Rochia era galbenă, cădea uşor peste genunchi. Nici cochetă, nici tereziană. Invita la un ceai rochia ceea...un twinings earl grey poate sau poate unul de muşeţel. Ştiam că-i vă plăcea. Nu-i denatura nici chipul, nici firea. A rămas la fel de serioasă, doar că o înseninasem. Nu mi-a reuşit nicicînd să o înveselesc, dar mi-e atît de suficientă limpezimea privirii ei, calmul mîinilor să ştiu că totul e bine, încît mă obişnuisem cu zîmbetul ei trist ca o cicatrice.

Vă rog să pronunţaţi eSSe, cînd citiţi S.

V-am spus că nu-i spuneam nicicînd pe nume la începuturi? Avea un nume mult prea lung, şi apoi era nu chiar frumos. Îi găseam tot felul de denumiri scurte, drăguţe, înşelătoare...eram prostuţă să-i ocolesc numele. Am învăţat să-l pronunţ, din respect. La început suna foarte nenatural, apoi am ajuns să-i privesc ochii mari şi să-i spun pe întreg numele: " Tu eşti, S.!"

Am hotărît să o schimb. Dacă tot i-am schimbat rochia, de ce nu aş face un pic mai mult. O despletisem, avea podoaba lungă şi noduroasă, dar noi aveam mult timp, eram doar noi două, în pulsul unei seri...şi-am apucat să-i descîlcesc toti colţii, să-i netezesc firele rebele, împletind fire şi vorbe. Mă învăţase să nu plîng, să nu vorbesc prea multe, să nu mă poticnesc de ranchiuna mea, să nu judec, să nu ma omor în gînduri, ci să trag concluzii...să găsesc remedii şi nu vinovaţi..m-a învăţat să tac şi să iubesc liniştea atunci cînd mi se oferă.

Mi-era foarte scumpă, deşi nu aveam întotdeauna nevoie de prezenţa ei, însă ştiam că de fiecare dată cînd vine la mine, a venit timpul să învăţ ceva.

Nu ştiu dacă va urma...

A venit timpul pentru sugestiile şi ghicitorile voastre. Spuneţi-mi cine sau ce credeţi că e. Promit că pîna la urmă îi voi pronunţa numele întreg.