Moto: “Daca majoritatea e intr-un fel iar tu esti cioara alba, in loc sa te infrunti cu majoritatea ar trebui mai intii sa te intrebi pe tine instuti: “oare eu sunt normal?”” (Witcher)
Vapros kaneşna interesnâi, însă e practic imposibil de dat răspuns la întrebarea ta, Witcher, în lumea modernă (dacă eram habotnic, aş fi spus “lipsită de repere”), în care termenul “normalitate” nu reprezintă o esenţă, ci este relaţional, contextual. Probabil, vei fi extrem de uimit să afli că normalitatea nu mai este sinonimă cu heterosexualitatea, că societăţile cu democraţia avansată sunt pluraliste, cu multiple centre de interese, care îşi confecţionează fiecare pentru sine ideea de normalitate. Sper să înţelegi că normalitatea nu e o chestie naturală, un dat, ci un construct cultural, adică ceva construit de om, care diferă la epocă la epocă. Poate că, într-adevăr, aici, în societatea în care m-am născut, nu sunt LUAT drept normal, dar într-un alt tip de societate nu voi fi considerat drept cioară albă, voi fi în inima normalităţii şi nimănui nu i-ar trece prin cap să mă atace, să mă insulte doar pe motiv că natura m-a înzestrat cu un cod genetic de care nu sunt responsabil.
Poate că anume tu ar trebui să-ţi pui întrebări tulburătoare gen: “Ce înseamnă normalitate?”, “Cine m-a investit cu funcţia de judecător?”, “Am eu dreptul să nenorocesc viaţa altor oameni doar pentru că nu-mi seamănă mie?”, “Să fiu eu cu adevărat în Centrul Universului, iar ceilalţi sunt doar nişte marionete inconştiente care trebuie să mi se supună mie şi celor care îmi seamănă?” şi încă multe altele.
Sunt sigur că, atunci când vei reuşi să conştientizezi şi să răspunzi la astfel de întrebări, vom putea discuta raţional, fără ranchiună şi prejudecăţi. Iar lumea s-ar putea să fie mult mai bună decât acum, aşa cum pretind de altfel că şi-ar dori-o toate religiile şi adepţii lor…
enervant.wordpress.com