Boala ~ Marin Sorescu

Cine nu doarme, să se aşeze la foc cu mine. De azi încep o tradiţie. Să ia o cană de ceai şi să asculte poezie. Poezie care-mi place. Egoist, dar e vinerea mea, e 11-le meu de seară şi e bucăţica mea de suflet, pînă la urmă, pe care o desfac ca pe-un ţolic şi vă poftesc cine doreşte să se tolănească lîngă mine pe blog. Da, da...nu uitaţi de ceai. Aha, acolo pe taburet.

Boala ~ Marin Sorescu

Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos...

Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.