După cum vă povesteam, intru in holul Universităţii din Bucureşti, iar aici câteva zeci de studenţi stau. Zic, stau la coadă. O fi multă lume în sală. Privesc mai atent. Văd filtrul de securitate. Zic, vai, dar ce s-a şmecherit domnul Filat. Deodată, îl aud pe unul vociferând. Oare ce s-a întâmplat? Era un reporter de la Realitatea TV care îl mustra pe o nămilă de om din SPP că nu le permite unor tineri accesul în sală. În poză se vede cameramanul. ”Dar, eu sunt pe listă? Cojocari Vitalie, este numele meu“, îl întreb pe unul din organizatori. “Da“, fu răspunsul. Ha, ce ciudat, nu m-am înscris pe nicio listă.
După ce am fost verificat ca la aeroport am intrat. În spatele meu, alţi zeci de tineri aşteptau inspecţia la buzunare şi genţi.
Numai că, până să vină Filat, am tot stat mai bine de o oră şi jumătate să-l aşteptăm. De altfel, sala era plină. Erau tineri şi în picioare. Probabil nu li s-a permis accesul la balcon. Ce să-i faci, măsuri excepţionale de securitate.
La ieşire, zeci de tineri şi tinere au aşteptat să-l vadă şi să-i strângă mâna premierului.
Pe 10 grade, căldură rău - cască mâţele, aceste două pisici au impresionat audienţa cu nişte ţinute extrem de fierbinţi. Aşa-s moldovencele noastre. Frate, trebuie să arate bine, chiar şi în Antarctida, chit că stau o lună în spital după aceea.
O fază haioasă rău. Doi tipi se apropie de o tipă şi o întreabă: “Scuză-mă. Fata care stătea lângă tine, pe scaun, o cunoşti?“. “Da“, răspunde tipa. “Ai numărul ei?“, întreabă unul din băieţi. “Da“, fu iarăşi răspunsul. “Auzi, dar este moldoveancă? Are prieten?“, sare cu vorba al doilea. “Ah, este moldoveancă, dar să ştiţi că are prieten“, le zice fata zâmbind. “Eee, atunci nu ne da numărul. Mulţumesc“, au zis şi au plecat trişti băieţii. Cred că de aici putem trage concluziile: moldovenilor le plac moldovencele; moldovenii nu se bagă peste moldoveni când este vorba de moldovence.
Ce mai seamănă între ei toţi. Ha, şi îmbrăcaţi la fel, şi privesc la fel, şi coafura asemănătoare, şi mâinile în buzunar…
În aşteptarea lui Filat am urmărit un pic flota cu care venise la întâlnire. Zeci de maşini, zeci de oameni la dispoziţia lui, alţi zeci îl aşteaptă. Pentru asemenea lucruri, chiar merita să lupţi cu comuniştii. Priviţi, priviţi bine. Asta înseamnă politica, asta înseamnă puterea: lux, bine, cald, mâncărică, maşini… Vă mai daţi capul la tăiat pentru politicieni? Eu, unul, nu.
La ieşire, Filat a strâns mâni, dar nu ale studenţilor. S-au băgat în faţă nişte domni mai grizonaţi care ştiu să se gudure frumos pe lângă un premier.
Între timp, fetele cu fustiţe dispăruseră. Aveau picioare lungi şi cred că ajunseseră departe. Filat s-a cam lăsat aşteptat şi afară. Bine că nu a fost ger. A plecat ulterior în trombă făcându-ne cu mână de la geamul limuzinei. Era zâmbitor, era fericit. Eu am luat metroul şi am plecat acasă.