Dacă nu ştiţi ştirea, ap Ministerul Invatamantului a hotărât să introduca religia în instituţii de invătământ. Nu se precizeaza la moment de CARE religie merge vorba şi nici cât de OPŢIONAL e acest obiect…

Cică e totuşi de religia creştin-ortodoxă şi că ar fi obligatorie… Se INDUC (vezi interviurile luate şi opiniile date) astfel de argumente că elevii (poporul ) ar trebui să îţi cunoască religia, că e tezaur, că asta ne-a făcut români şi alte idei doar pro…

Eu zic că guvernul-ministerul greşesc prin astfel de hotărâri!

Creştinismul a supraveţuit de minune şi fără ca stră-stră- bunicii noştri să frecventeze vreo şcoală! Straniu cum au cunoscut principiile religiei creştine… ??? Nimic mai simplu – pentru că educaţia religioasă întotdeauna a fost făcută în cadrul familiei.

Plus, pentru ce tre’ de o băgat un obiect care nu o să aducă elevilor nimic nou (familia a fost atentă să nu rămână ignorant)? Nici nu menţionez faptul că un obiect în plus va ingreuna şi aşa programul încărcat al elevilor. Şi apare apoi problema elaborării curricumului şi alegerii cadrelor… să fie profesor sau preot? Oare câtă obiectivitate băgăm?

E necesar de explicat că hotărârea dată încalcă drepturile elevilor de altă confesiune? Vezi Constituţia* articolul 10, paragraful 2 – Dreptul al identitate. Iar conform art. 16 (2) toţi cetăţenii RM sunt egali în faţa legii. Articolul 31 e explicat clar că statul garantează liberatatea conştiinţei tuturor cultelor aceleaţi drepturi şi acces la populaţie. Articolul 35 (8) despre Invăţământ e clar că statul e laic! (-;

Reiese că prin hotărârea dată guvernul încalcă Constituţia RM şi alte Tratate şi DeclaraţiiIinternaţionale … Not good

Şi vă mai spun din proprie experienţă că chiar având lecţii de religie (clasa 5-6), nu am aflat nimic nou. Eram obligaţi să învăţăm rugăciuni de câteva foi, să ştim cum trebuie să ne facem crucea, unde tre să ne rotim că ea să fie corectă, povesteam pildele din biblie şi ni se explica ceea ce şi aşa era clar. Dar pe noi, fetele, ne interesa doar discuţiile de tip “ce drăguţ şi frumuşel e părintele!!!”

Eu am avut multă răfuială cu identitatea mea religioasă: am fost şi creştină atroce şi ateie, am incercat iehovismul şi apoi ipoteza energiilor cosmmice…, toate din cauza răspunsurile celor din jur legate de datinele religioase intotdeauna erau de tipul “aşa trebuie / aşa se face / nu stiu / intreabă pe altcineva/ Dzeu ii e placut astfel” , nemaizicând de mirarea de a descoperi câte elemente similare au religiile intre ele ! Ai zice că creştinismul e plin de erezie.  Iar lecţiile de religie nu m-au luminat.

Studierea filosofiei m-a deplasat de la ideile practicilor religioase către etica acestora. Iar media mi-a dat pe farfurioară conflicte locale şi mondiale bazate pe diferenţele religioase al grupurilor de oameni…. Se observă că popoarele axate pe religie sunt de obicei foarte intolerante şi agresive …

Plus, multitudinea de idei intotdeauna duce la dezvoltarea gândirii critice care asigură dezvoltarea individuală şi per comun al populaţiei, respectiv al societăţii, ţării. Doar să nu fie asta o problemă.

Păi ce făcem atunci?

Religia , dacă se vrea in instituţiile de invăţământ , să se introducă doar prin asigurarea multitudinii de confesiuni, de exemplu prin obiectul de “Religiile lumii” sau “Istoria religiilor” şi care să fie să fie opţional. Doar aşa şi lupu e sătul, şi oaia întreagă, impăcând constituţia, asigurând obiectivitatea invăţământului şi dezvoltarea spirituală a populaţiei.

.

ps. stiu ca exista un articol de Enervant, eu am analizat problema din alt punct de vedere

* editia 2000