Râsu’-plânsu’

Preşedintelui Clinton, spune Monica Lewinsky, îi place să se joace. “În decurs de un an şi jumătate, ne-am jucat de 12 ori”, spune în cartea ei stagiara de la Casa Albă.
Zilele trecute, am asistat la un fenomen care a bulversat minţile multor oameni ca şi mine. Preşedintele “jucător” s-a jucat, pe o scenă din Prahova, cu faţa unui copil. Putem concluziona, fără dubii, că expresiile “păsărică”, “puiuţ de comunist”, “ţigancă împuţită”, sunt jocuri de-ale preşedintelui Băsescu dăruite cu drag naţiunii române.
S-a disecat filmuleţul. S-a spus că braţul băsesc are o poziţie nefirească, faţa copilului s-a dezintegrat în momentul loviturii, că apare un zig-zag pe haina preşedintelui etc. Din păcate, viaţa nu are timp să aştepte rigoarea. La ce bun atâta rigoare când, pus în faţa faptului împlinit, preşedintele a ezitat, a zis că se mai gândeşte, că “poate copilul m-a înjurat”. Trei ore după aceea, la sediul staff-ului său electoral, la miez de noapte, am văzut un preşedinte speriat, hăhăind ca să-şi mascheze emoţiile.
De unde totuşi comparaţia Clinton-Băsescu?
Scandalul “rochiţei albastre” şi, respectiv, scandalul “palmei vibratoare” ar trebui să aibă în comun episodul depunerii de mărturii sub jurământ. Omologul american al lui Traian Băsescu a depus, pe 27 ianuarie 1998, o depoziţie în care nega orice fel de relaţie sexuală cu Monica Lewinsky.
Dacă urmărim axa cronologică a declaraţiilor lui Bill Clinton cu referire la acel scandal, ne sar în faţă, precum directa preşedintelui, următoarele enunţuri:
“Nu am avut relaţii sexuale cu femeia aceea.” (27 ianuarie, 1998)
“Am avut o relaţie nepotrivită.”(17 august, 1998)
“Îmi pare rău.” (4 septembrie, 1998)
“Regret profund.” (9 septembrie, 1998)
“Am păcatuit.” (11 septembrie, 1998)
“Vreau să spun din nou cât de mult regret.” (12 februarie 1999)
Deşi a jurat cu mâna pe Biblie şi pe Constituţia americană, Bill Clinton nu s-a sinchisit să mintă. După episoadele “Dragă Stolo”, “Îmi dau demisia în 5 minute”, “Am intrat în RE-CE-SI-U-NE” şi “În perioada următoare ieşim din criză” (fără a menţiona şi efectele crizei, mai aspre decât criza în sine), nu ne-ar mira să-l vedem săptămâna viitoare, chiar înaintea alegerilor, pe preşedintele Băsescu îngenuncheat, ca într-un dans ţigănesc, în faţa Constituţiei României şi cu mâna pe Biblie.
Actorul Traian Băsescu poate face orice. Nu-l trădează nici retina ochilor, căci este un băiat cu ochi albaştri!
Doar alegătorii mai pot corecta ceva, cât se mai poate…