Vremuri tulburi dar pline de speranță

Voi ne votați iar noi vă oferim stabilitate. Asta ne-au promis cei din partidul comuniștilor inainte de cinci aprilie 2009.  Mulți se întrebau, oare despre ce stabilitate poate fi vorba când avem în față o doctrină comunista care  nu poate avea nimic comun cu o țară creștină (cum ne place să ne autoîntitulăm )? Mai mult chiar, un partid care doar folosește doctrina diabolică a lui Marx dar care este format dintr-un  grup de oameni cu interese capitaliste și străine intereselor țării încearcă  încă  odată , mințind cu nerușinare, să-și întindă tentacolele peste acest popor și așa slăbit de sărăcie. Dar nu a fost să fie. Comunismul a căzut și nu se va mai reabilita niciodată. Dar în cădere a reușit să mai facă câteva crime oribile.

Cu părere de rău nu au întârziat să apară și consecințele grave. Proteste, devasatrea clădirilor parlamentului și președenției de către mulțimea înfuriată scăpată de sub control și manipulată intelegent de o forță secretă pregătită în prealabil pentru acest eveniment. Mai apoi, masacrul… Tineri luați pe sus de catre organele de poliție, băgați în comisariate și bătuți ca hoții de cai. Pentru ce ? Pentru vandalizarea clădirilor, pentru curajul de a striga   „Jos comuniștii!” și pentru arborarea tricolorului românesc și a drapelului uniunii europene.  Ce a fost în realitate ? Cineva zice că a fost un început de război.  Comuniștilor le place să spună că a fost o tentativă de lovitură de stat. Alianța pentru itnegrare europeană spune că este opera lui V. Voronin.

Adevărul îl vom afla cândva. Dar cum rămâne cu cei care au suferit pe nedrept, cu cei care nu au aruncat nici o piatră și chiar au fost otal împotriva violențelor ? Cum rămâne cu călăii care au mutilat oameni nevinovați și încă se bucură de funcții ?

Oare vor fi trași la răspundere cei care în zilele de 07, 08, 09 maltratau tinerii în secțiile de poliție ? Oare polițistul care l-a maltratat pe fratele meu va rămâne în continuare în funcție așteptând să-i mai cadă în gheare o victimă, să mai rupă o mână, un picior sau să omoare poate pe cineva? Oare acest polițist nu s-a gândit că are și el familie, parinți și copii ? Oare nu s-a gândit la onoarea de polițist ?

Sunt încă multe semne de întrebare care așteaptă răspuns iar timpurile sunt tulburi.

Sper totuși ca partidul comuniștilor să piardă tot mai mult teren, mai mult chiar, sper ca într-un viitor nu prea îndepărtat să fie scos în afara legii și toți cei care se fac vinovați pentru evenimentele din ultimii 8 ani din țara noastră să răspundă în fața legii. Sper că va da socotelă și polițistul care i-a rupt mâna fratelui meu maltratându-l și umilindu-l și care acum încearcă să scape basma curată intimidându-ne prin diferite metode. Ajunge cu comunismul ! Ajunge cu ateismul diabolic ! Ajunge cu teroarea și amenințările!