Aud la tot pasul argumentul stupid al multor hetero care pretind că n-au nimic împotriva homosexualilor cu condiţia ca aceştia să nu devină vizibli. Pentru că se tem ca odraslele lor să nu aibă comoţie cerebrală la vederea a doi bărbaţi sau două femei sărutându-se în public. Riscul e uriaş, copiii riscând în acest caz să-şi întreacă în prostie părinţii obtuzi.
Regret mult că în copilărie n-am avut ocazia să văd nicio pereche gay sau lesbi ţinându-se de mâni cu aerul cel mai natural din lume, care s-ar fi plimbat agale, senni şi îndrăgostiţi pe alei, pe stradă, în cinematografe, la magazine şi în multe alte locaţii. Nu puteau pentru că aveau şi mai puţine drepturi decât homosexualii de astăzi. Atunci, ei ar fi riscat să facă 5 ani de puşcărie sau să fie trataţi în sinistrele ospicii comuniste.
Politica homofobă a Statului şi societăţii patriarhale, promovată şi în prezent, a avut efecte devastatoare asupra mea, mi-au indus o imagine contorsionată, neadecvată despre homosexualitate, m-a marcat profund şi, de ce nu, mi-a frânt destinul. Şi cine a avut de câştigat din aceasta? Eu oricum sunt homosexual, chiar dacă n-am văzut în copilărie pe stradă sau aiurea niciun cuplu gay, n-am văzut niciun film cu scene erotice gay, niciun film porno gay. Ceea ce demonstrează încă o dată că imageria celor care vor să-şi protejeze odraslele de virusul homosexualităţii este la fel de stupidă şi dezaxată ca şi purtătorii ei.
Mi-aş dori mult să-i pedepsesc într-un fel sau altul pe cei care au decis în locul meu, făcând abstracţie de codul meu genetic, ce fel de scene să văd pe stradă, ce filme să vizionez, la ce cărţi să am acces. Din păcate, cred că nici în ţările dezvoltate, ai căror locuitori au coborât de câteva secole sau decenii din copaci, n-au elaborat încă un mecanism de penalizare a hienelor moraliste care distrug din faşă viaţa normală a unor oameni, calicindu-i cu educaţia lor hetero în copilărie.
enervant.wordpress.com