România după Revoluţie. Pe atunci eram mic şi îmi amintesc imaginile de la televizor cu oameni ce scuipau într-o poză de-al unui nene. Mai târziu am aflat că acel nene este Nea Nicu. Îmi mai amintesc ceva, discutiile despre luxul în care trăia Dictatorul. Zvonurile erau atât de puternice, încât au ajuns şi în Moldova, în satul meu. Asta da zvonistică!
Vorbeau atunci oamenii că Elena se scălda în lapte ca să fie tânără. Se spunea că mâncau doar din tacâmuri de aur să omoare microbii. Că toate obiectele lor era din aur. Unde nu era aur, era marmură. Cu cât informaţia era mai neverosimilă, cu atât mai mult era crezută de oameni. Aşa funcţionează zvonurile, nu? De altfel, zvonistica era întreţinută, doar trebuia hrănită cu informaţii reale. Noii ştabi comunişti, care au venit după Nea Împuşcatu’, au ştiut ce să facă. Oamenii erau invitaţi prin intermediul camerelor de luat vederi să treacă pragul caselor soţilor Ceaşcă. Când stai în frig, întuneric, flămând, aurul pare mai strălucitor, marmura mai albă, iar puful mai moale. Aşa că, nu le-a fost greu propagandiştilor să-i facă pe români să creadă că nu l-au împuşcat degeaba pe Ceauşescu.
Ce face Ghimpu, se înscrie perfect în acelaşi calapod. Se ia un dictator, se ia un popor sărac, se adaugă un pic de revoluţie, se presoară şi un pic de vizite “inopinate” în fostele domenii ale Dictatorului. Totul se amestecă sub ochiul camerelor de filmat, se pune la dospit la foc continuu al bârfelor de la nunţi, cumetrii şi se aşteaptă să se vadă ce mâncare iese. Chiar dacă nu este la fel de luxos şi spectaculos ca la Nea Nicu, totuşi poporul vrea să vadă, să vorbească: “Ai văzut ce avea în casă Voronin?”. Ghimpu ştie, nu va mai fi mult timp preşedinte de parlament şi de ţară. Aşa că îşi face imagine acum, atât cât poate. Parlament nou? Bifat. Reşedinţă prezidenţială? Am fost. Reşedinţa de la Condriţa? Şi acolo.
Aţi observat o chestie ciudată? În aceste călătorii lipseşte Moldova 1, lipseşte NIT. Pe ei nu-i interesează. Ha. Propaganda este pentru alte televiziuni şi ziare.