Iată că subiectul predării culturii ortodoxe în şcoală a început să fie abordat şi de opinia publică liberală, care a început să vocifereze despre „încălcarea flagrantă a drepturilor omului”, „prozelitism ortodox”, „talibanizarea copiilor” şi restul prostiilor.
Înainte de a debita tâmpenii, liberalii noştri ar trebui să analizeze situaţia socio-demografică din ţară pentru a se convinge că la acest moment, ţara noastră este una din cele mai îndepărtate de valorile creştine din Europa: avorturile prosperă ca niciodată, rata divorţurilor este una din cele mai mari din lume, familiile se destramă, tinerele noastre au umplut bordelurile din Europa, ce sunt toate acestea dacă nu consecinţele lipsei unei axe de valori, lipsa unei verticalităţi morale, lipsa unei identităţi religioase şi naţionale?
Basarabia este cu piciorul în groapă, suntem în agonie şi nici un fel de „democraţie”, „libertate”, „eurointegrare” nu ne va putea ajuta. Unica direcţie pe care trebuie să o adoptăm este reîntoarcere la valorile spirituale româneşti, iar educarea tinerilor în spiritul credinţei strămoşilor noştri este primul pas spre o renaştere naţională.
Mă întreb de ce oare liberalii noştri au tăcut atunci când s-a încercat pervertirea copiilor noştri prin aşa obiecte idioate cum ar fi „Deprinderi de viaţă”? Ce şcoală vrem noi să avem: o fabrică de prostituate şi perverşi sau o şcoală de oameni cinstiţi şi morali?
De ce se teme, de fapt, liberalului, ateului, sectantului? De adevăr? Dacă copilul sectantului nu este afectat de promovarea ateismului în şcolile noastre, de ce sare ca ars când e vorba de studierea culturii şi istoriei civilizaţiei în căreia aparţine neamul nostru?
