ne-a pus ieri profa o întrebare, cică: “v-aţi gandit cum pot influenţa divorţurile încălzirea globală şi poluarea climei?”, şi-mi oferă şansa de a mă exprima prima. am răspuns că “influenţează benefic, un om singur consumă mai puţin”, dar nu asta e ce vreau să vă relatez de fapt, ci surpinderea mea, când majoritatea colegelor, exprimându-se pe aceeaşi temă, făceau referire la opinia mea, sau, a unei alte colege, care a vorbit anterior. s-a observat fenomenul şi pe curaj, deviere de la temă, sau decontextualizarea frazelor. această reacţie/comportament/practică parcă ar fi un mecanism de apărare împotriva analizării unei chestiuni, încercării de a problematiza, de a da răspunsuri. la bază stă cultura bârfei cu siguranţă. să fie oare şi frica de a realiza că lucrurile nu stau chiar aşa cum vrem noi?
p.s. cercetătorii au dovedit că divorţul are o influenţă negativă asupra mediului, pentru că în cuplu se utilizează mai puţine resurse (aparate casnice, apa, energie electrică, sol etc…)