Ce cred la Brussels despre Planul de Actiuni

Partea 2

Ca in majoritatea evenimentelor similare, pentru mine valoarea principala consta nu atat in prezentarile si discutiile, chiar daca destul de neformale, din timpul sesiunilor de lucru, ci in special in posibilitatea de a discuta "pe sleau" in pauzele dinre ele sau in timpul prinzurilor/cinelor de lucru. Iata cateva din teze dintr-o discutie pe care am avut-o cu un european care, in virtuatea functiei si cunostintelor despre Moldova in context regional, chiar merita ascultat si auzit. Omul stie ce spune:

• Care-s perspectivele ca UE sa accepte in viitorul apropiat doleanta Chisinaului pentru un nou document in locul Planului de Actiuni? Pentru Comisie este preferabil ca Moldova in loc sa-si iroseasca resursele limitate si timpul pe negocierea unui nou document-cadru cu si mai multe ambitii, sa se concentreze pe implementarea PA. Si Comisia nu are (extra) resurse (si chef) sa se angajeze intr-un exercitiu steril de negocieri, in conditiile in care este limpede ca oricare va fi un eventual nou document cu Moldova in el vor fi reflectate cam aceleasi activitati din PA nerealizate pana in prezent.
• Din start Planul negociat de Moldova a fost prea ambitios. Moldova a incercat sa nu ramana in urma Ucrainei, neglijand ca nu are aceleasi capacitati de implementare. Chisinaul a cerut de la UE, ca o chestiune de principiu, ca PA sau sa fie la acelasi nivel cu cel ucrainean. Drept urmare, “Moldova s-a ales cu o palarie mult prea mare pentru capul sau”. Pentu Brussels era de la bun inceput evident Planul contine un set de masuri care fizic nu pot fi realizate in trei ani, dar Moldova a avut o prestatie mai dezamagitoare decat ar fi putut. Nu e rau ca fixezi obiective inalte. Asta te poate mobiliza si daca demonstrezi commitment, dar nu reusesti toate 120% fixate, ci 80% acest lucru se intelege. E altceva cand singuri insisti sa fixezi stacheta la 150% pentru ca la doi ani abia sa ajungi la 50%.
• Acum toata atentia trebuie sa fie pe implementare, pe low-key actions, not lofty declarations.
• Abordarea Moldovei este “spuneti-ne ce trebuie sa facem si va promitem ca o sa facem totul cum spuneti, numai dati-ne o perspectiva europeana”. Trebuie schimbata atitudinea: Moldova trebuie sa se lamureasca cu prioritatile si capacitatile sale si sa demonstreze ca intelege ca face reforme nu pentru UE, ci pentru propriul sau binele. Deci, trebuie sa fie pro-activa si realista, iar UE ar putea ghida si face recomandari. UE a acumulat o experienta foarte valoroasa in gestionarea unor astfel de relatii in anii de negocieri de aderare cu noile state membre. Aceasta expertiza si oamenii exista si pot fi de folos Moldovei, ajuta la evitarea unor greseli chiar si la nivel metodologic si spori mult eficienta. Dar primul pas trebuie sa fie facut de Moldova.
• Planul de Actiuni va fi extins - “rolled over” (se pare ca este deja un termen consacrat, in orice caz l-am mai intanit si la alti interlocutori). De altfel, cel mai probabil acelasi lucru se va intampla cu Ucraina. Insa Ucraina avanseaza pe negocierea unui “acord consolidat” care va inlocui APC. Nimeni nu neaga dreptul Moldovei la un asemenea acord. Doar ca intai e nevoie de demonstrat vointa politica clara si progrese pe PA si Moldova sa nu se fixeze pe denumirea documentului – este contraproductiv sa ceara acum Asociere.
• Perceptia este ca Ucraina a avansat mai mult cu reformele. Plus in cazul Ucrainei, UE are si niste considerente strategice (e o tara prea importanta) care fac ca Brusselsul sa fie uneori mai flexibil si indulgent.
• E posibila decuplarea Moldovei de Ucraina si obtinerea unei perspective mai clare, sa zicem in cazul in care reusim sa depasim Ucraina la capitolul reforme, buna guvernare etc? Pe termen scurt si mediu este greu, aproape imposibil. Orice nu s-ar spune, UE gandeste in categorii de precedente si vor fi multi care imediat vor invoca acest argument – daca ii dam Moldovei perspectiva clara, maine va bate Kievul la usa si ne va forta sa-i dam si lui? Insa, sigur, in cazul in care contrastul este EVIDENT si PALPABIL in avatajul Moldovei, UE ii va fi greu sa nu diferentieze tratamentul. In prezent, tot mai mult accent se pune pe incurajarea progreselor prin oferirea de recompense sporite tarilor care avanseaza si retragerea recompensilor de la cei care stagneaza. Cu toate acestea, pentru a depasi rezistenta UE la precedente, Moldova trebuie sa fie nu cu un cap, ci cu doua-trei in fata Ucrainei.
• Comparatia Ucraina-Moldova la capitolul democratie functionala. In mod paradoxal, cu toata degringolata institutionala si haosul din Ucraina, ea avanseaza mai bine spre incetatenirea unor reguli de joc democratic. Politicienii si electoratul se obisnuiesc cu competitia si confruntari de interese nu doar in plan politic, dar in media, in business. Aparenta stabilitate din Moldova si absenta unei competitii reale (inclusiv gratie concentrarii puterii politice si economice intr-o singura zona) nu permite practicarea democratiei in viata de zi cu zi si dezvoltarea unor deprinderi de comportament democratic.
• Totusi, UE a sporit considerabil implicarea sa in Moldova, inclusiv prin dublarea asistentei. Ca tara mica, Moldova poate fi transformata mult mai repede si eficient decat Ucraina. Nimeni nu abandoneaza Moldova.
• Moldova are si alte avantaje pe care nu le are Ucraina. Fara a supralicita, dar argumentul latinitatii este unul deloc neglijabil. Moldova e singura tara europeana vorbitoare a unei limbi latine in afara UE. Istoria si cultura comuna cu Romania nu pot sa nu conteze in avansarea perceptiei despre Moldova ca tara europeana, cu vocatie de membru. Fata de Georgia, Armenia, dar chiar si Ucraina unii ar putea avea dubii cu privire la europenitatea lor, in cazul Moldovei lucrurile sunt lamurite.
• Atentie la Paris. Desi acum Franta nu este un avocat al perspectivei europene pt Moldova, ba chiar dimpotriva se impotriveste si este foarte atenta sa nu cumva sa se schimbe ceva in limbajul UE fata de Moldova (care ar putea fi interpretabil ca aluzie la acordarea perspectivei), va veni momentul cand Franta va sustine Moldova francofona, poate chiar va fi o sustinere hotaritoare. Nu neglijati francofonia si factorul limbii franceze (sfatul nu vine de la un francofon). Pentru Romania si Bulgaria a fost important. (totusi, sa nu uitam ca in 2000-2001 anume Franta a rezistat cel mai mult la includerea noastra in Pactul de Stabilitate).
• Romania. Lumea nu prea intelege ce se intampla cu relatia dintre Chisinau si Bucuresti. Este evident, ca politica Bucurestiului si in special a Presedintelui Basescu nu e deloc helpful. Basescu foloseste subiectul pentru a obtine puncte in jocul politic intern. Dar la Chisinau asta pica prost si alimenteaza noi suspiciuni. UE nu prea are parghii de control asupra Bucurestiului. Ele erau mult mai puternice pana la aderare, dar nu au fost utilizate in acest scop. Atunci asta nu parea o problema importanta. Dar oricine crede ca UE ar sustine ideea Romaniei Mari sau ca UE ar fi binecuvantat tacit asa-zisa linie revizionista a Bucurestiului fata de Moldova - greseste.
• Dar cand lucrurile vor intra in albia normala si va fi o relatie corecta, Chisinaul se va putea convinge cat de important este sa aiba un asemenea sustinator ca Romania in interiorul UE.
• Vorbind de Romania, voci importante in interiorul Uniunii consdera ca UE a gresit primind Romania in 2007, in conditiile in care ea nu a fost suficeint de pregtita (la fel ca si Bulgaria). Dupa aderare, au erupt toate problemele tinute pana atunci sub presh, iar UE nu mai poate influenta atat de mult (mai ales ca din punct de vedere politic nu e prea comod sa activezi tot felul de clauze sau sa apostrofezi la fiecare pas un stat-membru). Multi isi aduc aminte acum de greseala pe care a facut-o UE admitand in 1981, "prematur", Grecia in UE, la fel din considerente mai mult politice pe fundalul multor domenii nereformate. A fost nevoie de un intreg deceniu ca Grecia sa se puna pe picioare din interiorul UE, in timp ce daca era in proces de aderare acest lucru ar fi luat doar 2-3 ani. La fel s-ar putea intampla cu Romania.