Nesimţirea este la ea acasă oriunde nu te-ai duce. Că eşti în Moldova, România, Rusia sau USA, peste tot dai de oameni pentru care interesul propriu este mult mai important decât confortul, binele tău. Din acest motiv ura a început să mă macine pe dinăuntru. Numai astăzi a trebuit să spun NU de trei ori. De două ori au ieşit scântei chiar şi… mi-a plăcut. Nu este creştineşte, nu este o dovadă de bunăcreştere, dar este al dracului de plăcut să ştii că nu te-ai încărcat cu problemele altora, iar viaţa ta este olecuţă mai uşoară. Totul, dupa ce ai spus NU!

 

Nu vreau să mai fiu călcat în picioare de un jegos de poliţist şpăgar, pentru care câteva minute în plus o fi însemnând o viaţă. Nu-mi explic de ce a oprit examenul, de ce a inventat o neregulă pe care nu o făcusem, de ce mi-a vorbit cu atâta sictir? Un jeg. Pe scurt. Pentru că m-a tratat ca ultimul de pe lume, pentru că fata ce a condus în faţa mea abia stăpânea maşina, dar tot a primit permisul, pentru că pe mine, un basarabean, m-a tratat cu indiferenţă, mai mult chiar, cu scârbă de parcă aş fi fost ciumat, m-am enervat la culme şi am spus: NU, nu eu voi fi cel care trage astăzi ponoasele. M-am plâns pe poliţist conducerii Direcţiei Permise de Conducere. Mi s-a promis că va fi cercetat. Sper. Chit că mă vor cunoasc deja toţi poliţiştii cu care voi da examenul pe traseu, chit că n-am rezolvat mare lucru - oricum trebuie să mai dau odată examenul din cauza unui nesimţit - am spus un mare NU poliţistului nesimţit. Mă simt bine după asta.

 

Nu mai am chef să le intru în voie celor care nu ştiu să-şi facă meseria. Trebuie să cedez multe? NU. Îmi vine greu să înţeleg tupeul, ardoarea, nesimţirea cu care zugravii, meşterii din Bucureşti, îţi cer bani pe munca pe care au făcut-o prost. Orice lopată ridicată în plus se taxează suplimentar. Orice centimetru pătrat de perete tencuit îngreunează plata. Nu contează că din cauza muncii lui se udă o parte din perete dintre baie si dormitor. Ştie ce a făcut, dar nu-l mustră conştiinţa: deranjant. Aşa că i-am spus NU. I-am mai spus că îşi primeşte banii, însă doar pe cei despre care am vorbit de la începutul şantierului. Acea sumă era bătută în cuie şi nu se discută: democraţie coreeană. A fost un nu hotărât şi salvatoare de bani.

 

Nu e nesimţită, nu. Totuşi i-am zis şi ei NU. Nu am vrut să mă complic şi să accept să lucrez când nu-mi convine mie. Acum sunt mai liniştit parcă. Sper, colega m-a înţeles.

 

Exemple sunt multe: cum reacţionezi atunci când şoferul de pe autobuz îţi vorbeşte urât, te tratează urât? Spui NU acestei atitudini proaste rău. Ce faci dacă taximetristul nu vrea să închidă manelele? Spui NU nesimţirii. Îl pârăşti pe nenorocit şefilor lui, care, cine ştie, poate că vor lua vreo măsura. De multe ori este plăcut să spui NU. Chiar dacă te încarci cu energie negativă nu contează. E bună şi energia asta, decât deloc. NU mai vreau să-şi bată de joc.