Fără milă şi fără remuşcări: curs de politică moldovenească

Atrocităţile săvîrşite de comuniştii care au pus mîna pe Basarabia s-au făcut privelişte tuturor şi părea imposibilă tăinuirea acestora de ochii justiţiei naţionale şi internaţionale. Politicienii moldoveni care s-au erijat în luptători anticomunişti, furînd astfel voturile basarabenilor naivi, nu au catadicsit să-l înfrunte în instanţă pe Voronin şi bandiţii lui organizaţi în structurile statului. Opoziţia s-a gîndit să facă cursuri de democraţie cu cei care răpesc, violează şi ucid pe oricine le stă împotrivă, chiar dacă ei ar fi mii şi s-ar afla adunaţi în faţa Preşedinţiei.

Pînă acum ni se spunea că “nu există probe”, de parcă cei peste 600 care au îndrăznit să mărturisească cele îndurate în comisariatele de poliţie din Chişinău (dar cîţi or fi şi cei care s-au temut să o facă?) nu au dreptul la justiţie în Republica Moldova. Ieri însă Ministrul de Interne Victor Catan a făcut publice într-o conferinţă de presă investigaţiile unei comisii de profil prin care se susţine că poliţiştii şi angajaţii Ministerului de Interne de sub conducerea ministrului comunist Gheorghe Papuc au practicat tortura în masă şi au reţinut ilegal sute de oameni pe motiv politic.

De ce oare nu a urmat reacţia liderilor partidelor de opoziţie, aflaţi acum în funcţii de conducere ale RM? Sau lupta lor cu comuniştii şi comunismul este doar o scrimă artistică şi nu un duel pe viaţă şi pe moarte? De ce nu pornesc procesul comunismului şi nu îl arestează pe Voronin a cărui vinovăţie împotriva propriului popor a fost dovedită şi nu are nevoie decît să fie confirmată de tribunal?

Sau poate că noua orînduire democratică din Moldova se regăseşte în acţiunile comuniştilor şi, odată ajunşi la putere, n-ar vrea să se lipsească de plăcerea idioată de a stăpîni mulţimile fără milă şi fără remuşcări?