Totul a început de la un gînd. Banal, de altfel. De ce e atît de odiată singurătate? Tuturor li-e frică, am fobiezat-o, i-au pus scufiţă neagră pe cap şi o stigmă în frunte...Ebbene, merită. E plictisitoare, depresivă, mai mult - e înfricoşătoare...dintr-un SINGUR motiv: nu ştii cît îi durează permisul de şedere.
Şi uneori te întrebi " da' dacă rămîne pentru totdeauna?" Tristă perspectivă, nu? Cearşafuri reci, veşnic mirosind a damă, frigider de "nutriţionistă", garderoba pline de fuste şi ciorapi de mătase..nicio cămaşă largă în care ţi-ai ucide dorul sau somnul, niciun pantof gigant printre francezine, nicio cravată aciuată cîndva din anxietate sub sofă.
Dam, de-a dreptul trist...
Şi totuşi singurătatea nu se dă după uşă, nu ar trebui să se dea după uşa inimii din primul impuls de frică...căci de obicei, acel gol se umple greşit. Băgăm oameni în suflet doar pentru a ne convinge că mai putem cuceri, revenim la poveştile din trecut deja expirate doar pentru că ne simţeam de-a dreptul fericiţi atunci şi încercăm să sfidăm timpul, să-l întoarcem înapoi...ne ataşăm din oameni din primul surîs, din prima invitaţie sau din a doua..nu pentru că o vrem, ci pentru că nu vrem singurătatea. Şi aici greşim.
Ea vine nu cînd îi abate ei, ci vine premeditat..din dezamăgire, sau din incompatibilitate, sau dintr-o profesie obsesivă şi mîncătoare de timp, dintr-un viciu greu de suportat, din prostie...ea are motive să vină.
Şi nu e cazul să o ignori, să o sfidezi sau să simulezi că nu îi simţi prezenţa...e cazul să o accepţi. Şi să o studiezi.
Oamenii ce fug de dînsa nu se încred în sine destul, nu se respectă suficient, nu ştiu cît de mult preţuiesc...de asta se întreabă " şi dacă rămîn singur/ă? " Şi dacă nu te va mai iubi nimeni?
Păi, e cazul să răspunzi sincer la întrebare pentru care ai deja un răspuns. Toţi ştim unde suntem slabi, unde s-ar mai putea de sculptat, de cioplit în vreun nărav prost, de siliconizat nişte creieri sau abilităţi..ACUM e momentul să o faci, căci ai timpul..şi ea a venit să te înveţe ceva, a venit cu un mesaj. Nu a alunga prea repede, căci ea are bun simţ, de obicei..şi ştie cînd să plece.
