Un an de la semnarea IPAP...
Ministrul de Externe Andrei Stratan participa la Brussels la o sedinta a consiliului de cooperare a parteneriatului euro-atlantic in format 26+1 in cadrul careia vor fi evaluate rezultatele implementarii Planului Individaul de Actiuni al Partneriatul (IPAP). Planul a fost aprobat exact un an in urma, pe 6 iulie 2006, reprezentand un moment de revigorare a relatiilor noastre cu NATO. Cotitura de fapt s-a produs in iunie 2005 cand in ajunul votului din Parlament privind apelurile si declaratia pe Transnsitria, Presedintele Voronin s-a intalnit la NATO cu Secretarul General Scheffer si anuntat intentia Moldovei de a elabora un Plan Individual.Decizia respectiva a fost desigur una pozitiva si binevenita, dar adoptarea ei a venit cu o intarziere de cel putin 2 ani. Acesti doi ani de framantari, ezitari si semnale contradictorii pe care le-am trait din interior ca sef al Directiei Securitate Internatioala a MAE, pledand impreuna cu colegii din MAE si din Directie pentru o cat mai grabnica lansare a IPAP-ului. Acest nou cadru superio de colaborare dintre Alianta si tarile partnere a fost anuntat la Summitul de la Praga in 2002. Dupa interesul initial manifestat de conducerea tarii, chiar la inceputul negocierilor cu Rusia pe marginea a ceea ce urma sa devina cunoscut ca Memorandumul Kozak, in mai 2003, Presedintele a impus un adevarat embargou la acest subiect: nici un fel de discutii despre IPAP, fara aprobarea expresa a tezelor de catre Presedintie. Motivul era evident, sa nu iritam Rusia si sa nu-i dam argumente sa nu creada ca nu am fi prieteni, altminteri nu ne ajuta sa solutionam conflictul.
Intre timp alte tari bine-mersi, nu si-au facut asemenea griji, dar pur si simplu au acceptat ofertele si au reusit sa semneze planurile individuale cu mult ianinte noastra. Si nu doar Georgia, care, cu privirea fixata pe obiectivul NATO, imediat a acceptat ideea si la sfarsitul lui 2004 deja avea semnat un document ambitions, sau partenerul noastra din GUAM - Azerbaijan. Dar chiar si Armenia (2005) si Kazahstan - cu vreo jumatate de an inaintea noastra, prin ianuarie-februarie 2006. Scriu asta nu pentru a musamaliza importanta deciziei noastre, ci doar pentru a pune lucrurile in context, caci imi aduc aminte ca la vremea respectiva decizia Moldovei de a elabora acest Plan a fost prezentata de oficialitati si presa drept una aproape revolutionara.
De acea, cand totusi am declarat in iunie 2005 de la cel mai inalt nivel ca "ne intereseaza", parea ca suntem in pragul unei noi pagini in politica noastra externa, cand nu ne vom mai uita la fiecare pas peste umar gandinu-ne cum sa nu suparam Rusia si cum pana si cele mai inocente decizii vor fi intereptate la Moscova si Tiraspol (in cazul IPAP-ului un considerent major tinea si de reactia aripei ortodoxe din cadrul PCRM). In iulie 2005 am contribuit la o analiza publicata de Institutul East-West cu un titlu si subtitlu graitor:"Upgrading Relations with NATO - A Chance for a Real Reform of the Moldovan Armed Forces" si "Sansele IPAP-ului", pe care-l terminam cu urmatoarea fraza - "Cu toate acestea, IPAP-ul ar putea doar complementa si nicidecum substitui eforturile sustinute pe care trebui sa le depuna Moldova in lunile ce vor urma pentru a decide nivelul exact al angajamentelor si profunzimea pana la care ea este pregatita sa lase NATO sa o asiste".
- [...] Moldova’s overdue decision to develop an Individual Partnership Action Plan (IPAP) with NATO, announced during President Vladimir Voronin’s meeting with NATO Secretary General Jaap de Hoop Scheffer on June 7, raises hopes that most of the above-listed hurdles could be removed. The IPAP offers an efficient mechanism that would prioritise and organise all aspects of NATOMoldova co-operation (including in defence and military issues), facilitate coordination of the international assistance towards these goals, contribute to setting cost-effective strategy for the reform of the Moldovan armed forces, improving defence budgeting procedures and better coordination of inter-ministerial efforts. However IPAP can only capitalise on, but not substitute for, sustained efforts by Moldova that over the coming months would have to decide the exact level of its commitments and the depth at which it is prepared to let NATO assist itself.
In anul ce a urmat, expertii, in primul rand cei de la Ministerele de Externe si Apararii, au reusit cu sustinerea celor de la NATO si in baza unui mandat politic de la Presedintele Voronin, sa elaboreze un document bun. Despre ce s-a intamplat pe urma am scirs deja in postrea din 14 iunie - "IPAP-ul nu Merge". --
-- Dupa un avant ambitios si asigurari date ca intelegem ce inseamna angajamentele de reforme pe care ni le-am asumat, au inceput sa vina din nou semnbale confuze, care au facut ca astazi sa se creada despre noi la NATO ca nu suntem seriosi, ca nu stim ce vrem, ca nu putem face elementar distinctia dintre intentii de reforma si reforme si, ce-i mai grav, ca nu avem vointa politica sa implementam IPAP-ul, care se creaza impresia a devenit pentru Chisinaul oficial aproape o povara, care doar incurca in dialogul fructuos cu Rusia pentru rezolvarea conflictului. Comitetele de lucru specializate pe diverse aspecte ale reformei practic nu se intrunesc, personalul responsabil de implementarea prevederilor IPAP-ului in directiile specialiate ala MAEIE si MAP nu a fost suplimentat, iar la Misiunea noastra de la Brussels nu a fost trimis pana acum un reprezentant militar (o nimica toata s-ar parea, dar e un semnal cat se poate de clar pentru NATO a cat de serios ne pasa de acest plan).
Continui in postarea urmatoarea.
Sursa
2007-07-05 08:30:20