Pînă a fi paranormal — să fii normal, pur şi simplu! /iu tsu/
După victoria din 31 august 1989 viaţa politică din Moldova s-a domolit şi la Teatrul de vară lumea era chemată /prin octombrie/ de Juna — vestita magiciană, o fiică reprezentativă a orientului. Am mers şi eu, chiar dacă nu credeam în ea, de fapt ca însoţitor al unei prietene paranormale /care azi o face pe mai normala ca mine şi e judecătoriţă/.
Surpriza mea — pe scenă alături de Juna, în trio, au evoluat doi mari bărbaţi /la modul cel mai direct/ ai neamului: Nicolae Sulac şi Andrei Strîmbeanu, care nu au fost de plancton. Au povestit cum ia lecuit prietena Juna, Nicolae a şi cîntat la rugămintea fierbinte a acesteia. Am înţeles că au şi o asociaţie la temă.
Repet, eram sceptic, azi regret. Fiindcă cu adevărat Juna a făcut minuni; nu ştiu cum şi cu ce a atins testiculele celor doi, dar iată că ambii s-au reprodus la vîrstă înaintată. De aici şi titlul: Doina Sulac ar putea fi rodul magiei Junei… La fel şi copiii recenţi ai lui Strîmbeanu.
Supărarea mea: în loc să ne povestească cum Juna l-a atins, cu ce etc, acest bărbat adevărat «face filosofie, politică». Iar noi rămînem ignoranţi la aşa un capitol important — cel al reproducerii. Interesele demografice ale neamului cer ca Strîmbeanu să ne iniţieze în secretele sale /cu ale Junei/, dar şi s-o lase mai moale cu filosofia, că oricum aici e moale de tot.
Iurie Ţurcanu

Pis. Titlul e desigur de împrumut. Dacă ştii de unde, ai dreptul să şi comentezi, dacă nu ştii – nu ai acest drept, stimate cetitorule..