Un caz ieşit din comun a fost reflectat de mai multe ziare, canale de televizune şi agenţii de presă. Un tânăr de 17 ani a violat o bătrână de 71 de ani, şi nu o singură dată, ci tocmai de 3 ori. Sunt difuzate anumite fragmente din investigaţie, în care violatorul dă amănunte, fiind interogat de anchetator. Până aici totul se derulează conform scenariilor folosite de presa galbenă, fiind cunoscută lăcomia ei pentru amănuntele şocante.

Mai departe însă, presa cu pretenţii de sobrietate şi decenţă, începe să contureze profilul infractorului. Acesta este “…dintr-o familie social-vulnerabila si este educat doar de mama“. La ce bun precizarea asta, chiar nu-i văd rostul! Căci, subtil, se induc nişte asociaţii, presupoziţii, acuzaţii, grupul-ţintă fiind adolescenţii crescuţi doar de un singur părinte, de regulă de mamă. Parcă nu ţin minte să se fi invocat vreodată faptul că un anumit infractor are şi mamă şi tată, că familia este armonioasă (poate doar în cazuri extraordinare). N-ar fi corect să se aducă şi o statistică în aceste cazuri, dacă ziariştii tot sunt  pasionaţi de amănuntul biografic, care să ne informeze privitor la mediul în care locuieşte infractorul, despre componenţa familiei şi altele, să se facă o corelaţie între criminalitatea celor educaţi în familii complete şi a celor care cresc în familii incomplete?

Deci e clar că descrierea conţine în sine şi o anumită concluzie, direcţionând subtil interpretarea şi “explicând” mobilul crimei. Dintr-o împuşcătură, sunt omorâţi doi iepuri deodată. Explicaţia face oarecum inteligibilă crima şi pune la zid familiile incomplete – un eventual focar de delincvenţă, stigmatizându-le încă o dată, dar totodată elogiază instituţia Familia, anume cea compusă din ambii părinţi, evidenţiindu-i valoarea şi capacitatea de a preveni Crima.