În ultimul timp, observăm un proces regretabil de uitare a unor sărbători în dauna altora, mai noi. Atît la noi, cît şi în lume, ca urmare a crizei identitare acute, sunt date uitării vechi obiceiuri. Colindatul, uratul, furatul miresei, hora (doar în cazul poporului nostru) şi multe alte obiceiuri pe cît de vechi, pe atît de necesare existenţei noastre ca neam se uită, se pierd în negura vremii. Cît n-ar fi de dureros, această uitare nu este cauzată atît de străini, cît de propria noastră postie. Nu ne îndeamnă atît circumstanţele în care suntem să renunţăm la ceea ce ne defineşte ca entitate (vechile obiceiuri româneşti fiind o particularitate enormă), cît ne îndeamnă cei din curtea noastră. “Vrem în Europa”, “Globalizare”, Valori europene”, “Modernizare cît mai rapidă”, “Uitare a trecutui întunecat”. Acestea sînt unele din cele mai des întîlnite lozinci de astăzi, şi spre asta ne îndreptăm din păcate. Suntem plini de trădători. Suntem înteţiţi de trădători care uită de sfatul părintesc, care neagă valorile fără de care nu ar fi ajuns acolo unde sunt, care în goana după “afirmare” trădează tot ce se poate de trădat, numai să aibă profit. Dar şi prin intermediul mass-media aşa zis “libere”, am ajuns să ne urîm trecutul, să urîm că suntem români, am ajuns să ne urîm valorile “medievale”.
În locul modului nostru tradiţional de viaţă, ne este impus altul, mai nou, sau mai evoluat. Şi, dat fiind că suntem o societate de teribilişti care cred că tot ce e nou se şi mănîcă, desigur că ne vom urî identitatea, dorind cît mai rapid să o înlocuim cu alta.
Exemplul “sărbătorii” Halloween este doar unul din lungul şir de momele cu care este înşelat tineretul nostru. Fiind o sărbătoare cu vădite elemente păgîne, dacă nu anticreştine, ea se impune acolo unde nu există un antidot contra acestui flagel: în Europa Occidentală. Din păcate, la noi antidotul cam se termină, şi se impune şi aici. Asemenea unui parazit. Asemenea unei rîi.
Ce poate fi sănătos (din punct de vedere moral) la o astfel de sărbătoare, dacă copii se maschează în vampiri, mumii, fantome sau mai ştiu eu ce alte drăcovenii? Ce fel de educaţie poate fi, dacă acel copil vine la vecin mascat şi spune: “Banii sau viaţa”? Cred că caracterul anticreştin (şi periculos în acelaşi timp) al acestei sărbători (ca să nu mai vorbim de alte obiceriuri occidentale, mult mai trăsnite) este evident. Cred că opoziţia nostră în faţa unor asemenea fenomene ar trebui să fie fermă.
Acceptarea unor asemenea invenţii in domeniu de “cultură” este un cal troian. Acceptarea acestui cal troian va avea consecinţe nefaste.
Şi aşa acest neam nu ştie la unde se află, fiind pur şi simplu cu memoria pierdută, iată că şi ne mai vin unii cu idei paşnice: “valori” europene, toleranţă, antifa, multiculturalism, etc.
Nu băieţi, aşa mu vom ajunge departe. Eminescu spunea: “Sau ţara aceasta să fie în adevăr românească, sau nici nu merită să fie”, afirmaţia fiind deamnă de luat în considerare.