Am cont atât pe prima, cât şi pe a doua reţea de socializare. Din când în când le mai vizitez. Aş zice, chiar suficient de des. Aşa aflu ce mai fac prietenii mei din Chişinău, Statele Unite, Rusia, Franţa, America de Sud… În escapadele mele de pe odnoklassniki mai derapez uneori şi trec în curţile oamenilor pe care nu-i cunosc, dar care, prin pozele lor mai mult sau mai puţin originale, mă surprind. La capitolul originalitate, moldovenii sunt, cum să zic ca să nu supăr, fifti fifti. Nici prea, prea, nici foarte, foarte. Dacă ar vedea pozele un american, ar zice Waw. Eu însă, hahaha.
Este efectul pe care îl au asupra mea multe din milioanele de poze ale sutelor de mii de moldoveni ce se dau zilnic pe odnoklassniki ori pe odnoklasnici, cum zice un bun prieten. Eu cu cumătra la ziua mea de naştere; El este veaţa mea; Fratele meu la pădure sunt doar puţinele exemple despre care îmi amintesc. Ei, cum să nu te ţii de burtă hohotind când o vezi pe cumătra cu un pahar de vin într-o mână, iar cu cealaltă mână ducând la gură o pulpoaică de pui. Şi cumătra nu este pur şi simplu, cumătra. Este o cumătră mare, cu părul oxigenat, dar cu rădăcinile negre. Grăsimea s-a pus colăcei, colăcei în jurul burţii proeminente, însă poartă un tricou şi pantaloni negri mulaţi. Pare genul de cumătră bine antrenată – înghite sticle de vodkă de se îmbată toţi, iar ea, încă trează, îi cară acasă în spate. Cât desprea veaţa mea, păi, în poză nu pare să fie viaţa, ci moartea. Mai exact, un tip cu pupilele fixe, privirea rece, capul ras, o cicatrice urâtă pe obraz, gât gros. Dacă poza îi cuprinde picioarele vezi că stă crăcit, dacă nu i se vede partea de jos a corpului trebuie să presupunem că a stat cu picioarele răsfirate. Ce mai ziceam? Ah, da, despre frăţiorul la pădure. Pramatia, un puştan cu privirea obosită, cu un colţ al gurii ţinând să nu-i cadă o ţigara, iar într-o mână demonstrează falnic o jumătate de litru de vodkă. Este mândria noastră, a tuturor? El ne va duce numele în lume, el va fi cel care ne va ridica neamul pe culmi nebănuite? Sunt retoric şi sceptic. Pe facebook se schimbă lucrurile. Acolo îmi găsesc în special prietenii cu facultate sau cu mai mult de 5 cărţi citite. Spre deosebire de odnoklassnici, pe facebook oamenii par mai integri, mai puţin penibili. Este părerea mea. S-ar putea ca voi să aveţi alta. De altfel, iarăşi părerea mea, facebook-ul îmi pare mai apropiat de ideea unei reţele de socializare, pe când odnoklassnicii este mai mult o reţea de prezentare a pozelor din arhiva personală. Pe facebook, de exemplu, poţi să scrii ceva, poţi pune un link, un filmuleţ şi toţi o să-l vadă, pe site-ul rusesc este mai dificil, imposibil. Partea tare la odnoklassniki este faptul că aici îi găseşti pe toţi, aproape toţi, cunoscuţii tăi care au avut tangenţe cu calculatorul. Mai intri o dată, de două ori pe săptămână şi ai văzut toate pozele. În schimb, pe facebook, trebuie să fii conectat permanent, altfel nu participi a comunicare. Voi ce reţea de socializare aţi ales?
Sursa: Blogul lui Vitalie Cojocari
