Melodramă

Goală, pierdută printre cearşafuri

Privesc inocentă veioza de pe noptieră,

Fumul de ţigară izvorăşte din mucuri

Ce stau răvăşite şi stoarse în scrumieră.

Sorb ceaiul verde din cana transparentă,

Îmi înfing pofticioasă incisivii în ciocolata amară,

Materia cenuşie vâscoasă şi efervescentă

Se pulverizează în aer ca şi această oră crepusculară.

Rock-ul îmi zdruncină nervos timpanul,

Iar rimelul printre lacrimi se întinde pe faţă,

Îmbrăţişez calculatorul şi-i şterg ecranul

Ca să văd mai bine poza făcută astă dimineaţă.

Genele grele îmi închid pleoapele ca de metal,

Oftez adânc şi mă resemnez că nu ai să mai vii.

Astfel drama noastră a ajuns la final,

Ca mâine să reluăm totul de la actul întâi.