Pe sit-ul Asociației Istoricilor din Republica Moldova a apărut recenzia în română a experților germani de la Institutul Georg Eckert vizavi de manualele de istorie integrată, apărute în perioada ideologului Stepaniuc.
Institutul Georg Eckert
EXPERTIZA A DOUA PRIVITOR LA MANUSCRISELE MANUALELOR DE ISTORIE PENTRU REPUBLICA MOLDOVA
Braunschweig, Aprilie 2006
Conţinut
•
I.Remarci generale
II.Perioada medievală şi modernă timpurie
III.Secolele XVIII/XIX
IV.Secolele XX/XXI
I. Remarci generale
I.1. Despre proces
Această expertiză este o parte a procesului şi vorbeşte de o bună cooperare între Consiliul Europei, Institutul Georg Eckert şi Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova. După prima expertiză şi discuţiile de la seminarul din Braunschweig cu analiştii şi autorii în decembrie, aceasta este a treia expunere a unei păreri din partea analiştilor. Această analiză a variantei a doua a proiectelor oferă şansa de a-şi expune părerea privitor la schimbările făcute şi arată modalitatea cum de abordat criticile expuse de analişti1.
Noi înţelegem că aproape toţi autorii proiectelor de manuale scriu manuale pentru prima dată. Este luat în considerare şi faptul că curriculum naţional propune standarde înalte pentru noile manuale. O combinare a istoriei lumii şi istoriei naţionale este o nouă provocare pentru Republica Moldova. Şi cu adevărat această combinare a fost principalul motiv pentru ultima etapă de elaborare manualului din care fac parte aceste manuscrise.
Manualele precedente (Istoria românilor/Istoria universală), care pot fi considerate prima generaţie a manualelor moldoveneşti post-sovietice, au fost deja revizuite. A doua ediţie, revăzută, a generaţiilor precedente de manuale adaugă la standardele înalte cărora trebuie să le corespundă noile materiale didactice. Toate aceste reflecţii sunt luate în considerare aici. Şi dacă aceste analize par foarte stricte în unele momente, refelctă doar abordările cu referire la standardele curriculumului naţional şi la prefaţa unor cărţi (manuale), unde este revendicat că cărţile corespund înaltelor standarde europene. Această expertiză este un suport autorilor şi agenţiilor responsabile pentru reforma educaţională în Republica Moldova şi nu este o parte sau o înlocuire a procesului de aprobare.
În general, analiştii au fost surprinşi de faptul cît de puţin a fost schimbat textul şi structura generală a manulelor. Din toate cele 5 cărţi analizate aici, numai în una s-au făcut schimbări considerabile (clasa VI). Acest manuscris este unicul, din toate cele 5 manuale, care a acumulat cele mai puţine obiecţii după revizuire. Celelalte 4 cărţi se pare că nu au fost aproape deloc revăzute. Problemele care au fost dur criticate în primele analize nu au fost luate în serios de echipele de autori ai celor 4 cărţi. Din aceste motive remarcile generale rămân aproape aceleaşi şi noi sugerăm autorilor să revină la recomandările oferite după prima analiză. Autorilor li se recomandă să introducă schimbări în textele manualelor cu mai multă creativitate şi libertate. Lor, de asemenea, li se sugerează să facă un schimb de experienţă cu autorii (Popovici şi Popovici) manualelor pentru clasele a V-a şi a VI-a, materiale care au obţinut calificative pozitive în procesul de revizuire.
I.2. Principalele progrese
În mare parte, schimbările se referă la următoarele aspecte: structura a fost îmbunătăţită în unele cazuri, la fel şi unele părţi ale textelor adăugate la conţinuturile originale. Majoritatea noilor texte adăugate au fost apreciate pozitiv. Caracteristica de bază a schimbărilor pozitive în texte erau exemplele unde autorii au introdus, au contextualizat şi sintetizat materialul. La nivel general, cu excepţia manualului pentru clasa a VI-a, aceste schimbări au fost superficiale şi nu au atins problemele-cheie la care s-a făcut referire la prima analiză.
Schimbările făcute în manualul pentru clasa a VI-a sunt generalizate de experţi ca fiind următoarele: o structură dezvoltată, o descriere mai ştiinţifică şi depolitizată a temelor; o reorganizare a succesiunii lecţiilor, precum şi reducerea şi comprimarea informaţiei oferite.
Manualul, cu referire la secolul XIX, a încercat să abordeze problema critică a prezentării altor grupuri din Moldova. Aici au fost introduse conceptele de naţionalitate şi cetăţenie. Acest pas reprezintă un progres considerabil faţă de manulalele din perioada postsovietică. Aceasta se referă şi la includerea temei Holocaustului din România Mare, care în variantele precedente (Istoria Românilor) a fost aproape neglijată. În timp ce încă mai rămân probleme cu referire la detalii aici, includerea acestor teme este înalt apreciată. Totuşi, manualele trebuie să includă reflectarea perioadelor critice în relaţiile interetnice în mod mai direct. Există tendinţă de a relata lucrurile prea pozitiv.
I. 3. Problemele principale
În special experţii au adus critici cu referire la cinci aspecte: lipsa de multiperspectivitate – la drept vorbind, nu sunt propuse nici măcar două păreri, lipsa unificării diferitor părţi şi teme ale manualului, lipsa lucrului formativ şi creativ asupra surselor, stilul enciclopedic al conţinuturilor, atât şi retorica politică şi ideologică puternică a autorilor textului (care nu este nici contextualizată).
Toţi analiştii au criticat acel fapt că istoria este reprezentată în formă de date fixe, fie în alb sau negru. Aceasta persistă datorită dominării narative în textele autorilor – părerile conflictuale nu sunt nici incluse în sursele citate, nici reprezentate în textele autorilor. Un alt factor, ce agravează tratarea unilaterală a istoriei este şi modul repetativ al exerciţiilor. Lucrurile se agravează prin interpretarea istoriei din prizma doctrinei marxiste şi folosirea în manuale a opiniilor înalt politizate.
Principalul motiv pentru elaborarea noului manual a fost încercarea de a integra istoria naţională cu cea regională şi cu istoria lumii. Acest obiectiv nu a fost atins în manualele pentru clasele a VII, VIII, a IX şi a XII. În aceste manuale temele sunt reprezentate separat şi nu urmăresc crearea continuităţii. Acele teme care ar putea fi tratate din perspectiva integratatoare sunt fie omise fie neglijează acest principiu. Divizarea orizontală între diferite ramuri ale istoriei prezentate în manual (economie, politică, artă/arhitectură, istoria ştiinţei) au fost, de asemenea, criticate şi sunt legate de ignorarea integrării aspectelor verticale ale istoriei. Şi în special, pentru secolul XX, este propusă o reprezentare mai concentrică a istoriei.
Inteligibilitatea textelor a fost apreciată diferit: unele părţi sunt formulate bine, în timp ce altele sunt problematice, datorită limbajului politizat şi lipsit de context precum şi numărul masiv de detalii şi date. Exerciţiile sunt considerate în general prea repetative şi elaborate fără imaginaţie. Majoritatea întrebărilor solicită memorarea conţinutului fără aplicarea abilităţilor de gândire critică. În partea aplicativă, autorii, de asemenea, nu au folosit şansa de a integra diferite aspecte ale istoriei naţionale şi regionale.
I.4. Sugestii/recomandări generale
La baza sugestiilor generale se află schimbările pozitive introduse în manualul pentru clasa a VI-a după expertiză şi se referă la următoarele: 1)îmbunătăţirea structurii capitolelor la fel ca şi manualelor în întregime în aşa mod ca textele să devină mai inteligibile, trasarea legăturilor dintre diferite teme din manual şi istoria naţională, regională şi cea a lumii; 2)depolitizarea conţinuturilor; 3)reducerea detaliilor şi varietatea în informaţia propusă pentru studiu; 4)includerea mai multor surse; 5)revizuirea secţiunilor cu exerciţii care ar stimula dezvoltarea imaginaţiei în procesul de lucru cu informaţia şi sursele oferite.
Schimbările în conţinuturi au fost superficiale; probabil e nevoie ca autorii să-şi exprime poziţia mai ferm atunci când are loc revizuirea textelor. Puţinele schimbări introduse până în prezent reflectă următoarele: Este apreciată pozitiv rearanjarea capitolelor; majoritatea surselor noi se consideră potrivite; noile părţi introductive au îmbogăţit textul în general şi legătura dintre teme în special. Toate acestea trebuie să încurajeze autorii să facă o privire proaspătă asupra materialului şi conceptelor pe care vor să le prezinte, mai ales în condiţiile în care curriculumul naţional le oferă libertatea să aleagă informaţia şi detaliile pe care le vor include în conţinuturi.
I.5. Notă
Noi rugăm autorii să aibă în vedere că scopul principal al elaborării noilor manuale a fost de a combina istoria locală, naţională, regională şi istoria lumii într-un mod rezonabil precum şi de a îmbunătăţi standardele didactice de care s-a ţinut cont în precedentele manuale. Generaţiile precedente ale manualelor moldoveneşti de istorie, de asemenea, au trecut prin procesul de revizuire, şi probabil, va fi oportună consultarea autorilor acestora în stabilirea unor viziuni clare referitoare la proces mai ales în cazul problemelor cu referire la surse şi prezentarea minorităţilor. Din motiv că schimbările din precedenta (prima) generaţie de manuale au fost favorabile, autorii lor ar fi de ajutor în parcurgerea cu succes a acestui proces.
În ceea ce urmează, analizele sunt prezentate exact cum au fost scrise. Ele pot să difere în stil sau accente. Fiecare din experţi este responsabil de partea sa. Totuşi, trebuie să accentuăm că această analiză nu poate înlocui discuţia şi expertiza internă care urmează să aibă loc în Moldova. În mare măsură, analizele se referă la problemele didactice precum şi descrirea epocilor în aşa fel ca să corespundă tendinţelor şi standardelor acceptate în domeniul ştiinţelor istorice. Ca urmare manuscrisele pot conţine mult mai multe erori cu referire la date istorice, metodica predării disciplinei sau alte tipuri de greşeli. Probabil autorii generaţiilor precedente de manuale, la fel ca şi profesorii şi istoricii din Moldova, pot contribui la acest proces. O altă recomandare privitor la revizuirea manualelor se referă la consultarea experţilor din ţările vecine care au avut practică similară. În special, ar putea fi benefic cazul României dat fiind faptul că mult material istoric precum şi problemele în sine sunt aceleaşi pentru ambele ţări. În lumina progresului realizat de autorii manualelor româneşti, ar fi bine de luat în considerare cum se face legătura dintre teme, cum sunt selectate sursele şi cum sunt formulate întrebările în manualele româneşti mai recente.
Standardele conform cărora se apreciază manualele, în mare măsură, au avut originea în curriculumul de istorie din Republica Moldova prezentat Consiliului Europei şi Institutului Georg Eckert în 2005.
II. Perioada medievală şi istoria modernă timpurie
Popovici Corneliu şi Angela Popovici: Istorie. Manual pentru clasa a VI-a
Certan E., Moiseev I.,Veveriţă M.: Manual pentru clasa a VII-a
II.1. Note generale
În cazul manualului pentru clasa a VI-a, nouă cu adevărat ni s-a prezentat o versiune îmbunătăţită care vine aproape de scopurile propuse. Analistul este de părere că această versiune ar fi gata de folosire ca model de experiment cu condiţia înlăturării unor erori cu referire la aspectul formal, conţinut şi grafică. Plus la aceasta, versiunea a doua reflectă că prezentarea analizei şi comunicarea cu autorii în cadrul seminarului din decembrie 2005 la GEI în Braunschweig au fost foarte utile şi au rezultat într-o cooperare bine determinată, în special, pentru că criticile anterioare au fost luate în considerare de către autori.
II.2. Comentarii la manualul de istorie pentru clasa a VI-a
Acest manual a avut o revizuire rezonabilă care va face predarea acestui obiect, uneori destul de complicat, mai uşoară pentru elevii relativ tineri. Pe scurt, revizuirea s-a axat pe următoarele probleme/idei:
•structură îmbunătăţită;
•tratare mai ştiinţifică a subiectelor care sunt deseori redate mai ideologizat (deoarece ele sunt centrate pe ”canonul naţional” care în sine presupune posibile interpretări ale istoriei);
•
◦reorganizarea structurii lecţiei;
◦reducerea şi comprimarea informaţiei oferite;
II.3 Calitatea didactică
II.3.1 Inteligibilitatea textului
Textul ca atare este scris într-un limbaj accesibil. Au fost făcute unele îmbunătăţiri stilistice (9, 13, 15, 27, 29) şi a fost redusă abundenţa datelor din varianta anterioară. Volumul manualului a fost redus ţinându-se cont de două aspecte: a fost redus textul, care anterior dădea prea multă informaţie inexplicabilă (12: Triburile germanice; 30: Charlemagne; 146: cultura …), şi au fost eliminate ilustraţiile (15 a: Mormântul lui Theoderich în Ravenna; 37a: detalii din covorul lui Bageux, care duce la o tratare greşită, precum a fost menţionat în analiza anterioară). De asemenea, unele pasaje au fost redate mai ştiinţific prin comprimarea textelor autorului (16: Geneza popoarelor şi a limbilor romane; pag. 26: Bizanţul; pag. 160: descoperirile; pag. 164: reformarea; pag. 166: antireforma).
II.3.2 Structura generală a manualului
Structura a fost îmbunătăţită esenţial şi poate fi apreciată ca logică. Aceasta s-a realizat prin măsuri grafice şi conceptuale. Privitor la amplasarea grafică, s-a putut obţine ca fiecare lecţie să fie expusă în două pagini, prima conţinând textul autorului şi a doua – sursele (atât sub formă de text cît şi imagine) şi activităţile/exerciţiile pentru elevi.
Numeroasele îmbunătăţiri conceptuale pot fi, îndeosebi, menţionate. Enumerarea arbitrară a faptelor din prima versiune a fost remediată prin structurarea textului în subcapitole (Portolio/Patrimoniu), în care o parte a aceastei informaţii a fost structurată şi contextualizată. Analistul este de părere că această soluţie a fost o încercare foarte reuşită de îmbunătăţire a manualului.
De exemplu, în paginile 64-77: formarea statului în cazurile Angliei şi Franţei (lecţie, pag. 64), Portofolio – războiul de o sută de ani (pag. 66), Portofolio – o altă variantă de formare a statului exemplificată prin Marele Imperiu Roman şi oraşele-state italiene (lecţie pag. 68), la fel ca şi genezele statelor independente din spaţiul Carpato-Dunărean (lecţie p. 70), urmată de un studiu amplu al istoriei regionale: “organizarea şi viaţa politică în Moldova”, urmată de capitolele de studiu al patrimoniului: “Moldova în timpul domniei lui Alexandru cel Bun” (p. 74) şi “situaţia militară în Moldova medievală” (p. 76). Astfel, conţinutul, care înainte era greu de categorisit pentru studenţi, a devenit mai accesibil şi mai transparent. În acelaşi timp, o comparaţie a propriei istorii regionale cu istoria europeană, care anterior părea destul de artificială, a fost posibilă în textele revizuite. O tratare similară s-a folosit la temele despre agricultură, meşteşuguri, comerţ şi reţelele de comerţ internaţional. Aici detaliile din istoria românilor au fost adăugate în paragrafe separate (p. 100-109).
Un alt mijloc de îmbunătăţire a structurii textului i se datorează accentuării paragrafelor şi subtitlurilor. Schimbarea locului unor capitole a dus, de asemenea, la o mai bună integrare a acestor texte într-o unitate logică (pag. 24 f: Patrimoniu “Gelu, Glad…”, urmată de Bizanţ, 26) şi a făcut posibilă o viziune comparativă la nivel european (de asemenea, pag. 112-129, 150-154). Un alt fragment de text reeditat este “societatea în timpurile medievale” (pag. 112-119) în care informaţia despre Moldova este adăugată în paragrafe relevante. În aceeaşi parte a textului, au fost urmate sugestiile primei analize şi s-au inclus două capitole noi: unul despre femei şi altul despre minorităţile din Moldova.
Structura integrului manual acum ţine cont de principiile menţionate mai sus. Inteligibilitatea textului a fost, astfel, substanţial îmbunătăţită. În special, separarea informaţiei de bază (în textul autorului) de materialul suplimentar (în secţiile Patrimoniu/Portofolio) va oferi profesorului material didactic necesar pentru determinarea predării.
II.3.3 Întrebările de exersare: inteligibilitate şi rezonabilitate
Şi aici s-au făcut unele îmbunătăţiri (ex. 27) şi supliniri. În general, întrebările sunt formulate clar. În majoritatea exemplelor, textele şi ilustraţiile care trebuie să fie folosite pentru realizarea exerciţiilor sunt evidenţiate. Şi totuşi, sunt şi unele greşeli. Câteva exemple:
•
◦ilustraţia 3(9) reprezintă o miniatură (care nu mai este inversată), iar textul se referă la povestiri despre cavaleri. Ilustraţia ar trebui schimbată, de exemplu, cu una din Gesta francorum.
◦Exerciţiul 1, b din Evaluare (19) cere elevilor să explice cauzele migraţiei triburilor germanice, cu toate că această temă nu a fost menţionată în text deloc.
◦Întrebarea 4 (169) privitor la prima republică din Europa nu are legătură cu textul. Această temă apare abia la pag. 171-172 în text. Aceasta se datorează, probabil, schimbărilor produse în strutura conţinuturilor. Întrebarea din pagina 169 trebuie să fie exclusă.
Trebuie să se acorde o atenţie specială greşelilor de acest tip în corectura finală a textului.
O altă sugestie generală se referă la forma pluralului în adresarea către elevi în paragrafele “Evaluări” şi “Activităţi”. În felul acesta, adresarea se va referi tuturor elevilor. Forma de singular sună prea autoritar.
II.3.4 Ilustraţiile, textele-sursă şi menirea lor
La acest capitol, puţin a fost adăugat şi îmbunătăţit. Încă mai lipsesc toate detaliile, descrierile necesare precum şi indicarea titlului, anului/ secolului şi autorului/ pictorului lipsesc.
Câteva exemple:
•
◦pag. 30: lipseşte informaţia privind provenienţa reliefului de fildeş;
◦pag. 53: exemplul Densuş ca stil arhitectural specific transilvănean şi textul de V.Vătăşian nu se potrivesc. În acel timp se observa preponderent influenţa artei vestice şi postbizantine asupra artiştilor locali. O altă imagine ilustrând combinarea stilurilor lor ar fi preferabilă, la fel ca şi un alt text de Vătăşian.
◦Pagina 53 (text): afirmaţia că arhitectura în lemn ar fi fost influenţată de către arhitectura în piatră nu este însoţită de vreun exemplu (nici măcar nu este corectă).
◦Pagina 55: În blocul cu termeni lipseşte noţiunea “mozaic”, chiar dacă aceasta apare des în text cît şi în ilustraţii. Acest termen ar trebui adăugat.
◦Pagina 51: Inelul bizantin (ilustraţia 5) nu are legătură cu textul.
◦Pagina 129: textul-sursă 1437/Bobâlna este unul important, dar nu a fost introdus. Acelaşi lucru se referă şi la textul 5: Approbatae constitutiones (181) şi textul despre figura legendară a lui Negru Vodă (81).
◦Pagina 191: lipseşte nota necesară asupra sursei textului 4.
◦Pagina 201, ilustraţia 5: nu există legătură dintre monumentul (modern) a lui Ştefan cel Mare şi text.
◦În câteva cazuri ilustraţiile au fost schimbate cu locul, de exemplu, la pagina 48 (Theodora în Ravenna în loc de Hagia Sophia) şi la paginile 130-132.
◦Pagina 18: Harta fizică (schimbată) este reprodusă calitativ, iar pe de altă parte, fragmente din aceeaşi hartă sunt prezentate repetat. Aceste segmente mărite nu sunt clare şi ar trebui să fie reeditate.
◦Pagina 13: Legenda hărţii este dificil de înţeles;
◦O reproducere îmbunătăţită se cere pentru hărţile la pag. 93 (il. 3 şi 6); 95 (il. 4); 99 (il. 3); 108; 109; 110; 126 (il. 1); 194 ( il.1 şi 4).
5. Stilul şi limbajul
Limbajul întregului text este inteligibil şi stilul este corespunzător.
6. Legătura dintre istoria locală/regională şi universală
Legăturile dintre Istoria românilor şi cea universală (tradus incorect)
Acest obiectiv a fost atins prin introducerea tuturor schimbărilor menţionate mai sus.
7. Momente critice în istoria Moldovei
Acestea au fost în mare parte depăşite într-un mod abil. Totuşi, există greşeli, în special, în tematica legată de Europa de Vest şi istoria Transilvaniei, de exemplu, în teme precum crearea statelor şi moşiile.
Greşeli de corectat:
•
◦în amplasare: pag. 18 – în titlu nu sunt introduse spaţiile necesare, pag. 172 şi 197: cotorul acoperă textul;
◦în textul autorului: pag. 9 – axa cronologică (în roz) şi legenda (în albastru) nu se potrivesc (s-a menţionat şi în prima analiză);
◦la pagina 11 trebuie să fie scris: “Cloşca cu puii de aur” (s-a menţionat şi în prima analiză);
◦pagina 25: maghiarii n-au “ocupat Transilvania din sec. X până în sec. XIII” , ei au venit în sec. XI şi s-au stabilit acolo. Sugestia mea este: “Maghiarii au migrat în sec. XI şi în Transilvania”.
◦pagina 40: Nu este explicat de ce ungurii şi ruşii au acceptat religia creştină.
◦pagina 45: Coranul interzice reprezentarea grafică a chipului lui Allah şi Mohamed. Acesta este motivul din care Mohamed este acoperit în ilustraţia 4 (21).
◦paginile 53-55: Nu se oferă nici o explicaţie pentru iconoclasm.
◦pagina 75: Alexandru cel Bun a murit în 1432 şi nu în 1431.
◦pagina 100: Populaţia Europei la începutul sec. XIV era de cca 80 mil. (Le Goff), şi nu de 70 mil.
◦pagina 132: Papa nu aspira să fie unicul conducător (unicul conducător al bisericii), dar îşi dorea superioritate asupra episcopilor;
◦pagina 182: Mihai Viteazul nu a fost “domn”, ci “locţiitor”.
Cele mai dificile părţi ale textului care sunt şi confuze, sunt la paginile 64, 169 şi 180. Aici termenii „stări privilegiate” sau „naţiuni privilegiate” se utilizează incorect şi ca fiind sinonimale. Termenul „privilegiate” ar trebui, în general, să se evite, întrucât ţine de contextul naţionalismului român transilvănean (sec. XVIII-XX), iar aici se foloseşte pentru a arăta limitele în drepturi al românilor faţă de alte naţiuni/grupuri. Termenul „stări” nu înseamnă moşie/proprietate şi, în nici un caz, naţiune. În istoria Transilvaniei operăm cu stări ca structuri de stat (natio/ nationes), şi nu cu sensul modern al naţiunii.
Istoria medievală a monarhiilor engleză şi franceză este ilustrată eronat (64). De notat că Franţa nu era o „monarhie estate” (parlamentele locale erau mai importante) ci o monarhie feudală (Le Goff). Pe de altă parte, Anglia nu era un exemplu excelent al monarhiei absolute. Din contra, începând din 1215/1217, odată cu adoptarea Magna Chartei – aici principiul separării puterilor de stat era mult mai puternic decât în Franţa. Pasajele despre sistemul de guvernare şi stări se cer în întregime revizuite.
III.2 Remarci la manualul de istorie pentru clasa a VII-a
Manualul pentru clasa a VII-a nu poate fi numit o versiune nouă. Textele au rămas neschimbate, practic completamente la fel. Chiar în acele puncte unde analiştii au subliniat unele defecte ale textului la adunarea din Braunschweig şi chiar dacă autorii au fost de acord că trebuie să modifice acele fragmente, acest lucru nu s-a implementat. Greşeli evidente, prezentări contradictorii (ex: conducerea fanariotă) şi amprente eronate ale interpretării istorice marxiste (de ex. prezentarea exclusiv negativă a minorităţilor stabilite în Bucovina şi Basarabia şi, pe de altă parte, descrierea euforică a revoluţiilor din 1789 şi 1848) au rămas aproape intacte, pe alocuri modificate cosmetic (specificaţiile le puteţi găsi mai jos). Puţinile schimbări introduse sunt în mare parte de ordin formal cum ar fi plasarea textului, punctuaţia, ortografia, calitatea ilustraţiilor şi hărţilor. Îmbunătăţirea textului autorului se observă doar rareori (ex: pag. 5, 48, etc).
Stilul textului a rămas sa fie unul enciclopedic, iar naraţiunea este „suplimentară”. Istoria Moldovei sau regiunii mai largi nu este integrată în istoria universală. Se lasă prea puţin spaţiu pentru discuţii şi imaginaţie. Structura întregului manualului nu este convingătoare, ba chiar rămâne neclară în unele momente. Aceasta iese în evidenţă mai ales în comparaţie cu manualul de clasa a VI-a, în care se delimitează clar structura unei unităţi tematice conţinând textul lecţiei, exerciţiile şi sursele. De exemplu, întrebările sunt împrăştiate pe paginile manualului. Multe dintre ele sunt plasate lângă imagini descrierea lor făcându-se prin întrebare. Chiar şi aşa, elevilor le va fi dificil să răspundă la aceste întrebări întrucât nu este făcută o pregătire propice în textul autorului. Elevii vor putea merge doar puţin peste limitele impuse de tratarea în alb-negru a unei probleme, exemple de răspunsuri fiind perechile sărac/bogat, pozitiv/negativ.
În general, nivelul manualului de clasa a VII-a nu este atins şi nu este acordat stilului de predare desemnat de curriculum. Acesta favorizează memorarea conţinutului şi doar relativ contribuie la dezvoltarea capacităţilor/ cunoştinţelor elevilor în domeniul istoriei. Este nevoie în repetate rânduri să afirmăm şi să accentuăm că această „a două versiune” este aproape identică primei variante, şi prin urmare, venim la concluzia că nu a fost revăzută în profunzime.
III.2.1 Stilul şi limbajul
Întregul text este scris într-un limbaj inteligibil, dar îi este caracteristic un stil enciclopedic, care prezintă circumstanţele relevante doar superficial. Acest stil se evidenţiază mai ales în capitolul despre istoria universală, şi anume cel despre revoluţia industrială (pag. 22),capitolul cu referire la istoria socială (pag. 34) şi Europa de est (pag. 54); şi într-o măsură mai mică în capitolul despre istoria regională, caracterizat prin tratarea foarte folcloristică a subiectului. În general, utilizarea stilului enciclopedic rezultă în prezentarea unei cantităţi excesive de date pentru elevii clasei a VII-a.
S-au produs foarte puţine îmbunătăţiri stilistice (pag. 9, 13, 15, 27, 29 etc.). Totuşi, aglomerarea de date a fost diminuată. În câteva exemple aşa termeni ca „băştinaşi” a fost înlocuit prin „români” (de asemenea „limbă dominantă” prin „limba germană”, 65, Bucovina). În unele cazuri, alegerea eronată a cuvintelor nu a fost corectată. Exemplu pot servi Supplex libellus valachorum = Doleanţele Românilor liberi (libellus are sensul de buclet, şi nu libertas). „Liberi” trebuie eliminat în cazul dat (la pagina 65 utilizat de 2 ori). Apoi urmează numele lui Samuil Micu Klein care a fost greşit scris (litera „r” trebuie omisă (pag. 65)).
În general, terminologia şi interpretarea istorică marxistă nu sporesc claritatea textului şi nu dezvoltă abilităţile de gândire critică la elevi şi nici nu contribuie la cunoaşterea istoriei. Drept argument putem aduce exemplul interpretării revoluţiei engleze: i se acordă statutul evenimentului-cheie pentru începutul modernităţii precum şi pentru fenomenul greşit interpretat de „monarhie absolută”. Aceasta duce la multe interpretări eronate în ceea ce priveşte istoria economică şi socială (pag. 15, 16, 28, 82).
III.2.2. Structura generală a manualului
Divizarea structurală folosită (conform aspectului geografic, celui cronologic şi de conţinut) nu este urmată coerent prin manual şi nu se încadrează în criteriile istoriei integrate.
Exemplu pot servi următoarele: primele trei teme sunt lungi şi structurate în măsură insuficientă (pag. 10-27). Aspectul geografic este întru-totul ignorat în capitolul 1 (din motive clare), în timp ce această scăpare este acoperită cu date din istoria americană. Nu este urmat firul cronologic în tratarea (foarte lungă) a revoluţiei din 1848 (tema 15, 110-121), şi este plasată înaintea capitolului despre evenimentele din perioada 1817-1847 (pag. 122). Al treilea capitol despre America este numit „Războiul de independenţă” (pagina 128), dar războiul este adus în discuţie doar la pagina 130, după două pagini de naraţiune despre nativii americani. Structura conţinuturilor în cadrul unei teme rămâne neclară, de asemenea datorată folosirii insuficiente a subtitlurilor şi structurării grafice clare. precum subtitlurile, structura grafică.
Punctele critice de mai departe includ următoarele:
•la pagina 113 toate revoluţiile anului 1848 sunt citate într-o formă fugitivă – care este scopul acesteia?
•la pagina 134 sunt reproduse articolele din Constituţia americană – aici lipseşte titlul.
•o repetare narativă lungă a revoluţie din 1848 din Franţa (pag. 110-113) lipseşte titlul relevant.
•nu este întotdeauna clar dacă textul este o sursă, un comentariu sau textul autorului (vezi pag. 111, 113).
III.2.3. Întrebări de exersare: inteligibilitate şi rezonabilitate
Foarte puţine îmbunătăţiri au fost făcute la acest capitol. Evaluările şi întrebările formulate sunt adecvate, câteodată lipsite de imaginaţie (ex: „numiţi utilaje de gospodărie (casnice) comune”, „descrieţi desenul” etc.). Textul autorului la începutul cărţii este foarte lung (capitolele 1-3) şi exerciţiile includ deseori numai o însărcinare. Manualul include multe tăbliţe şi le cere elevul să le poată folosi (detalii în secţiunea cu referire la tabele). Unor întrebări le lipseşte claritatea, de exemplu la pagina 109 (la nr. 1 lipseşte subiectul; la nr. 2 compune o linie a timpului!?).
Următoarea însărcinare pare foarte naivă şi nu corespunde standardelor didactice indicate, ci favorizează mai mult memorarea „completaţi datele la temă, care au fost studiate în linia timpului”. Acest tip de însărcinări se repetă foarte des în manual(exemplu pag. 85, 87, 93).
III.2.4 Ilustraţiile, textele-sursă şi menirea lor
Cele mai puţine schimbări sunt necesare la acest capitol. Ce trebuie făcut este, în mare măsură, legat de tehnoredactare. Unele detalii necesare, descrieri şi citate a surselor precum titluri, ani/ secole şi autori/ pictori au fost deja completate. Şi totuşi, descrierile surselor şi ilustraţiilor deseori nu sunt clare din motiv că sunt plasate nereuşit. Aici nişte schimbări tipografice ar putea fi făcute.
Notaţi la pagina 101. Aici ilustraţia cu Karadjordjevic apare în legătură cu geneza statului grec, şi, de fapt, ar trebui să fie mutată la pagina 102.
Hărţile sunt, în general, clare şi nu abundă în detalii. Unele hărţi au fost înlocuite cu altele mai bune (detalii: Bucovina). Totuşi, s-ar putea face unele corectări referitor la conţinutul unor hărţi, care sunt neclare şi ar putea fi reproduse mai calitativ (ex. 42).
III.2.5. Legătura dintre istoria locală/regională şi cea universală
Această legătura s-a încercat a fi realizată doar sporadic. Manualul este alcătuit din capitole introductive despre istoria universală (Europa Centrală şi de Vest), care sunt urmate de capitole separate axate pe regiuni în aceeaşi perioadă (Moldova, Valahia, Transilvania şi Bucovina capitolele 5-11. Apoi urmează din nou istoria universală (capitolele 12; 13).
Doar două teme prezentate în manual pot fi nominalizate pentru o reuşită integrare a istorie regionale şi universale, însă revoluţia din 1848 şi discuţia despre istoria artelor sunt la fel prezentate în manieră strict suplimentară. Arta din Moldova şi Basarabia sunt prezentate separat şi extensiv, chiar dacă materialul este atât de sărac încât abia ajunge pentru tratarea separată. Paralele în prezentarea acestor subiecte practic lipsesc.
Încercarea de a ilustra fenomenul urbanizării, de asemenea prin exeplul Bucovinei şi Basarabiei (paginile 154-156), nu este dusă până la capăt, întrucât nu este contextualizată deplin. Marioneta folcloristică prezentată ca ilustrare a vieţii sociale din Moldova (p. 160) se pierde alături de ilustrarea altor regiuni (printre care şi Rusia). Numai în ultimul capitol (13), în secţiunea evaluare, găsim o bună sinteză ce relevă diferenţele în tempou şi răspândirea progresului în Europa.
III.2.6. Momente critice în istoria Moldovei
Momentele critice – contrar sugestiilor noastre – în general nu au fost luate în considerare. Iarăşi găsim aspecte eronate ale istoriei vest-europene şi transilvănene, de exemplu referitor la formarea statelor şi estates.
Periodizarea este o problemă nesoluţionată a acestui manual. Totuşi, în fragmentul proaspăt adăugat (p. 5) se face o încercare de a atrage atenţia asupra diferitelor scheme de periodizare a istoriei universale. Chiar şi aşa, cartea este bazată pe periodizarea axată pe principii marxiste în care predomină viziunea rigidă asupra istoriei prin analiza ei în raport cu noţiunea de clasă, fiind constrânsă în limitele tratării în alb/ negru (detalii la pag. 28, 91, 97, 154/155, 157). Se caută mereu „progresul post-revoluţionar”. Ca rezultat al acestei tratări, găsim câteva explicaţii ilogice, ca în exemplul textului pentru ilustraţia unei moare de vânt (100): Este un purtător al progresului, dar fermierii nu şi le puteau permite şi în aşa fel erau folosite doar de oamenii bogaţi.
Axele cronologice se utilizează doar arareori şi doar în două culori rămânând destul de neclare şi chiar confuze. Este evident că autorii fie n-au fost capabili fie că nu au dorit (deoarece ar fi ilustrat diferenţele în progres şi dezvoltare?) să folosească aceste mijloace pentru a îmbunătăţi înţelegerea istoriei. Evenimentele, plasate pe axele cronologice, sunt un amalgam alcătuit din istoria politică, economică şi culturală, sensul cărora nu mi-a fost clar (este loc şi pentru motorul cu abur în istoria culturii şi artei?).
La temele despre istoria socială şi economică, terminologia marxistă este pregnantă. Modernizarea este „o necesitate istorică obiectivă” (36, p. 33, de asemenea exprimări ca „criza de supraproducţie”, „cămătă” etc.). Comparaţi şi diferenţa în utilizarea termenilor din domenii anumite a societăţii în Europa de Vest şi Moldova (landlorzi – stăpânii de pământ şi burghezii privilegiaţi – orăşeni).
La tema „revoluţia agrară” (pag. 16-21) se susţine că nimicirea clasei şerbilor se datorează exclusiv Angliei (16). În manual se sugerează că aceştia ar fi devenit „zilieri” (lucrători angajaţi cu ziua), care, ca parte a proletariatului, ar însemna că societatea engleză era încă cu un pas mai aproape de capitalism. Istoria, însă, nu se dezvoltă scematic. Unde şi când s-a desfiinţat iobăgia este arătat doar în materialul referitor la Moldova şi Valahia. În cazul Transilvaniei lipseşte data corectă, 1848 (pagina 45).
Rusia nu este menţionată atât ca ţară, cât ca „sistem diabolic” („ţarismul rus”, „Rusia ţaristă”, 50, 66, 67), ceea ce o prezintă pentru moldoveni un agresor şi cotropitor. Politica rusă de colonizare (a Rusiei Noi) nu este înţeleasă corect: scutirile fiscale şi militare nu erau îndreptate contra moldovenilor şi coloniştii aduşi pe acest teritoriu erau chemaţi spre a dezvolta regiunea, nu pentru „a agrava contradicţiile sociale”). Tehnici similare de argumentare se utilizează în cazul habsburgilor şi a Bucovinei (pag. 68: „asuprire cruntă” a moldovenilor etc.). Aici sunt combinate modele mai vechi de interpretare cu influenţă marxistă şi naţionalistă.
Deranjant este, mai ales, modul de interpretare a sistemului de guvernare englez (pag. 82). Este ignorată funcţia legislativă şi executivă a parlametului prin concentrarea asupra absolutismului Stewarţilor Catolici ajungând la tratarea dorită: Prima revoluţie împotriva monarhiei absolute din epoca modernă (Revoluţia Glorioasă) semnifică începerea istoriei moderne. Acest capitol este inacceptabil.
În acelaţi mod, sloganul „L’Etat c’est moi” (pag. 86) nu se referă personal regelui ci simbolulizează puterea deţinută de aceta. Când manualul prezintă Moldova anului 1775, ar trebui reflectată imposibilitatea plebiscitului din acea perioadă. Ceea ce s-a relatat este „aprobarea suveranului Moldovei” (omiteţi „poporul”). La gina 65 este greţit menţionat că românii „nu aveau drepturi”, ar trebui, în schimb scris „fără drepturi politice”.
Mai micile greşeli care urmează a fi corectate:
•
◦Pagina 16: Sud-est (titlu)
◦Pagina 16: datele cu referire la seeding machine par ilogice (1574-1741)
◦Pagina 25: Nantes
◦Pagina 28: unionalele recomandabil de utilizat cuvântul sindicatele
◦Pagina 65: Micu-Klein
◦Pagina 73: Rákóczi
◦Pagina 75: comentariul pentru ilustraţia trebuie completat cu „în Muntenia şi Transilvania…”
◦Pagina 82: Stuarţii – recomandabil de utilizat Stewart
◦Pagina 128: colonizare
◦Pagina 147: cloisonné
◦Note: Sunt greşeli de tipar precum şi alte tipuri de greşeli la paginile 17, 22, 38, 42, 64, 70.
IV. Manualul care cuprinde perioada din secolul XIX până la Primul Război Mondial
Petru Boico, Valentina Cincilei, Maria Veveriţă
Istorie. Manual pentru clasa a VIII-a
IV.1 Note generale
Au fost făcute puţine îmbunătăţiri, care ţin mai mult de aspectele următoare: plasarea şi calitatea tipăririi şi cuprinsul (glosarul) inclus la sfârşitul manualului. De asemenea, a fost făcută încercarea de a relata mai multe din istoria Moldovei; versiunea precedentă oferea aproximativ 25 pagini din 171. Plus la asta, au apărut nişte schimbări în text (de exemplu la pag. 14, 40-45) şi imaginile care au contribuit la o mai bună înţelegere a lui. O adăugare excelentă este secţiunea cu surse de la pag. 141, unde sunt prezentate trei diferite opinii asupra temei. Aceasta ar putea servi un exemplu de buni practici şi model pentru selecţia sursei (deşi întrebările formulate în legătură cu sursele prezentate, ele la fel solicită opinii despre sursă dar deja în baza datelor, fiind întitulate „opinii”).
Totuşi, deoarece aproximativ 90% sau mai mult din carte au rămas neschimbate, criticele precedente, prezentate în prima expertiză, rămân actuale.
Principalul neajuns al cărţii privitor la sec. XIX este superfecialitatea în tratarea fiecăreia din foarte multe teme prezentate. Aceasta nu numai că duce la o desăvârşită simplificare a evenimentelor şi relaţiilor, dar lasă şi multe lucruri nespuse – chiar şi la nivel de informaţie privinf fapte . Aceasta se exprimă şi în tendinţa de a menţiona multe evenimente şi personalităţi într-o manieră pur descriptivă. În aşa fel, în încercarea de a comunica elevilor cât mai multă informaţie (fapte) posibilă în acest spaţiu mic, autorii au eşuat în stabilirea legăturilor dintre diferite evenimente şi rezultatele lor. Şi mai apoi, nu se reuşeşte să se arate şi să se explice relevanţa informaţiei prezentate.
Dat fiind faptul că aproape nimic nu a fost schimbat în manual, criticile analizei precedente rămân în vigoare şi pentru această variantă. În continuare, vor fi făcute unele remarci privitor la schimbările şi problemele care nu au fost accentuate în analiza precedentă. Nu toate criticele aplicabile pentru ambele versiuni vor fi repetate. Autorilor li se recomandă, de asemenea, să ţină cont de analiza precedentă.
IV.2. Structura textului
Manualul constă din 5 părţi: capitolul 1 – istoria economică; capitolul 2 – viaţa politică (în Europa); capitolele 3-4 – America şi unele părţi ale Asiei; capitolul 5 – relaţii internaţionaleş capitolul 6 – cultura în epoca modernă. Structura nu este logică din două motive. În primul rând, textul începe cu istoria economică ca şi cum acest aspect ar fi o parte separată, pe când acesta ar putea fi uşor integrat în capitolele despre viaţa politică. Probabil, cartea ar fi trebuie să înceapă cu aceste aspecte. În al doilea rând, fiecare capitol tratează fiecare ţară aparte, pe rând, şi apoi, înainte de discutarea istorie politice a lumii la fel ca şi a spaţiului sudeuropean (cap. 5), prezintă informaţia privind America şi Asia. Capitolul 5 mai degrabă ar putea fi o temă introductivă sau chiar o parte componentă a capitolului 2. Accentul făcut pe aspectele economice duce la exemple similare celui din pagina 18 unde războiul Germano-Francez este menţionat în treacăt în legătură cu probleme economie fără să fie menţionat şi nici discutat anterior.
Cartea lucrează îndeosebi cu subiectele legate de imperialism, care nu sunt, de fapt, prezentate consecvent şi niciodată nu sunt logic prezentate cititorului în context de timp şi spaţiu.
În timp ce în textul lecţiilor au fost făcute încercări de a evidenţia legăturile regionale (de exemplu, repetările segmentelor despre Balcani, pag. 26), la nivel general temele sunt integrate doar superficial. De asemenea, câteva din temele care ar putea ajuta la atingerea acestui obiectiv lipsesc. Imperiul Otoman, deşi Basarabia aparţinea acestuia, apropape totalmente este omis în manual. Această omitere este greu de înţeles dat fiind importanţa problematicii pentru secolul XIX. O soluţie posibilă ar fi prescurtarea textelor despre America şi Asia. Paragrafele ce se referă la „Problema de Est” (p. 148-149) nu au sens când nu se oferă detalii despre situaţia internă a Imperiului Otoman. În paragraf se recurge la oferirea unei simple relatări despre evenimente fără a prezenta explicaţii şi păreri despre situaţia din interiorul imperiului.
Una din principalele sarcini ale autorilor ar trebui să fie să arate interconexiunea evenimentelor istorice. E regretabil faptul că, de exemplu, în secţiunea întrebări de la pag. 69, o întrebare comparativă (Germania şi Franţa) a fost scoasă în versiunea nouă a manualului; aşa fel de întrebări, dimpotrivă, ar trebui să fie folosite mai des.
Ultima analiză a accentuat faptul că manualul nu ar trebui să se asamene unei enciclopedii. A fost discutată problema „puţinului spaţiu acordat”. Soluţia nu este lărgirea spaţiului, ci o selectare mai bună a informaţiei care ar trebui inclusă. Şi iarăşi revenim la întrebarea: ce vor autorii să redea prin textul lor? Ce fel de informaţie este esenţială pentru a înţelege conflictele, problemele, evoluţia evenimentelor şi consecinţele lor în secolul XIX? Spre exemplu, e oare necesar să spunem elevilor despre deschiderea şi volumul de producţie a diferitor uzine italiene (22); mai ales dacă această informaţie nu duce la o concluzie anumită? Spre regret, există exemple unde textul a fost revizuit şi au fost adăugate mai multe cifre şi date (18).
Un alt fapt regretabil ce ţine de abundenţa masivă de date şi cifre, este stilul autorului în care s-a efectuat categorizarea şi a clasificarea informaţiei, reflectat în câteva exemple ale textului (detalii la pagina 35), şi la care deja s-a comentat în analiza precedentă. Aşadar, de exemplu, ce le spune studenţilor clasificarea separată a diferitelor standarde de viaţă?
Evenimentele şi „faptele” reproduse în carte rămân atât de superficiale încât elevul nu va fi nici sprijinit în încercarea sa de a înţelege istoria unei anumite perioade, nici motivat de manual să devină interesat de istorie. Deşi s-a menţionat că în secţiunea cu exerciţii s-a încercat foarte mult să se atragă atenţia elevilor, textul autorului este prea complicat, la nivel de informare şi relatare, ca să trezească elevilor interes faţă de istorie. În special, introducerile în istoria economică sunt relativ inaccesibile. În general, accentul ar trebui să fie pus pe sinteză şi explorare a temelor şi nu pe acumularea unui număr mare de fapte fără legătură între ele.
În unele locuri a fost îmbunătăţită organizarea grafică a textului, ceea ce a îmbunătăţit structura şi legibilitatea acestuia. Un exemplu ar fi secţiunea despre Balcani, unde au fost introduse subtitlurile. De asemenea, au fost întreprinse încercări reuşite de a îmbunătăţi demersul textului (paragraful Cuza p. 84 şi 180).
„Glosarul”
O nouă adăugare la manual este secţiunea vocabular la sfârşit. Este o îmbunătăţire binevenită, deoarece va ajuta elevilor la identificarea şi înţeleagerea unor termeni dificili. Limbajul utilizat în această secţiune este destul de accesibil şi scurtele explicaţii (în majoritatea cazurilor) nu necesită multe cunoştinţe anterioare din partea elevului. Glosarul poate facilita înţelegerea textului, mai ales în acele cazuri în care lipsesc explicaţiile narative.
Totuşi, există unele deficienţe în această secţiune. Cum ar fi secţia vocabularului explicat şi, în unele momente, cum este explicat. O problemă generală este că teoria politică nu este plasată în context. De asemenea, opiniile nu sunt puse în context corect mai ales când sunt prezentate ca curente politice sau chiar expresii ale „realităţii”. În vocabular aşa termeni ca „baricadă”, „criză”, „dinamită” sunt definite, unele foarte detailat, în timp ce aşa termen ca „ideologie” nu este explicate, deşi este folosit pentru a descrie alţi termeni. Unii termeni (antisemitism, segregare, secularizare etc.) se explică numai pe scurt. Luând în considerare importanţa lor, definiţia lor ar trebui să fie extinsă.
Nişte definiţii problematice: Termenul „absolutism” este explicat foarte neconsecvent. Această definiţie ar putea fi explicată spunându-se ce înseamnă aceasta în relaţiile cu părţile statului, dând un exemplu clasic. Definiţia „naţiunii” este foarte esenţialistă şi este reprezentată a-istoric ca un fenomen apărut de la sine. Probabil termenul de „naţionalism” ar fi trebuit inclus şi el în glosar. De asemenea, „pogrom-ul” presupune violenţă sub niivelul a ceea ce e cunoscut ca nimicire în masă. La fel este discutabilă problema organizării pogromurilor fiind atribuite „grupelor şovinist-reacţionare” – această „explicaţie” crează mai mult confuzie decât claritate. „Rasismul” este definit numai în legătură cu imperialismul. Aceasta este neconsecvent în comparaţie cu restul glosarului care defineşte termenii într-un mod mai universal. „Secularizarea” este definită aici ca referindu-se exclusiv la proprietate; probabil alte aspecte ar putea fi incluse. Definiţia pentru „segregare” este prea scurtă şi de loc nu se referă la viaţa reală.
4.3 Argumentarea ştiinţifică – starea de cercetare
Notă generală
O parte din această analiză, ce ţine de secolul XX, critică subiectivismul in ceea ce ţine de aspectele politice. Acest lucru nu e atât de accentuat în cazul manualului cu referire la sec. XIX. Aspectele pe care le caracterizăm în ceea ce ţine de prejudecăţi politice ar fi tratarea economico-socială puternic subiectivizată şi tratarea identităţii cetăţenilor Republicii Moldova (detaliile urmează).
Regretul esenţial, însă, este lipsa anumitor teme: Imperiul Otoman este una din ele, alta fiind naţionalismul şi constituirea poporului ca o experienţă istorică şi ca o teorie (ilustrând de asemenea evoluţia teoriei naţionalismului). Iar ceea ce se menţionează este într-atât de concis încât înzestrează naţionalismul cu trăsăturile unui fenomen natural.
Câte odată alegerea termenilor este neadecvată pentru sec. XIX (ex. Turcia, separatiştii (85).
În plus, principalele idei din prima analiză rămân şi vor fi incluse şi în următoarele două paragrafe scurte. Problema prezentării altor grupuri etnice, la fel ca şi formarea identităţii la un nivel mai general ar merita o atenţie specială în ultimele două paragrafe.
Simplificarea excesivă a evenimentelor mondiale
După cum s-a menţionat şi în prima analiză, textului îi lipseşte profunzime în explicaţii. Un exemplu din capitolul I este dovadă acestui fapt. Aici capitalismul se echivalează cu mono-caputalismul iar acesta la rândul său cu imperialismul, ultimul fiind echivalent cu colonialismul. Toate acestea sunt prezentate în câteva propoziţii fără explicaţii suplimentare (11). Noţiunea de „monocapitalism” ar trebui să fie explicată ca să fie justificată folosirea termenului cu privire la sec. XIX. Pentru restul expresiei nimeni nu neagă conexiunea dintre noţiunile respective, însă un asemenea conglomerat de termeni poate induce în eroare.
Ceea ce ţine de istoria ţărilor în parte, aici prezentăm doar unul din exemple: istoria Germaniei este extrem de simplificată. Relaţia dintre uinificare şi progres, precum şi „ rolul Germaniei ca principala instigatoare” a primului război mondial este menţionată, dar nu explicată. Naţionalismul şi unirea primesc aprecieri contradictorii ale valorilor în text.
Personalizarea istoriei
Chiar dacă au avut loc schimbări minore, oricum mult din istoria care se scrie derulează în jurul marilor personalităţi ale timpului. Acest fapt se vede şi în imaginile care ilustrează preponderent personalităţi vestite şi multe întrebări au în esenţă identificarea de către elev a figurii din imagine – ori este aceasta necesar? Această personificare, cel puţin într-o oarecare măsură, nu permite focusarea pe istorie economică , precum şi pe secţiuni a istoriei sociale.
Reprezentarea minorităţilor
Reprezentarea minorităţilor a fost îmbunătăţită în versiunea revizuită a manualului (detaliile urmează). A fost inclus un nou compartiment (46-49). Se aplică o abordare inclusvistă a altor grupuri etnice. Acest fapt se poate sesiza într-o zicală inclusă în text: „Tata rus, mama rus, iar Ivan – moldovan” (pag. 46). Aceasta este o nouă evoluţie a conceptului civic al naţiunii şi reprezintă o diferenţă mare cu generaţia predecesoare a cărţilor, care excludeau din naraţiune celelalte grupuri etnice. Exerciţiile propuse aici, de asemenea, implică caracterul comun al cetăţeniei.
În general, însă, secţiunea este foarte enumerativă şi lipsită de profunzime. Această listă a popoarelor, a timpului şi locului în care au migrat era deja prezentă în versiunea a doua a manualului precedent (istoria românilor). Şi dacă se cunoaşte doar puţin din situaţia minorităţilor etnice din Basarabia în sec. XIX, respectiv problematizarea ar trebui să fie scurtă. Oricum, autorii au reputaţie academică foarte înaltă şi astfel s-ar putea spune mai multe aici. Probabil, trebuie să fie evitată prezentarea fiecărui grup punct pe punct, sintetizând o altă abordare: Ce este relevant pentru toate grupurile? La ce trebuie să atragă atenţia elevii? etc.
Diversitatea lingvistică în Basarabia este reprezentată de o tabelă întreagă. Limba găgăuză este scrisă în tabel ca fiind „turcă”, cu o notă în partea de jos a paginii menţionând „găgăuză”. Şi dacă aceasta a fost reproducerea cenzului ţarist (după cum şi este în realitate),a tunci ar trebui marcatăca o sursă. Şi dacă s-ar reprezenta starea curentă a acestei în demografia istorică a Moldovei, termenul „turc” ar trebui să fie înlocuit prin „găgăuz” în cadruş acestui tabel.
Menţionarea coloniilor agrare evreieşti este destul de scurtă. Este insuficient, dat fiind faptul că mai târziu, în perioada interbelică, activitatea acestora a avut succes şi în plus acesta a fost un fenomen unicat pentru evreii din Europa de Est. Aceasta marchează, totodată, o dovadă forte împotriva tuturor stereotipurilor despre evrei care erau foarte răspândite în România interbelică. Pe lângă acestea, menţionarea despre pogromul din Chişinău este scurtă şi evenimentul rămâne în afara contextului. Luând în considerare faptul că acest pogrom este unul dintre cele mai bine cunoscute la nivel internaţional înainte de primul război mondial, această temă ar merita mai multă atenţie decât doar o singură propoziţie.
Cât despre romi, se menţionează că „ei sunt cel mai vechi grup etnic de pe teritoriul Moldovei”. Ar înseamnă asta oare că ei s-au stabilit pe acest teritoriu mai înainte decât etnicii „moldoveni”? Dacă aceasta a fost esenţa ar fi mai indicată o problematizare şi nu o simplă menţiunare în trecere. Mai devreme sau mai târziu, elevii se vor confrunta cu dezbaterile privind „identitatea” şi „nativitatea” în Republica Moldova. Se spune, de asemenea, că patria lor este India – la sigur că patria lor este Republica Moldova şi ei nu por nutri nici un sentiment pentru Republica India.
În contextul grupurilor etnice şi transformărilor Basarabiei, noţiunea de „jug otoman” este mult prea accentuată, mai ales că în nici o parte a manualului nu este descrisă situaţia internă din Imperiul Otoman. În afară de grupuri care au fugit de Imperiul Otoman, au mai fost şi grupuri care s-au stabilit acolo pentru a evada din condiţiile de continuă schimbare în Imperiul Ţarist (de exemplu deoarece au fost retrase privelegiile militare). Acest caracter unilateral al binelui şi răului trebuie revăzut.
Problema privilegiilor minorităţilor există şi în acest manual (detaliile urmează). Privilegiile primite de către ei din partea statului nu au fost orientate împotriva băştinaşilor. Scopul lor a constat în atragerea imigranţilor …..(….and if they were unfavourable than vis-a-vis the Tsarist center). Faptul că băştinaşii aprovizionau casele coloniştilor cu lemn etc. trebuie privit ca o parte a obligaţiilor lor feudale?
Problema construirii identităţii
Noua versiune este mai clară în privinţa celor asupra cărora se discută. Se explică clar ce ipoteză a constituirii identităţii se favorizează, aliniindu-se identităţii stataliste centralizate,, când deja la pagina 5, se vorbeşte despre sfârşitul Moldovei ca „stat independent” în secolul XIX. Aici ar trebui să se discute dacă un stat sub suzeranitate otomană poate fi considerat suveran, fiindcă manualul se referă la existenţa de 500 de ani a unui stat suveran.
Termenul Basarabia deseori se evită şi se înlocuieşte prin „Moldova de Est”. Dat fiind faptul că regiunea era cunoscută ca Basarabia în acea perioadă, utilizarea acestui termen precum şi utilizarea conştientă a termenului de alternativă este discutabilă. Elevii vor întâlni denumirea „Basarabia” în viaţa de zi cu zi şi ar fi salutabilă explicaţia utilizării ambilor termeni sus-numiţi (detalii urmează în secţiunea asupra secolului XX).
VI.4. Sursele
Sursele acestei cărţi rămân caracterizate de trei aspecte: în primul rând, aproape niciodată nu se oferă mai mult de o singură perspectivă. În al doilea rând, imaginile practic nu sunt folosite în calitate de sursă. Caricaturile se reprezintă rar dar şi mai rar se pun în aplicaţie, excepţie fiind cele două din pagina 146, care mai apoi apar şi în secţiunea „Exerciţii” a doua oară. La fel şi altele două caricaturi la paginile 162 şi 171 care nu au fost utilizate practic şi rămân fără explicaţie. Ultimele necesită, totuşi, anotaţii în privinţa obiectului/personalităţii ilustrate (mai ales caricatura 1, pag. 146). Multe din imaginile utilizate sunt din perioada contemporană şi au o legatură foarte vagă sau chiar lipsă cu textul, de exemplu, la pagina 19 se prezintă o fotografie a München-ului din prezent, care nu are legătură cu textul decât că se află în compartimentul Germania (detalii de asemenea la paginile 20, 28, 157 etc.). În unele cazuri ilustraţiile nu doar suferă de insuficienţă de informaţie, unele nu reprezintă ele însele nimic însemnat,,multe reprezintând personalităţi, altele exprimând valori minore pentru înţelegerea timpurilor respective.
Multe ilustraţii au fost suplimentate cu informaţii (data, autorul), în alte cazuri informaţia, prezentată în varianta anterioară, a fost elimentă.
În al treilea rând, sursele scrise practic întotdeauna au un caracter afirmativ, şi anume suplimentează şi confirmă textul autorului. Ele nu reprezintă viziuni noi sau contradictorii. Adesea exerciţiile sunt lipsite de imaginaţie. Spre exemplu, textul-sursă de la pagina 17 se tratează de întrebări ca fiind un fapt. Nu sunt exerciţii care să trateze textele dintr-o perspectivă critică şi care ar fi necesare, totuşi, aici, dar sunt peste capacităţi atât a textului autorului cît şi a scopului secţiunii. Sursele trebuie selectate în aşa mod ca elevii să le poată aborda critic. Şi totuşi, este un exemplu unde acest lucru a fost bine realizat. În secţiunea despre colonialism, este un tabel unde sunt aduse diferite opinii asupra imperiilor coloniale (cu acelaşi titlu la pag. 141), prin documentarea a trei poziţii din fragmente ale unor surse. Este