Sunt într-o călătorie de lămurire despre ce este aceea o doamnă.

Bunica era "doamna" cînd cosea burţile cailor sau îi îmblînzea şi "aia de la vale" în restul timpului.
Doamna K. e aşa şi cînd nu iese să te vadă la ochi din cauza unei "indisposiţii"şi cînd prînzul pe care îl pregăteşte e de nemîncat şi-şi răsuceşte ochii în politeţea ta (în bunul-simţ, înghiţitul în sec, curaj!)
Cealaltă doamnă K. are mersul atît de suplu, încît ai spune că e încă în liceu. Nu pare să aibă nici cel mai vag simţ pentru subversiune, fentarea regulilor sau dinamitarea lui trebuie.
Doamna Mamă nu spune nimic măreţ, ne-am ţine de bîrfe şi cicăleli toată ziua, dar deodată face un lucru care mă împietreşte de uimire şi drag.
Citeam mai acum cîteva (trei?) zile, pornind de la o însemnare din Serai, diverse dame care opinează aiuritor despre ce înseamnă a fi lady. Deci.lucrurile stau la fel de ceţos ca la început.

Dar azi am întîlnit, cu ochii mei şi cu mîinile mele, o doamnă. Ciudat, ne ştiam de dinainte, bănuiam o monstruoasă nepotrivire între cifre şi felul ei, cam ca în manuale de comunicare, deschis, neutru, binevoitor. Ca o pătură în care ţi-e cald şi bine, apoi prea cald, sufocant. Şi totuşi, vorbesc de o bunăvoinţă firească, nu de aceea antrenată, tocită ca zîmbetul funcţionăresc. Căldură pe bune şi zăpăceală cît se poate. Iar azi, ceva încredere care nu se poate explica, o hotărîre simplă, numai bună să transforme toată ziua într-o stare confuz-dulce- înduioşată.
(deşi mintea bîjbîie la fel de nelămurită, parcă am înţeles ceva azi)