Români peste noapte

Ieri a fost unu decembrie, ar fi trebuit să fie ziua națională a tuturor românilor, dar eu n-am simțit-o chiar așa. Motive sunt mai multe, dar voi opri la doar unul dintre ele. Și anume la atitudinea celor din jur.

Îmi amintesc cum în anii în care comuniștii erau la Putere, 1 decembrie aproape nu exista la Chișinău. Erau doar câteva grupulețe de tineri cu suflet mare și suflare românească pură, care serbau acest eveniment istoric. Și nu o făceau cu mare pompă, pentru suflet era de-ajuns să asculți „Deșteaptă-te române” și să pui o floarea în memoria strămoșilor noștri. Îmi amintesc cum colegii mei de liceu făceau glume pe seama mea, atunci când la 1 decembrie îmi puneam la ringtone-ul telefonului mobil imnul național al României. Îmi amintesc și de conducerea liceului care făcea spume la gură atunci când încercai să faci ceva pentru a serba această zi importantă. Nici la monumentul lui Ștefan cel Mare, la clădirea unde a fost „Sfatul Țării”, nici „piatra” de pe Alba-Iulia nu era prea multă mișcare.

În 2009 însă s-a produs o schimbare radicală de viziune a unora. Iar forfota în jurul acestei zile a luat proporții inimaginabile. Bine, nu mă refer la președintele interimar Ghimpu sau la Dorin Chirtoacă, aceștia doi sunt români de când îi știu, iar gesturile făcute ieri de cei doi nu pot fi decât salutate de mine. Am în vedere mase de oameni ce ani de-a rândul nu crâcneau în fața comuniștilor, ce vorbeau moldoveneasca sau în cel mai bun caz limba de stat, iar ieri se afișau cu pompă drept mari români. M-a scandalizat de-a dreptul atitudinea unor oameni ce timp de 8 ani îi țineau isonul lui Stepaniuc și lui Voronin fără crâcnire, iar ieri făceau glume pe seama lor și se dădeau drept fii ai lui Traian. Atunci m-am întrebat ce va fi în 2010 de 1 decembrie, dacă la Putere vor reveni comuniștii. Răspunsul e unul simplu: vor fi iar moldoveni și vor vorbi iar în limba de stat.