Basarabia un continuu experiment.
Nu stiu de ce dar de ani buni ma tot gandesc la un lucru. Oare nu cumva Republica Moldova este o țară experiment ? I-am întrebat pe mulți cum văd această idee. Mai toți mi-au dat dreptate.
Parcă trăim într-o rezervație. De câte ori ies din țară parcă părăsesc un lagar de concentrare iar când revin am un sentiment ciudat. Un dor de casă amestecat cu un fel de tristețe și frică.
De prin anii anii `95 tot aștept să se schimbe ceva în țara asta. Cu părere de rău o spun dar nu s-a schmbat aproape nimic. Dacă stau mai mult de o lună peste hotare când revin văd același peisaj de culoare sură (gri), fețe triste, sărăcie și descurajare…
De când mă știu aștept să scăpăm de teroarea comunistă și nicidecum nu reușim. Parcă îmi încolțise o speranță atunci când PPCD-ul începuse protestele în PMAN. Eram la studii și regretam faptul că nu sunt și eu alături de cei care strigau ”Jos comuniștii!”, „Vrem istoria românilor!”, ”Vrem limba română!”. Ce s-a ales din PPCD în doar câțva ani ? A fost sacrificat. Iar comunismul încă mai dă din ciotoroange. Pe vremea Uniunii sovietice R. Moldova servea drept teritoriu de experiment pentru substanțele chimice. Dacă aduceau rezultatl scontat erau folosite și în alte zone, dacă nu atunci se inventau altele. Noi rămâneam în schimb cu consecințele. Am fost otrăviți atunci iar acum avem un procentaj foarte ridicat al bolnavilor de cancer, tuberculoză și a altor maladii incurabile. Mai apoi a venit perestroika. Au căzut multe ziduri și multe țări au ajuns să cunoscă libertate și liniștea. Noi încă mai suntem cobaii comunismului sau a neo-comunismului. Iar peroada de tranziție a căpătat pentru noi valoarea de infinit.Paul Goma spunea că adevărații naționaliști trăiesc în Basarabia fiindcă aceștia pe lângă faptul că țin la valorile naționale și luptă pentru ele mai și cunosc și limba rusă (făcând aluzie la limba imerialismului rusesc ). Nu odată am auzit ideea aceasta și la București, spusă de oameni de cltură și ținută națonală remarcabilă. Dar cu ce ne încălzește pe noi spusele cuiva. Iată că de mai bine de jumătate de an se zbate AIE să doboare mastodontul roșu. Și se ține încă bine fiara căci se pare că e susținută bine din exterior și apoi mai sunt și pionerii de acasă, nostalgica Maia Laguta ș.a.
Acum politica din Basarabia e gândită în termini geopolitici și în fiecare zi se fabric scenarii.
Dar ce facem noi, cei care ne simțim ca într-o rezervație dar care nu vrem să plecăm de pe aceste meleaguri pentru că aici ne simțim acasă. Continuăm să suportăm acest experiment…?
