii, desi inca urmeaza sa mai examinam asupra oprtunitatii constructiei unui tronson Chisinau-Ungheni cu ecartament european. Intr-adevar, la ce sa ne grabim, poate intre timp hotaraste Evropa sa construiasca un ecartment compatibil cu noi pe segmentul Viena-Nicolina (iar cu banii economisiti construim o nou tronson prin Republica - Orhei-Hancesti).
din nou despre filiera Balcanilor de Vest
Partea II. Continuarea din postarea precedenta:.. daca ar fi sa definesc intr-o singura fraza care este acest cadru extern in care trebuie ancorata strategia pentru urmatorii trei ani, as spune ca cel mai important este sa asiguram o mobilizare maxima a resurselor si eforturilor pentru a pregati cat mai bine Moldova pentru ca sa ne putem prezenta prin 2010/2011 de o maniera credibila si convingatoare cauza in fata UE si sa cerem recunoasterea perspectivei noastre europene si un road map clar in vederea realizarii acesteia...Asta e miza reala - sa reusim sa schimbam intr-atat situatia pe teren incat sa avem suficiente argumente sa convingem UE sa ne scoata din pachetul de (non-) perspective europene pe care il impartasim cu Ucraina si sa ne acorde tratamentul aplicat statelor din Balcanii de Vest. Pentru aceasta trebuie sa facem asa ca UE sa simta ca aici intr-adevar lucrurile s-au transformat calitativ si ca obiectiv avem motive sa pretindem sa fim transferati intr-o alta categorie de state.De ce 2010? Fiindca atunci cred ca UE ar putea in mod serios sa reviziteze politica sa fata de tarile din Balcani din anticamera Uniunii (subiectul este aproape inghetat astazi), odata ce va reusi sa solutioneze actualele propleme interne si sa-si revina de la "indigestia" provocata de ultimul val al extinderii. Mai ales daca lucrurile vor incepe sa se miste spre bine in Serbia - pilonul intregii regiuni - prin 2010/2011, UE ar putea sa-si ridice in sfarsit ochii de la propriile probleme la ceea ce se intampla in jurul ei si sa decida acordarea unei foi de parcurs mult mai clare pentru Balcanii de Vest.Este o ipoteza de lucru. Nimeni nu poate garanta ca anume asa se va intampla sau ca nu se va intampla nimic extraordinar care va schimba toata logica relatiilor UE cu Balcanii. Dar cred ca anume aceasta este o prezumtie realista care poate fi luata ca cel mai probabil curs in care se vor dezvolta evenimentele.Dar trebuie spus clar: acesta ar putea fi, si probabil va fi, un ultim tren (vagon) pe care l-am putea prinde pe directia UE pentru foarte multi ani de zile. Poate chiar decenii (in speta daca in el va intra, cumva, si Turcia). De fapt, trenul nici nu trece prin gara noastra si, daca stam pe loc si ne ocupam doar de noi, de modernizare si sporirea competivitatii, facand abstractie de context extern si fara sa ne dam seama ca trebuie sa ne miscam in acelasi timp spre aceasta "gara imaginara", riscam sa stam mult si bine in asteptare, sa zicem prin 2013-2015 (sa zicem ca pana atunci devenim si frumusei, rotunjei, pieptanati si parfumati), intr-o gara prin care nu mai trec trenuri pe directia UE.Caci, de dragul salvarii cauzei europene a Balcanilor si, mai ales, a Turciei, si pentru a se putea apara macar cumva de criticile iminente din diferite zone (opinia pubilca, partide extremiste, eurosceptici, chiar unele guverne si tari ce nu mai doresc extinderea si diluarea UE), Europa ar putea sa declare transant si fara menajamente ca - "pana aici, asta e ultimul val, nu mai intra nimeni", cu alte cuvinte, "nu va temeti, dupa Balcani si Turcia ne oprim si nu ajungem pana in stepele Donului." Vor fi si multe alte hopuri pe parcurs, bunaoara legea referendumului in Franta, pe care de unii singuri nu avem cum sa le trecem, ci doar intr-un proces mai larg, iar Balcanii de Vest, par a fi singura compania la care ne-am putea "alipi".Acum nu ne putem! Degeaba incercam si doar enervam oamenii. Nu suntem vazuti - si nu suntem - stat balcanic. Mai nimeni nici nu sustine si nu intelege de ce vrem sa devenim balcanici (cand balcancii veritabili nu stiu cum sa fuga de Balcani). Nici macar cei mai devotati si intelegatori prieteni pe care ii avem, cum sunt Tarile Baltice, nu inteleg. Din 27 state membre UE, doar unul - Romania, ne sustine deschis in acest demers.Dar istoria cunoaste cazuri cand prin reforme si vointa politica concentrata statele pot sa "fuga" din contextul regional si sa redifineasca perceptiile despre apartentna sa geopolitica. Cine mai vorbeste astazi despre Baltici ca state post-sovietice?..Asa si noi, daca in cativa ani reusim sa schimbam - dar deabinelea si in profunzime - calitatea institutiilor, guvernarii, vietii, clasei politice, insfrastructurii (poate chiar si a mentalitatilor, desi asta dureaza) si vom putea crea o imagine de contrast si cu trecutul nostru de astazi si cu Ucraina (care, atentie!, acum este vazuta de UE ca fiind inaintea Moldovei), vom avea toate sansele si puterea morala sa cerem un alt tratament.Avem prieteni in interiorul UE dispusi, dornici si capabili sa ne ajute. Dar ei au nevoie de argumente. Noi trebuie sa le oferim. Dar cu ce le oferim noi astazi doar le complicam eforturile sa reziste vocilor care deja indeamna ca Moldovei sa i se indice clar unde ii este locul. In ajunul Consiliului de Cooperare UE-RM, in discutiile interne din cadrul UE, acesti prieteni ai nostri chiar s-au luptat si au insistat ca UE sa adopte o pozitie mai flexibila si intelegatoare, ca mesajul cu care il va trata pe Presedintele Voronin sa fie unul echilibrat, prezentat cu delicatete si sa lase posibilitatea deschisa a unui nou tip de relatie cu UE dupa indeplinirea Planului de Actiuni.Dar ce a fost la Brussels si Luxembrug - chiar daca in opinia unora din Chisinau pare ca e "prea putin, prea general si nimic concret" - a fost mai mult un avans Moldovei, o posibila ultima sansa. (probabil cei ce-l consilieza pe dl Presedinte in materie de politica externa vor explica semnificatia gestului facut de UE si de Presedintia UE, ca in ajunul unui summit crucial al Uniunii, insusi Ministrul Federal de Externe Steinmeier a venit si a stat in toate sesiunile cu dl Voronin. In mod normal, putea foarte simplu sa fie doar adjunctul sau).Dar si cei mai buni prieteni ne desconsiliaza sa mai insistam acum pe limbajul cu Balcanii de Vest si Acord de Asociere. In toamna, Ministrul finlandez de externe, in numele Presedintiaei UE i-a transmis omologului sau de la Chsinau un mesaj cat se poate de clar - "concentrati-va pe Planul de Aciuni, nu e timpul sa vorbiti despre Acord de Asociere". Nu s-a inteles. In ianuarie, la Brussels, cand a inceput din nou cu "Acord de Asociere", Ministrul Stratan a isterizat-o pe Comisarul Waldner - "Minister! Stop it! Stop it! I don't want to here it any more. How many times we told you, WE ARE NOT TALKING ABOUT ASSOCIATION, we are talking about Action Plan". Si iata iarasi, pe 18 iunie, la intalirea cu Javier Solana, Presedintele Voronin din nou i-a spus ca Moldova vrea "statut de asociere". Si uitandu-se la Ministrul Stratan, l-a intrebat: "asa e, Andrei?".Nu-i asa, dle Presedinte. Asa, faceti mai rau. Si cat nu ar vrea sa ne ajute unii europeni, nu vor putea face mai mult, pana nu demonstram clar vointa politica si performante reale si consistente in reforme. Pana nu vom fi convingatori ca facem reformele asa de parca noi avem nevoie de ele si de parca intr-adevar am facut o optiune pro-europeana bazata pe valori, nu pe calcule conjuncturale.Demonstrarea acestui lucru in fapte si trebuie sa fie punctul principal de referinta al cadrului extern in care vom implementa Planul National de Dezvoltare (caci dela el am pornit discutia).
Proiectul Planului National de Dezvoltare nu e ancorat in context extern
Am participat astazi la Forumul de lansare a discutiilor publice asupra Planului National de Dezvoltare (www.pnd.md). Este documentul de planificare strategica pe 2008-2011 care se va axa pe 5 prioritati (spre deosebire de SCERS, a carui loc il va lua PND, care icerca sa faca totul si in acelasi timp si fara o prioritizare clara). Prioritatile sunt - stat democratic, reglementarea conflictului, sporirea competitivitatii, dezvoltarea resurselor umane si dezvoltarea regionala. Este doar un proiect, pregatit de Guvern (de o echipa tanara si bine motivata care insufla incredere si este coordonata de Ministrul Economiei Igor Dodon care a avut azi o prestatie foarte buna) si care urmeaza a fi aprobat prin noiembrie dupa mai multe runde de consultari cu parteneri interni si externi. Azi a fost lansarea acestor discutii care vor continua tematic, in grupuri mai mici si in diferite orase.Nu am citit decat cateva capitole asa ca nu-mi dau acum cu pararea, cu atat mai mult ca majoritatea trebuiesc comentate de specialisti. Singurul obiectie conceptuala pe care as putea o face este ca desi isi propune sa fie un document Strategic, el este (cel putin in aceasta faza), mai mult un document tehnic. Nu plaseaza discutia intr-un context mai larg si nu trateaza problemele si prioritatile Moldovei din perspectiva contextului international si regional.Paradoxal, dar nici in cele 2 pagini ale introducerii, nici in anexa principala - "analiza desfasurata a situatiei", nici macar nu este pomenit obiectivul de integare europeana, UE in general sau Planul de Actiuni. Deci, toate prioritatile si actiunile propuse de realizat sunt analizate intr-un vid, singura legatura cu factorul extern despre care ar putea afla cititorul ar fi cea a impactului pe care-l are asupra R.M. dependenta de o singura piata de desfacere si "restrictiile la importul vinurilor in Rusia". Atat. Or, nu ne putem permite sa facem abstractie de contextul extern in care vom elabora si implementa strategia, ci obligatoriu trebuie sa facem un efort sporit pentru a-l intelege cat mai bine, deslusi principale riscuri, oportunitati si tendinte si a incerca sa stabilim ce avem de facut in tara anume din aceasta perspectiva.Dupa mine, daca ar fi sa definesc intr-o singura fraza care este acest cadru extern in care trebuie ancorata strategia pentru urmatorii trei ani, as spune ca cel mai important este sa asiguram o mobilizare maxima a resurselor si eforturilor pentru a pregati cat mai bine Moldova pentru ca sa ne putem prezenta prin 2010/2011 de o maniera credibila si convingatoare cauza in fata UE si sa cerem recunoasterea perspectivei noastre europene si un road map clar in vederea realizarii acesteia...(continui in postare separata)

Generat în 0.195 secunde.