Dragostea de Patrie trăieşte-n poporul nostru decînd lumea şi pămîntul, 
ea nu moare nici în cele mai îndepartate colţuri ale planetei, ba chiar este şi mai înflăcărată acolo – departe de casă, în Siberii de ghiaţă şi pustiul Kazahstanului…
Aceasta este concluzia pe care am facut-o după ce am stat o sera lingă soba fierbinte de vorbă cu bunica, care la cei 84 ani ai săi încă mai ţine minte poezii ce le-nvăţase cu vre-o 50 de ani în urmă, şi pe care le recită cu voce tremurîndă şi lacrimi în ochi…
Voi încerca să expun cîteva din acele poezii cu speranţa de a face auzit îndemnul buneilor noştri: “Citiţi aceste cuvinte şi trageţi învăţăturile cuvenite…!!!”
Basarabia
Românie, scumpă mamă,
Glasul tău demult mă chemă.
Cît ai plîns de jale, vai..
Cănd m-ai pierdut mă ştiai.
Astăzi iată-mă în prag
Însuşi la căminul drag.
Celelalte fiici de munţi -
Prinse de balauri crunţi,
Nu, nici ele nu vor pieri,
Tot la sînu-ţi vor veni.
Of, şi-atuncea printre mume,
Altă fericire-n lume,
Ca şi tine o să mai fie,
Scumpă mamă Românie.
* * *
Dorobanţul
Eşti schilod tot,
Un cerşetor te-ntorci acum acasă,
Dar oricum eşti, ce-ţi pasă…
Tu vei vedea sătuţul tău
Şi casa voastră-n vale
Şi mama biata ţi-a ieşi în cale.
Dar eu rămîn să mor pe-aici
Cu litfele pîgîne,
Parcă simt că n-am să mai ajung
Să văd ziua de mîine.
Dă-mi mîna,
Uite ne-a sunat gornistul de plecare.
Du Oltului din partea mea
O caldă sărutare.
Şi-ajuns în ţară eu te rog,
Fă-mi cel din urmă bine -
Pămîntul ţării să-l săruţi
Şi pentru mine.
* * *
Oituzul geme zdrobindu-şi piatra
Şi ţara mamă e-ndurerată.
Copii, fiţi mîndri, din vatra Dornei,
Zburaţi ca şoimii peste carpaţi.
Pe front viteji să ne dăm viaţa înt-un val,
Moartea să ne rîdă-n faţă în Ardeal.
Noi vrem toţi linişte
Dar Carpaţii nu-i mai vrem hotar.
* * *
Tricolor
Trei culori cunosc pe lume
Ce ne sunt un sfînt odor,
Sunt culori de-un vechi renume,
Suveniri de-un brav popor.
Roşu-i focul ce străbate
Inima plină de dor
Pentru sfînta libertate
Si a patriei onor.
Iar cînd fraţilor m-oi duce
De la voi şi-o fi să mor,
Pe mormînt atunci să-mi puneţi
Mîndrul nostru tricolor.
* * *
Munţii noştri aur poartă,
Noi cerşim din portă-n portă,
De ani de zile noi muncim
Cetăţi frumoase să zidim.
Dr voi, tîlhari nelegiuiţi
Şi blestemaţi călăi cumpliţi
Cu ură cruntă ne-azvîrliţi
Prin închisori.
* * *
Siminoc străin în drum,
Siminoc, străine,
Ţi-a fost dat să înfloreşti
Lîng-o mărăcine.
Floare galbenă de pai
Iată vine bruma
Şi ţi-o fi încă mai rău
Decît pîn-acuma.
Că vine vitrega ploaie,
De podoabe te despoaie
Şi mai vine asprul vînt
Şi te-ndoaie la pămînt.
De ţi-i jale ori ţi-i dor,
Spune-i ţărnei din răzor,
Spune gliei ce te-adapă
Cînd din lacrimi, cînd din apă.
Si mai vine asprul vînt
Şi te-ndoaie la pămînt…
