salvate în draft (1)

Am vrea ca El să vină şi să ne dea o odihnă trândavă, dar El vine ca să ne înveţe să renunţăm la păgânătate şi să luptăm lupta cea bună a credinţei; ori nouă lucrul acesta nu ni se pare tocmai plăcut.

Firea noastră vrea să păşească imediat pe tron, dar Hristos se oferă să ne ţintuiască întâi pe lemn şi să ne răstignească carnea cu plăcerile şi poftele ei; însă noi ne temem de aşa ceva ca de moarte.

Noi aşteptăm să fim purtaţi de îndată pe muntele Tabor, ca să vedem slava Sa negrăită; El ne conduce la Ghetsimani ca să veghem şi să ne rugăm, sau la Calvar ca să suferim şi să murim alături de El; astfel noi dăm înapoi, şi nu alegem să-L cunoaştem.

Nerăbdarea noastră dictează că El trebuie să schimbe imediat noaptea în zi; însă, în loc să se arate ca soarele la amiază, El poate să apară doar ca Luceafărul de dimineaţă.

Acest lucru ne distruge speranţele, dispreţuim ziua începuturilor slabe, şi nu considerăm că o manifestare atât de sărăcăcioasă este demnă de luat în seamă sau apreciat.